1ra-1150/2014 — art. 179 CP

1ra-1150/2014 — art. 179 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1150/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Nicolae Gordilă

Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie

2014, pe cauza penală în privința lui:

Gîlcă Anatolie Mihail, născut la

07.04.1967, originar din r-nul Căușeni, s.

Fîrlădeni, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Mesager, 5/2 ap. 612, cet. R. Moldova.

Termenul de examinare a cauzei:

- instanța de fond: 10.08.2012-09.04.2013;

- instanța de apel: 16.05.2013-01.04.2013;

- instanța de recurs: 03.06.2014- 02.07.2014;

C O N S T A T Ă :

Anatolie Mihail a fost achitat pe art. 179 alin. (2) CP RM, deoarece fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

urmărire penală 1-a învinuit pe Gîlcă Anatolie Mihail în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod Penal - violarea de domiciliu, adică

pătrunderea și rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțămîntul

acesteia și refuzul de a-1 părăsi la cererea ei, săvîrșită cu amenințarea aplicării

violenței, în fapt că, la 24.02.2012 în perioada de timp de pînă la ora 11.00 a

pătruns în apartamentul nr.104 din bd. Mircea cel Bătrîn, 5/3 mun. Chișinău care

aparține cu drept de proprietate lui Barcari Sergiu, și fără consimțămîntul

proprietarului a rămas în apartamentul menționat. La 24.02.2012 aproximativ la

ora 11.00 S. Barcari s-a prezentat împreună cu executorul judecătoresc N. Vasian

1

pentru a evacua din apartamentul sus indicat pe Gîrbu Boris, dispusă prin titlul

executoriu eliberat la 04.03.2011 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, însă în

apartamentul respectiv se afla ilegal Gîlcă Anatolie, care la cerința de a părăsi

apartamentul a refuzat să se conformeze cerințelor.

Astfel, acțiunile inculpatului Gîlcă Anatolie au fost calificate de către

organul de urmărire penală în baza art. 179 alin. (2) CP RM, - violarea de

domiciliu, adică pătrunderea și rămînerea ilegală, săvîrșite cu amenințarea

aplicării violenței.

2.1. Prima instanță și-a bazat concluziile de achitare a inculpatului pe

următoarele:

- vinovăția inculpatului Gîlcă Anatolie nu a fost dovedită la judecarea

cauzei, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri;

- raportînd circumstanțele de fapt constatate în ședința de judecată la

materialele cauzei penale și învinuirea adusă inculpatului A. Gîlcă, instanța de

judecată a reținut că, în ședința de judecată nu s-a constatat prezența laturii

obiective a infracțiunii imputate inculpatului A.Gîlcă și prevăzute de art.179

alin.(2) CP, or latura obiectivă a infracțiunii imputate inculpatului A.Gîlcă,

prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod Penal, se realizează prin intrarea efectivă și

aflarea nemijlocită a inculpatului în locuința părții vătămate, contrar voinței

ultimului.

- în ședința de judecată, din probele administrate nu s-a constatat că

inculpatul A. Gîlcă ar fi întrat, pătruns în alt mod, sau s-a aflat în apartamentul

nr.104 bd. Mircea cel Bătrîn,5/3, mun.Chișinău, deoarece nimeni din persoanele

audiate în ședința de judecată, inclusiv și partea vătămată S. Barcari, nu au

explicat și nu au confirmat că ar fi văzut faptul că inculpatul A. Gîlcă ar fi întrat,

s-a aflat sau a ieșit din apartamentul nr.104 bd. Mircea cel Bătrîn,5/3,

mun.Chișinău.

- nu au fost constatate aceste circumstanțe nici din probele acumulate la

urmărirea penală.

- faptul că executorul judecătoresc la data de 24.02.2012 la ora 11.00 nu a

întreprins efectiv acțiuni de executarea documentului executoriu privind

evacuarea lui B. Gîrbu din apartamentul nr.104 bd.Mircea cel Bătrîn, 5/3, mun.

Chișinău, iar inculpatul A.Gîlca aflîndu-se pe scara blocului de locuit, în afara

apartamentului menționat susținea verbal că locuiește în acest apartament în

locul lui B.Gîrbu, nu constituie pătrunderea și aflarea acestuia real în

apartamentul menționat și nu realizează latura obiectivă a infracțiunii imputate,

violarea de domiciliu.

