1ra-1153/2014 — Art. 27, 187 al. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 02 august 2013, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Proscurov Oleg a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunei prevăzute de art. 27, art. 187 alin. (2) lit. c), d) și e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea amenzii în mărime de 400 unități convenționale. S-a încasa de la Proscurov Oleg în beneficiul lui Uliana Tatarlî, 10 000 lei, în calitate de recuperare a prejudiciului moral. A fost admisă încasarea prejudiciului material de la Proscurov Oleg în beneficiul lui Uliana Tatarlî, însă cuantumul urmând a fi soluționat în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Proscurov Oleg, la 27.05.2011, aproximativ la ora 12:30, avînd intenția de a sustrage bunurile cet. Vladimir Tatarlî, folosindu-se de lipsa acestuia din locuință, a pătruns în casă, care este amplasată în or. Taraclia, str. Dimitrova 19. În continuarea realizării intenției sale infracționale, a văzut-o pe mama lui Tatarlî Vladimir — Tatarlî Uliana, folosindu-se de vîrsta ei înaintată, a amenințat-o pe ultima că îi va cauza leziuni corporale, i-a lipit gura cu bandă adezivă, i-a legat mîinile și picioarele și a deplasat-o în una din camere, lăsînd-o legat jos la podea. Ulterior, a început să caute prin casă bijuterii, bani, arme, solicitînd de la Tatarlî Uliana de a-i da bani, aur, arme, amenițînd-o că îi va aplica leziuni corporale, purta pe cap o mască pentru a nu fi identificat de către partea vătămată, dar nu a putut să continue acțiunile sale infracționale pînă la sfîrșit, din cauza că a venit acasă fiul părții vătămate Vladimir Tatarlî, după de Proscurov Oleg s-a ascuns de la locul infracțiunii. 1

Inculpatul Proscurov Oleg, nefiind de acord cu sentința instanței de fond, a declarat apel, în care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri mai blînde. În motivarea apelului inculpatul a indicat că, pîna a fi atras în calitate de bănuit a recunoscut vinovăția sa, s-a căit de cele comise și s-a adresat către partea vătămată pentru a-și cere scuze. La fel a menționat faptul că, a încheiat cu procurorul acordul cu privire la recunoașterea vinovăției sale. În argumentarea apelului a indicat că, este de acord cu achitarea amenzii care îi este stabilită de prima instanță și se obligă de a o achita. însă nu este de acord cu pedeapsa sub formă de privare de libertate pe termenul de 3 ani și 6 luni, solicitând să-i fie aplicat un termen mai scurt, deoarece se află în concubinaj și are la întreținere un copil de 1 an și 6 luni, care se află pe teritoriul Ucrainei, or. Odessa, astfel să-și păstreze familia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 februarie 2014, a fost admis apelul inculpatului Proscurov Oleg, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care: Proscurov Oleg a fost condamnat în baza art. 27, art. 187 alin. (2) lit. c), d), e) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis cu amendă în mărime de 400 unități convenționale. În rest sentința s-a menținut. Instanța de apel a relevat că, instanța de fond eronat a aplicat pedeapsa cu închisoare de 3 ani 6 luni. Conform prevederilor art. alin.(8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Inculpatul Proscurov Oleg este recunoscut vinovat în comiterea tentativei la jaf, infracțiune prevăzută de art. art. 27, art. 187 alin. (2) lit. c), d), e) Cod penal. Sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal prevede sancțiunea de închisoare de la 3 la 6 ani închisoare cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la unități convenționale. Potrivit art. 81 alin.(3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată. Deși Proscurov Oleg anterior a fost condamnat în mod repetat, acestea infracțiuni au fost comise în vîrsta minoră, (art. 34 alin. (5) lit. a) Cod penal, - nu constituie recidivă), astfel, pedeapsa pentru infracțiunea neconsumată urmează a fi redusă cu 1,5 an. Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, și limitele pedepsei de închisoare fiind reduse cu o treime din maximul pedepsei (de 4,5 ani) și o treime din minimul prevăzut de sancțiune (3 ani), vor constitui de la 2 ani la 3 ani închisoare. Deoarece, prima instanță a stabilit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pe cînd pedeapsa maximă constituie 3 ani închisoare. Astfel, Colegiul consideră necesar de micșorat termenul de pedeapsă față de inculpatul Proscurov Oleg pînă la 2 ani și 6 luni.

Împotriva deciziei instanței de apel, procurorul a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul invocă că, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 2 Recurentul mai invocă că, instanța de apel eronat a aplicat pedeapsă mai blîndă încălcînd astfel prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că procurorul critică aprecierea probelor și nu indică anume asupra căror motive din apel instanța nu s-a pronunțat. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa. Referitor la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, pedeapsa a fost numită sub limita sancțiunilor art. 27, art. 187 alin. (2) lit. c), d), e) Cod penal prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante inclusiv și cele invocate în recurs. Astfel, sancțiunea articolului imputat și anume art. 187 alin. (2) Cod penal prevede sancțiunea de închisoare de la 3 la 6 ani închisoare cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la unități convenționale. Potrivit art. 81 alin.(3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată. 3 Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, limitele pedepsei de închisoare fiind reduse cu o treime din maximul pedepsei (de 4,5 ani) și o treime din minimul prevăzut de sancțiune (3 ani) și vor constitui de la 2 ani la 3 ani închisoare. Deoarece, prima instanță a stabilit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, peste limita prevăzută, instanța de apel, rejudecînd cauza, a corectat eroarea de drept comisă de instanța de fond în partea individualizării pedepsei. Astfel, pedeapsa stabilită lui Proscurov Oleg de către instanța de apel, se încadrează în limitele legale prevăzute. Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.75-77 Cod penal și anume, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite, de poziția inculpatului Proscurov Oleg care și-a recunoscut pe deplin vina, se căiește sincer de cele comise, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, are copil minor la întreținere, aplicându-i corect și echitabil ca sancțiune o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 2 ani 6 luni. Astfel, se reține că, recursul declarat de procuror, nu se întemeiază pe temeiurile stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care, în opinia lui, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 februarie 2014, în cauza penală, în privința lui Proscurov Oleg Vladimir, ca vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Elena Covalenco 4