1ra-1382/2014 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1382/2014 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1382/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

01 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecători – Vladimir Timofti și Nadejda Toma,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Bobu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iunie 2014, în cauza penală privindu-i

pe

Jardan Vasile Vsevolod, născut la 25 decembrie

1991, originar și domiciliat în or. Soroca, str.

Bolintineanu 26;

Ogorodnic Artur Artur, născut la 02 februarie

1991, originar și domiciliat în or. Soroca, str. Ștefan

cel Mare 26, ap. 68.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.06.2011 – 21.05.2012;

Instanța de apel: 10.07.2012 – 04.06.2014;

Instanța de recurs: 28.07.2014 – 01.10.2014.

C O N S T A T Ă:

au fost recunoscuți vinovați și condamnați pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal,

pedeapsa a fost suspendată pe un termen de probă de 1 an, în privința ambilor.

2011, la ora 00.20, în or. Soroca pe Piața Libertății, Jardan V. împreună cu Ogorodnic

A., în urma unui conflict apărut spontan cu cet. Robu A., intenționat l-au lovit cu

pumnii în față, iar cînd ultimul a căzut la pămînt, l-au lovit cu picioarele peste trunchi,

astfel cauzîndu-i vătămări corporale medii, care au fost urmate de dereglarea

îndelungată a sănătății.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

1

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, adică vătămarea

intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu

a provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, săvîrșită de două persoane.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

acuzatorul de stat, care a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de aplicarea

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Jardan V. și Ogorodnic A., în

baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, să li se aplice pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani pentru fiecare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Întru susținerea celor solicitate procurorul a invocat următoarele:

- instanța de fond a stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat

acțiunile inculpaților, însă neîntemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal în

privința lui Jardan V. și Ogorodnic A.;

- instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de influența pedepsei

asupra corectării și reeducării inculpaților, și anume, de faptul că în cadrul cercetării

judecătorești ei nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, au depus

declarații eronate, cu scopul de a duce instanța în eroare, la fel și prezența în acțiunile

inculpaților a circumstanțelor agravante, și anume săvîrșirea infracțiunii în stare de

ebrietate, nu a fost luată în considerație de instanță.

respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței fără

modificări.

de drept reținută de către instanța de fond este în concordanță cu circumstanțele

stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate. Soluționînd

chestiunea cu privire la individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite de inculpați, de gravitatea

infracțiunii comise, de consecințele survenite, de motivul acesteia, de circumstanțele

atenuante ale cauzei, de lipsa circumstanțelor agravante, de faptul că inculpații

anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv la locul de trai, precum și de

poziția părții vătămate.

Instanța de fond, la fel, a ținut cont de circumstanța atenuantă - contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii și cercetarea circumstanțelor cauzei prin

recunoașterea imediată a faptului aplicării loviturilor părții vătămate, identificarea și

chemarea martorilor, repararea benevolă a pagubei materiale și morale, ilegalitatea

acțiunilor părții vătămate, care au provocat infracțiunea, exprimarea cu cuvinte

necenzurate, aplicarea primei lovituri inculpatului Jardan V..

Din considerentele expuse, instanța de apel a conchis că instanța de fond, ținînd

2

cont de circumstanțele reale și personale, just a stabilit inculpaților o pedeapsă

prevăzută de legislator sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal.

În același context, s-a menționat că pedeapsa aplicată inculpaților, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, este echitabilă faptei infracționale

săvîrșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpaților, iar careva temeiuri de modificare a

sentinței în latura agravării pedepsei după cum solicită acuzarea nu au fost stabilite.

Or, careva interdicții de aplicare a art. 90 Cod penal, față de inculpați nu au fost

stabilite de instanța de apel, menționîndu-se că în aspectele de fapt a prezentei cauze

penale și reieșind din personalitatea inculpaților suspendarea executării pedepsei

penale pe un termen de probă de un an, va avea un caracter efectiv pentru corectarea

lor și prevenirea săvîrșirii de către ei a noi infracțiuni, comparativ cu cel de executare

reală a pedepsei penale.

a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea sentinței și deciziei respective în

partea aplicării în privința lui Jardan V. și Ogorodnic A. a prevederilor art. 90 Cod

penal și condamnarea inculpaților la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare

reală a acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea celor invocate, recurentul specifică că, instanțele nu au

individualizat corect pedeapsa, după cum se cere în art. 61, 75 Cod penal, ceea ce

presupune aplicarea unei pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lage.