- organul de urmărire penală, nu a prezentat instanței de judecată probe

concludente în vederea confirmării faptului pătrunderii și/sau aflării inculpatului

2

A.Gîlcă în apartamenul nr.104 din bd.Mircea cel Bătrîn,5/3 mun.Chișinău și

această circumstanță este consemnată de organul de urmărire penală expres în

procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d.26).

- în ședința de judecată nu s-a constatat comiterea de către inculpatul

A.Gîlcă a acțiunilor privind amenințarea lui S. Barcari la data de 24.02.2012,

inclusiv și legate de pătrunderea și aflarea inculpatului în locuința părții

vătămate.

- probele acumulate de organul de urmărire penală referitor la apartenența

apartamentului nr.104 bd.Mircea cel Bătrîn,5/3, mun.Chișinău lui S.Barcari și

V.Barcari, prin sine confirmă dreptul de proprietate a acestora la bunul imobil

indicat, însă nu pot confirma faptul întrării (pătrunderii în alt mod) sau aflării

inculpatului A.Gîlcă în această locuință.

solicitînd casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Gîlcă Anatolie condamnat în baza art. 179

alin. (2) CP cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 400 unități

convenționale, invocînd că:

- instanța a indicat precum că, în ședința de judecată nu s-a constatat

prezența laturii obiective a infracțiunii incriminate inculpatului prevăzute de art.

179 alin. (2) CP, însă argumentele instanței de judecată, reținute în sentință sunt

eronate și lipsite de suport probator și contrar celor invocate de instanța în

sentință, vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele prezentate la

materialele cauzei;

- instanța de judecată, odată cu adoptarea sentinței de achitare a inculpatului

Gîlcă Anatolie de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) CP, a dat

apreciere greșită declarațiilor martorilor acuzării, cît și declarațiilor părții

vătămate Barcari S., concomitent instanța nu a apreciat critic declarațiile

martorului Anatolie Bîzgu care a indicat că la 24.02.2012 Gîlcă A. nu a declarat

că locuiește în apartamentul menționat;

- instanța neîntemeiat a motivat în sentință, că din probele acumulate la

urmărirea penală nu s-a stabilit că inculpatul Gîlcă Anatolie ar fi intrat, s-a aflat

sau a ieșit din apartamentul 104 din bd. Mircea cel Bătrîn, 5/3, cu toate că la

materialele cauzei penale a fost anexată declarația în scris a inculpatului Gîlcă A.

din 24.02.2012 conform căreia ultimul a menționat că locuiește în apartamentul

menționat deoarece a avut o înțelegere cu partea vătămată, tot în ziua respectivă

ultimul aflîndu-se în fața ușii apartamentului nu a permis părții vătămate cît și

executorului judecătoresc de a intra în apartament, concomitent a afirmat , că

anume el locuiește în acest apartament;

3

- instanța la adoptarea sentinței nu a analizat probele prin prisma art. 101

CPP din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, deoarece totalitatea probelor menționate demonstrează că Anatolie Gîlcă a

comis nu altceva decît o infracțiune de violare de domiciliu.

2014, a fost respins ca nefondat apelul acuzatorului de stat și menținută sentința

atacată.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că

concluziile primei instanțe expuse în sentință cu privire la achitarea

inculpatului corespund circumstanțelor stabilite la judecarea cauzei, iar partea

acuzării în susținerea învinuirii a prezentat la judecarea cauzei în instanța de fond

și cea de apel probele indicate în rechizitoriu, în lista probelor prezentată în

instanța de judecată cu dosarul penal, probe care au fost indicate și în cererea de

apel, acestea fiind: declarațiile părții vătămate Sergiu Barcari; declarațiile

martorului Sochircă Ion; declarațiile martorului Frunze Ruslan; declarațiile

martorului Bairactari Nicolae; declarațiile martorului Vasian Nicolae;

plîngerea lui Barcari Sergiu prin care se solicită începerea urmăririi penale în

privința inculpatului Gîlcă A. deoarece ultimul ilegal s-a instalat în apartament și

l-a amenințat cu răfuială fizică; extrasul din registrul bunurilor imobile prin

care se confirmă cui îi aparține dreptul de proprietate a ap. 104 din bd. Mircea

cel Bătrîn, 5/3, mun. Chișinău; contractul de vînzare - cumpărare a ap. 104 din

bd. Mircea cel Bătrîn, 5/3,mun. Chișinău; extrasul din Hotărîrea Consiliului

mun. Chișinău privind privatizarea ap. 104 din bd. Mircea cel Bătrîn, 5/3, mun.

