1ra-1155/14 — art. 201.1 alin. 2 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 noiembrie 2013, Dragni Petru Constantin a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat, că Dragni Petru la 26 iunie 2012, aproximativ la ora 00:10, aflîndu-se la domiciliu său, amplasat pe str.Socoleni 10, ap.44, mun. Chișinău și fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict cu fosta soție Dragni Maria, în timpul căruia striga în adresa acesteia cu cuvinte jignitoare, sărind la bătaie, după care a aruncat în direcția ultimei cu un cuțit de bucătărie, provocîndu-i o plagă la nivelul toracelui pe stîngă, care au fost calificate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1812 din 27.07.2012 ca vătămare corporală ușoară. Tot el, Dragni Petru, la data de 26 iunie 2012, aproximativ la ora 00:10, a inițiat un conflict și cu feciorul său pe numele Dragni Vasile, numindu-1 cu 1 cuvinte jignitoare, după care i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea feței, cauzîndu-i dureri fizice, în rezultat provocîndu-le părților vătămate Dragni Maria și Dragni Vasile suferințe fizice și psihice, exprimate prin cauzarea leziunilor corporale, jignirea onoarei și demnității acestora, care la fiul Vasile au fost calificate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1701D din 05.07.2012 ca vătămare neînsemnată a sănătății.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Dragni Petru prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului pe motiv că, fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Concomitent a invocat, că concluzia despre vinovăția persoanei nu poate fi întemeiată pe presupuneri iar dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului, nefiind nimeni obligat să-și demonstreze nevinovăția. Consideră, că acțiunile inculpatului greșit au fost calificate, pe motiv că, de fapt acestea erau îndreptate întru legitima apărare a sa de la durerile ce le suporta în urma acțiunilor de strangulare întreprinse de către Dragni Vasile, iar conflictul a fost inițiat de către fosta soție Dragni Maria, care a început a-1 lovi pe Dragni Petru cu un băț și cu un scaun peste diferite părți ale corpului, pricinuindu-i multiple leziuni corporale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Dragni Petru, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, se solicita casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța d apel, în alt complet de judecată, invocînd următoarele: - decizia instanței de apel este adoptată în baza unor probe contradictorii, bazate doar pe presupuneri și în lipsa unor dovezi incontestabile, ce ar confirma vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate; - leziunile corporale cauzate inculpatului Dragni Petru sunt mai grave decît leziunile corporale cauzate părților vătămate Dragni Maria și Dragni Vasile, iar inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare; - declarațiile părților vătămate Dragni Maria și Dragni Vasile urmau a fi apreciate critic, acestea fiind bazate pe emoții și pe o stare psihică vădit agresivă în urma conflictelor sistematice dintre ei și Dragni Petru; - instanța de apel superficial a motivat respingerea probelor apărării prin fraze declarative, nu a dat o apreciere probelor pe care și-a întemeiat decizia; 2 - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, nu este de acord cu aprecierea probelor; - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. 5. Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar la 07 mai 2014, împotriva deciziei instanței de apel din 26 martie 2014, pronunțată în ședința publică pe 09 aprilie 2014, în termen. Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești. Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau faptei juridice i s-a dat o încadrare juridică greșită – temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în speța dată. Colegiul constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția și instanța de apel s-a pronunțat pe toate motivele relevante invocate în apel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea 3 anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Dragni Petru privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, să fie întemeiată și legală, vinovăția acestuia fiind dovedită pe deplin prin: declarațiile părților vătămate Dragni Maria, Dragni Vasile, ale martorilor Plaiu Oxana, Bulgacova Olga, precum și prin: - procesul- verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 26.06.2012, plîngerea lui Dragni Vasile din 26.06.2012, confirmarea de la ,,903”, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.06.2012, planșele foto, procesul-verbal de examinare a obiectului - cuțit de bucătărie, raportul de expertiză medico-legală nr.1812 din 13.07.2012 - 27.07.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.1701/D din 29.06.2012 - 05.07.2012, referatul presentențial de evaluare psihosocială a personalității lui Dragni Petru Constantin, raportul nr.401 a- 2012 de expertiză psihiatrică legală ambulatorie. Mai mult, instanța de recurs consideră neîntemeiat și argumentul recurentului, precum că a acționat în stare de legitimă apărare, întrucît acest argument a fost invocat anterior în apel, instanța de apel expunîndu-se detaliat asupra acestuia, just menționînd în acest sens că la art. 35 al Codului penal sunt prevăzute cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, printre acestea regăsindu-se și legitima apărare, temei pentru instituirea ultimei, servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se ca o activitate social-utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu acționează cu voință liberă, ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac periculos. Conform alin.(2) al art. 36 Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, context în care, 4 se impune a menționa că o altă condiție implicită a apărării legitime perfecte impune proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul ori în condițiile în care s-au depășit limitele acestei proporționalități, însă din materiale cauzei, s-a constatat că folosirea de către inculpat a cuțitului atâta timp cât partea vătămată Dragni Maria era dezarmată constituie exact formula sus-enunțată (adică legitima apărare nu mai are un caracter perfect), încadrându-se în depășirea stării prevăzute la alin.(2) al art.36 Cod penal, astfel legitima apărare este invocată în recurs fără a fi confirmată prin probe veridice. Neîntemeiat instanța de recurs ordinar consideră și argumentul recurentului precum că declarațiile părților vătămate Dragni Maria și Dragni Vasile urmau a fi apreciate critic de către instanțele de judecată, acestea fiind bazate pe emoții și pe o stare psihică vădit agresivă în urma conflictelor sistematice dintre ei și Dragni Petru, din motiv că vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate nu s-a bazat doar pe declarațiile părților vătămate, ci și pe cumulul de probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședințele de judecată, corect puse la baza hotărîrilor de condamnare. Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii judecătorești și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Dragni Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, în cauza penală privindu-l pe Dragni Petru Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iulie 2014. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie 5 6