Instanța de judecată la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de influența pedepsei

asupra corectării și reeducării inculpaților Jardan V. și Ogorodnic A., și anume de

faptul că ei în cadrul cercetării judecătorești nu și-au recunoscut vina în comiterea

infracțiunii încriminate, au depus declarații eronate, cu scopul de a duce instanța în

eroare. Comportamentul inculpatului Ogorodnic A. după comiterea infracțiunii nu a

decurs pe calea corijării. Inculpații imediat după comiterea crimei avînd un

comportament amoral, au ultragiat colaboratorii de poliție, numindu-i cu cuvinte

necenzurate și pentru aceste acțiuni ambii inculpați au fost sancționați contravențional

în baza art. 353 Cod contravențional cu amendă, care a fost achitată.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au omis să se pronunțe asupra prezenței în

acțiunile inculpaților a circumstanțelor agravante - starea de ebrietate provocată de

consumarea abuzivă a alcoolului. Prezența stării de ebrietate caracterizează negativ

personalitatea celui vinovat. Această stare se consideră una din cele mai răspîndite

condiții ce contribuie la săvîrșirea de infracțiunilor.

Procurorul a mai specificat că, referitor la paguba achitată benevol de inculpați

părții vătămate, circumstanță care a fost reținută în favoarea inculpaților, aceasta a

fost achitată abia în cadrul cercetării judecătorești, după mai multe ședințe de

3

judecată, inculpații au achitat prejudiciul fiind constrînși de pedeapsa penală privativă

de libertate, care se prevede în articolul incriminat.

La fel, în perioada examinării apelului în Curtea de Apel Bălți, inculpatul Jardan

V. a fost condamnat prin sentința judecătoriei r-lui Calininsc, or. Donețc, la 9 ani

privațiune de libertate, cu executarea pedepsei în colonie de corectare Makeevsc din

regiunea Donețk, Ucraina, fapt ce demonstrează atîrnarea inculpatului vis-a-vis de

încrederea acordată prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal de instanțele

naționale.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat de partea acuzării se conchide că

recurentul invocă ca temei de drept pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs constată că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar se

critică sentința și decizia instanței de apel numai referitor la chestiunea de

individualizare a pedepsei.

Așadar, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent

nu este incident în prezenta cauză, iar instanțele ierarhic inferioare și-au motivat just

soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpaților,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestora prin rechizitoriu, iar în

sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

4

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Potrivit principiului individualizării pedepsei (art.7 Cod penal) în coroborare cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de

judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

au fost condamnați inculpații Jardan V. și Ogorodnic A..

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite,

și anume, la caz, trebuie avute în vedere că, în urma acțiunilor inculpaților Jardan V.

și Ogorodnic A., părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale medii, cu

dereglarea sănătății de lungă durată.

Tot în același context, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră

echitabilă cînd aceasta impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiunea săvîrșită.

La fel, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă nu este

suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Colegiul penal mai menționează că, după caz, instanța este în drept să aplice și

5

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 Cod

penal, conform cărora, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă.

Astfel, reieșind din hotărîrile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, se

constată că, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpaților, instanțele au avut în vedere

scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75 Cod penal, au

ținut seama de recunoașterea vinovăției, faptul că infracțiunea se atribuie la categoria

celor grave, modul cum a fost săvîrșită infracțiunea, or, circumstanțe care, per

ansamblu, permit instanțelor stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Or, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicate pentru

infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, săvîrșită de Jardan V. și

Ogorodnic A., este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere fapta

comisă și urmările produse.

Totodată, Colegiul conchide că, pedeapsa cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, aplicată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel a

fost stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorilor, în raport cu

pericolul social concret al faptei comise și atitudinea procesuală a inculpaților. Din

această perspectivă, corect au apreciat instanțele ierarhic inferioare că inculpații pot fi

reeducați fără să execute real pedeapsa închisorii.

Colegiul constată că, pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de

fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61

Cod penal și în atare situație, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpaților este

legală, întemeiată, corectă și echitabilă.

Cu privire la alegațiile recurentului privitor la faptul că instanțele nu au luat în

considerație circumstanța agravantă – starea de ebrietate, la stabilirea pedepsei cu

suspendarea executării acesteia, instanța de recurs specifică că potrivit textului

deciziei contestate, se constată că instanța de apel și-a argumentat soluția sub acest

aspect menționînd că: „Nu pot fi reținute nici afirmațiile acuzării privind comiterea

faptei de inculpați în stare de ebrietate, care sunt absolut afirmative, deoarece astfel

de învinuire inculpaților nici nu a fost adusă.”

Mai mult, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect de

discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

6

larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se

face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpaților fiind aplicată de către instanța de fond și menținută de către instanța de

apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419

Cod de procedură penală, iar recursul declarat de acuzatorul de stat este vădit

neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul procuraturii de nivelul

Curții de Apel Bălți, Natalia Bobu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 04 iunie 2014, în cauza penală privindu-i pe Jardan Vasile Vsevolod și

Ogorodnic Artur Artur, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 15 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Vladimir Timofti

Nadejda Toma

7