1ra-1085/14 — art.151 alin1, 90 CP

Dosarul nr. 1ra-1085/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componenț:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie

2014, pe cauza penală în privința lui

Ciornîi Oleg Victor, născut la 28

aprilie 1986, originar din r-nul Edineț, locuitor

al mun. Chișinău, str. Belinschi 65, ap. 21;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 11.10.2013 – 26.12.2013;

- instanța de apel: 03.02.2014- 26.02.2014;

- instanța de recurs: 20.05.2014- 18.06.2014;

C O N S T A T Ă :

2013 Ciornîi Oleg a fost condamnat în baza art. 151 alin.(1) CP RM, la 4 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 CP RM pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Ciornîi Oleg Victor la data de 17.07.2013, aproximativ pe la orele 12.00,

aflîndu-se în ospeție pe str. Piața Unirii Principatelor nr.3, ap.20, din mun.

Chișinău, în urma consumului băuturilor alcoolice și în rezultatul unui conflict

spontan apărut cu stăpînul apartamentului, Harea Radu, acționînd cu intenție

directă, i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul în abdomen, în rezultatul cărui

fapt, i-a cauzat acestuia vătămări corporale, care conform raportului de expertiză

medico-legală nr.1772/D din 19.07.2013 se caracterizează ca: plagă tăiat-înțepată

penetranta cavității abdominale cu lezarea omentului mare și intestinului subțire,

1

cu hemoragie în cavitatea peritoneală, ce constituie un pericol pentru viața și

sănătatea persoanei, calificîndu-se ca vătămare corporală gravă.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a-l condamna pe Ciornîi

Oleg Victor în baza art.151 alin.(1) CP RM la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, motivînd prin faptul că pedeapsa stabilită lui

Ciornîi Oleg este prea blîndă și contrar prevederilor art. 61 Cod penal, nu-și va

atinge scopul de corectare a acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea lui cît și din partea altor persoane. Instanța nu a luat în

considerare gravitatea infracțiunii incriminate care prevede o pedeapsă cu

închisoare pe un termen de pînă la 10 ani, precum și personalitatea inculpatului și

anume la faptul că inculpatul Ciornîi Oleg deși a recunoscut vinovăția, nu a

conștientizat gravitatea infracțiunii comise, urmînd a fi întreprinse toate măsurile

în vederea corectării lui în fața societății.

2014, a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Instanța de apel a reținut, că pedeapsa aplicată față de inculpat, este

una echitabilă și proporțională faptei comise , la stabilirea căreia instanța de

fond corect a aplicat prevederile art. 3641 CPP, reducînd din limitele sancțiunii

normei de condamnare 1/3.

Colegiul Penal a respins ca nefondate cerințele procurorului ce țin de

dezacordul său privind aplicarea prevederilor art.90 CP RM, deoarece, la

aplicarea acestor prevederi, instanța de fond a luat în considerație scopul legii

penale, faptul că lipsesc careva circumstanțe agravante, fiind în prezența

atenuantelor - lipsa antecidentelor penale, recunoașterea vinei, căința sinceră de

cele comise, restituirea integrală a prejudiciului cauzat părții vătămate, cî și lipsa

cărorva pretenții din partea acestuia.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă cu excluderea art.90 Cod Penal .

În motivarea recursului, recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei

instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod

penal, astfel pripit și nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea art. 90 Cod

penal.

2

Totodată, recurentul a indicat că inculpatul a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii care face parte din categoria celor grave, pentru care legea

prevede o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul invocă ca temei de recurs

pct.6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Recurentul nu specifică care eroare de drept prevăzută la acest punct a

fost comisă de către instanța de apel, acesta exprimîndu-și de fapt dezacordul său

cu aplicarea pedepsei, care se încadrează în pct.10) a aceleiași norme, ce

stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs

în sensul casării hotărîrilor judecătorești.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

procesual-penale, fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrea contestată în partea pedepsei,

nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

3

este declarată vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice

și prevederile Părții generale a Codului penal, în special prevederile art.90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art.75 alin.(l) Cod penal, la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată este obligația să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În speță, Colegiul penal constată, că instanțele de judecată în raport cu fapta

comisă și cu cumulul de circumstanțe atenuante, aplicînd prevederile art.90 Cod

penal, a stabilit o pedeapsă echitabilă, acordînd deplină eficiență prevederilor

art.61, 75 și 76 Cod penal, precum și de prevederile art.3641 Cod de procedură

penal, fiind redusă cu 1/3 din limitele sancțiunii normei de condamnare, mai mult

ca atît partea vătămată l-a iertat pe inculpat și nu are careva pretenții materiale și

morale.

Potrivit prevederilor art.90 alin.(l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu în-

chisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților,

cît și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Colegiul conchide că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea

condiționată a executării pedepsei, conform art.90 alin. (4) Cod penal, poate avea

loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni grave. Astfel, pedeapsa a fost aplicată de

către instanța de apel în limitele legii.

Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost

anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, apreciind

toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(5) Cod

de procedură penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de

4

drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în

materialele dosarului.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că, decizia recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și

întemeiată, iar temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2014, pe cauza

penală în privința lui Ciornîi Oleg, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 iulie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

5