Chișinău; titlul executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 04.03.2011.

Instanța de apel, analizînd și apreciind toate probele în ansamblu, a conchis,

că pe parcursul judecării cauzei de către procuror nu au fost prezentate

probe pertinente și concludente ce ar demonstra, că inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) CP, iar conform prevederilor art. 26

alin. (3) CPP, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a

solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului recurentul a menționat, că instanța de apel nu a

ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor care demonstrează vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii încriminate, menținînd sentința de achitare

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

4

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

6.1. Potrivit textului recursului declarat de procuror, din temeiurile de

casare a deciziei instanței de apel rezultă art.427 alin.(1) pct.6)Cod de procedură

penală, care stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată

că temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or instanța de apel a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în

recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă

ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și

respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.

Instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt și în drept, potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată,

martorii, a examinat în totalitate probatoriul din speță, astfel, constatîndu-se

repetat, că inculpatul A. Gîlcă nu ar fi întrat, pătruns în alt mod sau s-a aflat în

apartamentul nr.104, bd. Mircea cel Bătrîn,5/3, mun.Chișinău și nici nimeni din

persoanele audiate în ședința de judecată atît in instanța de fond, cît și cea apel,

inclusiv și partea vătămată S. Barcari, nu au confirmat că ar fi văzut că inculpatul

A. Gîlcă ar fi întrat, s-a aflat sau a ieșit din apartamentul nr.104 bd. Mircea cel

Bătrîn,5/3, mun. Chișinău, ci doar s-a confirmat incontestabil faptul, că inculpatul

s-a aflat lîngă ușa apartamentului de rînd cu multe alte persoane.

Nu s-a confirmat nici faptul bruscării și amenințării cu „ aruncatul de la

etajul 9” a părții vătămate din partea inculpatului, acesta fiind amenințat de alte

persoane (f.d.124), iar afirmația verbală a inculpatului cum „că locuiește în

apartamentul cu pricina”, nu poate fi calificată prin sine drept pătrundere și

5

aflare a acestuia real în apartamentul menționat și nu realizează latura obiectivă a

infracțiunii imputate - violarea de domiciliu.

Colegiul v-a fi solidar cu instanțele de fond referitor și la faptul că, probele

acumulate de organul de urmărire penală prin sine confirmă dreptul de proprietate

a bunul imobil - apartamentului nr.104 bd. Mircea cel Bătrîn,5/3, mun. Chișinău,

lui S. Barcari și V. Barcari , însă nu pot confirma faptul intrării (pătrunderii în

alt mod) sau aflării inculpatului A.Gîlcă în această locuință.

Un alt moment reținut de Colegiu, este că conform art.415 al. (21) Cod de

procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără

audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului.

Astfel, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul

de stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atît a inculpatului,

cît și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În speță, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, de și la

solicitarea acuzării a fost audiat martorul Frunze Ruslan, acesta nu a confirmat

nimic în susținerea învinuirii (f.d.214), ca de alt fel și martorii acuzării audiați în

cadrul instanței de fond, mai mult ca atît, partea vătămată în cadrul apelului a

solicitat menținerea sentinței de achitare. Alte probe în confirmarea învinuirii

procurorul în cadrul apelului nu a prezentat.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare

nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor suplimentare, ce ar

servi temei pentru o nouă interpretare a probelor de către instanța de apel.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către instanța de

apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de

fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un

control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept

material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după

caz, de instanța de apel, care se efectuează numai în limita temeiurilor formulate

în recurs și numai în acest aspect este competentă a se pronunța.

6

Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de fond și

de apel referitor la achitarea inculpatului, concluzii care, cum s-a menționat

anterior, detaliat sunt motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate

aspectele a probelor administrate în cauză.

Astfel, instanțele de judecată corect au conchis că învinuirea adusă lui Gîlca

Ion nu este bazată pe probe incontestabile directe și pertinente ce ar confirma

vinovăția acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de

procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd

toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și apreciate

corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului.

În acest aspect, instanțele de fond și apel corect au concluzionat, că fapta lui

Gîlca Ion nu întrunește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(2) Cod penal ce ține de : pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în

reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la

cererea ei sau că a aplicat violența sau amenințarea aplicării ei.

În această ordine de idei, Colegiul penal, enunță că temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, nu și-a găsit confirmarea în recursul

declarat de acuzatorul de stat și acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, pe cauza penală în privința lui

Gîlcă Anatolie Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 18 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

7