1ra-1152/14 — art.217-2 , 85 Cod penal

1ra-1152/14 — art.217-2 , 85 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1152/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 decembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014, declarat de avocatul Scutelnic

Valeriu, în numele inculpatului

Șașco Oleg Pavel, născut la

10 septembrie 1980, originar și locuitor al mun.

Chișinău, str. Dimineții 71-B, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat:

1) la 25 iulie 2012, prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, în baza art. 217 alin. (2),

217/2, 90 Cod penal, la 1 an și 1 lună închisoare, cu

suspendarea condiționat a executării pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 aprilie – 26 decembrie 2013,

în instanța de apel: 18 februarie – 12 martie 2014,

în instanța de recurs: 03 iunie – 02 iulie 2014;

C O N S T A T Ă :

1.Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 decembrie 2013,

inculpatul Șașco Oleg a fost condamnat în baza art. 217/2 Cod penal la 1 an și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitatea în

domeniul farmaceutic pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform

sentinței judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 iulie 2012, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 2 închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de 4 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

1

producerii substanțelor narcotice și psihotrope, a păstrat pînă la momentul percheziției

14 februarie 2013, ora 09.30, la domiciliului său din str. Dimineții 71-B, mun. Chișinău,

precursorul substanței narcotice și preparatelor psihotrope-efedrină, substanță stabilită

prin raportul expertizei chimice nr.62 din 18 februarie 2013 ca fiind depistată în vase de

masă plastică cu volumul de 350 ml, 2,0 ml, 3,0 ml.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat, că lucrurile

menționate în rechizitoriu au fost găsite pe masă. El anterior a consumat droguri, dar

sticlele puteau să rămînă de la Dubina R. În casă au fost găsite sticlele cu urme de

substanță narcotică, dar nu și toate lucrurile de care este nevoie pentru a le prelucra.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral confirmată de următoarele probe.

Martorul Dubina S., care a declarat că cu Șașco Oleg sunt prieteni, cu o zi înainte

de percheziție au făcut curățenie, dar nu au aruncat acea sticlă, rămînînd pe ziua

următoare. Din toamnă pînă în primăvară la inculpat acasă nu a preparat substanțe

narcotice. Ultima dată cînd a consumat la acesta acasă droguri a fost în toamna.

Martorul Bivol T., a declarat că concubinează cu inculpatul, ea a fost prezentă în

cadrul percheziției, în cadrul căreia a fost găsită o sticlă goală și una pe jumătate cu o

substanță, o seringă și un pahar. Ea, cînd a făcut curățenie, le-a scos de după dulap și le-

a pus jos lîngă pachetul pentru gunoi.

Expertul Ilico A., a declarat că în cantitatea din urmele de precursori, din cele trei

sticle din masă plastică se poate obține și utiliza într-un proces de preparare a

substanțelor narcotice: metanfetamin, anfetamin și efedron.

Conform procesului-verbal de percheziție, la domiciliul inculpatului au fost

depistate și ridicate două sticle de 0,5 l cu urme de substanțe cafenii, o sticlă de 0,5 l cu

o substanță lichidă cafenie, o seringă de 20 ml cu ac și o cană de culoare albă cu o

substanță cafenie cu un ac de seringă.

Potrivit raportului de expertiză nr. 62 din 18 februarie 2013, obiectele și

substanțele care au fost ridicate, efedron (metcation), substanță preparată artizanal din

efedrină, pseudoefedrină sau din preparate care conțin efedrină sau pseudoefedrină, în

calități urme, sunt inclusă în lista precursorilor a substanțelor stupefiate (narcotice) și

preparatelor psihotrope, aflate sub control pe teritoriul R. Moldova.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217/2 Cod penal, ca păstrarea

precursorilor în scopul producerii substanțelor narcotice și psihotrope a comis circulația

ilegală a precursorilor în scopul producerii substanțelor narcotice și psihotrope.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul anterior a fost judecat

pentru o infracțiune similară, este divorțat, are un copil minor la întreținere, are loc

permanent de trai, se află la evidența medicului narcolog, nu este angajat în cîmpul

muncii.

adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, din motivul lipsei elementelor

infracțiunii.

Apelantul a invocat că învinuirea este bazată pe presupuneri, declarațiile

colaboratorilor de poliție sunt contradictorii.

Obiectele depistate în urma percheziției nu-i aparțin și nu au fost folosite de el,

astfel.

2014, apelul a fost respins ca nefondat.

2

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată.

Starea de fapt și de drept corect a fost statuată de către instanța de fond, ea

concordă și se bazează pe analiza materialului probator, iar motivele invocate de apelant

au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească, care s-a petrecut sub toate

aspectele, complet și obiectiv, prin prisma principiului contradictorialității și

nemijlocirii, bazându-se pe procesul verbal de percheziție efectuat la domiciliul

inculpatului, raportul de expertiză nr. 62 din 18 februarie 2013, declarațiile martorilor

Dubina S. și Bivol T., cît și a expertului Ilico A.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, argumentele invocate de apelant sunt nefondate și lipsite de careva

suport probatoriu de fapt. Or, reieșind din procesului-verbal de percheziție din

29.05.2012, la domiciliul inculpatului au fost depistate și ridicate mai multe obiecte ce

pot fi folosite la prepararea substanțelor narcotice

Martorul Bîrcă E., a declarat că a efectuat percheziția fiind depistate sticle din

masă plastică cu substanță cafenie, seringi, 3 sau 4 căni cu substanță cafenie, toate acest

obiecte au fost ridicate, împachetate, sigilate și expediate la expertiză, percheziția a fost

efectuată în toată casa și lucrurile găsite au fost depistate în diferite locuri bucătărie și în

cameră.

Însăși inculpatul, în cadrul expertizei a recunoscut că obiectele depistate îi aparțin

lui.

În raport cu criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 Cod penal

și circumstanțele cauzei, instanța de fond corect a individualizat pedeapsa aplicată

inculpatului, aceasta fiind una echitabilă.

hotărîrilor nominalizate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat, din lipsa în acțiunilor inculpatului a elementelor infracțiunii

incriminate.

Recurentul a indicat că:

a) cumulul de probe prezentate nu dovedesc vinovăția inculpatului, decizia

instanței de apel se bazează pe declarațiile martorilor, precum și a probelor materiale

interpretate totalmente eronat. Urmează a fi apreciate critic declarațiile colaboratorilor

de poliție Vacaru L. și Trofanov A., care sunt persoane cointeresate de depistarea unor

astfel de infracțiuni;

b) procesul penal a fost pornit, apoi continuat cu încălcări de legislație, contrar

principiului legalității procesului penal, prevederilor art. 274 alin. (2) CPP. Percheziția

efectuată pe un alt proces penal de furt, nu are atribuții la inculpat. În realitate

percheziția a fost efectuată pe adresa str. Dimineții 71 B, la care inculpatul nu are nici-o

atribuție, conform înscrisurilor OCT. Prin percheziția efectuată la data de 14.02.2013,

căutîndu-se un televizor și cercei de aur, organul de urmărire penală ridică două sticle

de 0,5 1, cu urme de substanță cafenie, o sticlă de masă plastică de 0,5 1 cu o substanță

lichidă cafenie, o seringă de 20 ml cu ac, o cană de culoare albă cu o substanță cafenie

cu un ac de seringă, pe care nu le-a sigilat, potrivit prevederilor art. 131 alin. (5) CPP.

Raportul de expertiză, întocmit în limba rusă, nu întrunește condițiile art. 16 CPP.

Despre efectuarea unei expertize chimice inculpatului nu i-a fost comunicat, fiind

3

ignorat art. 145 alin. (1) CPP, în raportul de expertiză nu a fost studiată întrebarea dacă

din substanțele depistate și anume din cantitățile acestea, puteau fi preparate sau

produse careva substanțe narcotice, psihotrope sau analoage. Prin obiectele și

substanțele depistate și cantitatea lor nu este posibil de a porni o activitate în vederea

producerii substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor. Organul de urmărire

penală nu a efectuat examinarea stării de ebrietate narcotică a persoanelor participante la

percheziție, inclusiv a inculpatului. Cantitatea de precursori depistată nu-i permitea

inculpatului să realizeze scopul de a produce droguri, dacă inculpatul a recunoscut în

cadrul expertizei că obiectele depistate îi aparțin, nu a fost indicat actul procedural ce

confirmă acest lucru. Urmau să fie bănuiți și alte persoane care se aflau la momentul

percheziției pe adresa respectivă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) și

12) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este

prevăzută de legea penală, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin.

(1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe următoarele

temeiuri prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 9) și 12) Cod de procedură penală -

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care

nu este prevăzută de legea penală și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită

(pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

asupra căror motive concrete, invocate în apel, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, în

raport cu circumstanțele invocate în descriptivul deciziei contestate, inclusiv cele

indicate în pct. 4 din prezenta decizie, și care ar fi esența circumstanțelor că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care

nu este prevăzută de legea penală și care ar fi încadrarea juridică corectă a faptei

săvîrșite, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității hotărîrilor contestate în acest

sens, cu indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat (pct. 5 din decizie).

Rezultă, că recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut în această

parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

4

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și cu referire la argumentele invocate în recursul ordinar

și reproduse la pct. 5 lit. a) din prezenta decizie, în care nici nu se conțin referiri la erori

de drept concret definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

deciziei instanțelor de fond și de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea

juridică a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar, cum ar fi procesul verbal de percheziție efectuat la

domiciliul inculpatului, raportul de expertiză nr. 62 din 18 februarie 2013, declarațiile

martorilor Dubina S. și Bivol T., a expertului Ilico A., fiecare probă fiind apreciată în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel pronunțîndu-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol.

La stabilirea pedepsei, instanțele au ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului

Deci, pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată și aplicată în limitele

prevederilor legale(pct. 2 - 5 din decizie).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

lit. a) din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot

fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordina și reproduse

la pct. 5 lit. b) din prezenta decizie, nu au fost invocate și în apel (pct. 3, 4, 5 din decizie).

Rezultă că recursul ordinar în partea vizată la fel nu are suport legal.

5

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii, că recursul ordinar este și unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

7.În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Scutelnic Valeriu

împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 decembrie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014, în privința

inculpatului Șașco Oleg Pavel, deoarece nu îndeplinește cerințele legale și este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 28 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

6