1ra-836/2014 — art.152 alin 1 CP

Dosarul nr. 1ra-836/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Teleba Vladislav în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 15ianuarie 2014, pe cauza penală în privința lui

Osoianu Valentin Mihai, născut la 11

aprilie 1982, originarșilocuitor al satului

Răuțel, r-nulFălești.

Termenul de examinare a cauzei:

- Prima instanță: 21.02.2013 – 22.07.2013

- Instanța de apel: 13.08.2013 – 15.01.2014

- Instanța de recurs: 25.03.2014- 18.06.2014.

C O N S T A T Ă :

Valentina fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin.(l) Cod

penal la 160 (una sută șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi țara i s-a menținut pînă la

intrarea sentinței în vigoare.

Acțiunea civilă s-a admis parțial, dispunîndu-se încasareade la Osoianu

Valentin în beneficiul lui Voloșen Ivan 2082 (două mii optzeci și doi) lei 34 bani

cu titlu de prejudiciu material, 3000 (trei mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și

2500(două mii cinci sute) lei, cheltuieli pentru asistență juridică, în rest acțiunea

civilă s-a respins.

că,Osoianu Valentin, la 30.04.2012 în jurul orei 19.30, aflîndu-se în satul

Răuțel,r-nul Fălești, în urma relațiilor ostile dintre el și Voloșen Ivan, a.n.1957,

locuitor ai sat. Răuțel r-nul Fălești, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri

1

peste diferite părți ale corpului victimei Voloșen Ivan, care potrivit raportului de

expertiză medico-legală,se califică ca vătămări corporale medii cu dereglarea

sănătății de lungă durată.

În drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.152 alin.(1) Cod

penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății,

care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a

procesului penal și civil.

În motivarea apelului declarat inculpatul a invocat că,sentința instanței de

fond este bazată pe declarațiile contradictorii a martorilor Sîrbu R. și Burlacu

M., menționîndcă, martorul Sîrbu R. a dat declarații la urmărirea penală, fiind

influențat de Voloșen Ivan.

Consideră că, vina sa în săvîrșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită,

deoarece nu a fost stabilită legătura cauzală dintre acțiunile lui și boala victimei,

luînd în considerație faptul că, în ziua incidentului se afla cu piciorul în ghips și

nu era în stare să-i pricinuiască lui VoloșenIvan leziuni corporale.

Mai mult ca atît, conform raportului de expertiză medico-legală 229D din

19.11.2012 echimozele au putut fi pricinuite prin acțiunea unui corp

durcontodent, dar nu se exclud și alte variante.Puțin probabil pricinuirea

leziunilor corporale depistate prin cădere, dar nu este exclus.

2014 a fost respinsca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a conchis, căargumentele

invocate în apel de către inculpat nu corespund stării de fapt, deoarece totalitatea

de probe administrate pe caz, fiind examinate și apreciate de către instanța de

fond din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, confirmă vinovăția

inculpatului Osoianu Valentin în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal.

A fost apreciat critic argumentul inculpatului, precum că, în ziua de 30

aprilie 2012 nu i-a aplicat lovituri cu piciorul în spate lui Voloșen Ivan, ci doar

cu pumnii în regiunea feței, deoarece se afla cu piciorul în ghips. Această

versiune a fost combătută prin declarațiile părții vătămate Voloșen Ivan, care a

afirmat că, Osoianu Valentin l-a lovit în regiunea spatelui, anume cu piciorul

ghipsat. Prin însăși declarațiile inculpatului și a martorilor audiați pe acest caz,

s-a confirmat că, Osoianu Valentin a ieșit din ograda casei sale și s-a deplasat

spre Voloșen Ivan fără a utiliza costilele.

2

Totodată, Colegiul penal a menționat că, instanța de fond corect a apreciat

critic declarațiile martorului Sîrbu Ruslan, ca fiind contradictorii circumstanțelor

constatate pe caz, întrucît a fost martor ocular la întregul conflict, care a început

odată cu ieșirea în stradă a soției inculpatului – Osoianu Natalia, inițiind o ceartă

cu partea vătămată VoloșenIvan, însă a negat acest fapt.

Referitor la declarațiile martorului Burlacu Marin, instanța de apel a

considerat că, ele coroborează cu celelalte probe administrate pe caz, nefiind

stabilite contradicții esențiale.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, Colegiul penal a conchis

că, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise de inculpat, de

personalitatea acestuia, de prezența circumstanțelor atenuate, și anume:săvîrșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, la întreținere are un

copilului minor. Totodată, a ținut cont și de poziția inculpatului, care a declarat

în cadrul ședinței instanței de fond, că în cazul adoptării unei hotărîri de

condamnare, ar fi de acord să execute o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Instanța de apel a reținut și faptul că, prima instanță corect a soluționat

acțiunea civilă înaintată de partea vătămatăVoloșen Ivan, fiind admisă parțial.

numele inculpatului Osoianu Valentin,a declarat recurs ordinar, solicitînd

casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare.

În motivarea recursului recurentul a invocat, că pe parcursul examinării

cauzei nu și-a găsit confirmare vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, cu toate că la baza condamnării au fost puse probele administrate de

către instanța de fond și suplimentar verificate de instanța de apel, probe care

demonstrează nevinovăția, și anume: raportul de expertiză medico-legală,

conform căruia este puțin probabil pricinuirea leziunilor corporale depistate prin

cădere din poziție verticală sau de sinestătătoare.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat,solicitînd respingerea

acestuia ca inadmisibil, deoarecenu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor.

materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

3

7.1.Din conținutul recursului rezultă că,recurentul invocă ca temei de

recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cîndnu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

definitivă.

În speță, Colegiul penal constată, că recursul declarat nu cuprinde o careva

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului invocat.Din

conținutul recursului rezultă că,avocatulTeleba Vladislavinvocă dezacordul său

cu aprecierea probelor, considerînd că nu este dovedită vinovățiainculpatului

OsoianuValentinîn comiterea infracțiuniiincriminate.

Colegiul penal menționează că, instanțele ierarhic inferioare, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală au examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul

pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale,cît

și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate să fie justă și întemeiată.

În susținerea acesteia, instanța de apel corect a respins argumentul

inculpatului despre nevinovăția sa, fiind combătut prin materialele administrate

de către instanța de fond și just puse la baza sentinței de condamnare, or,reieșind

din constatările făcute de către instanța de apel și redate la p.4.1 al prezentei

decizii, ultima a dat răspunsuri detaliate absolut la toate argumentele invocate în

apel și reflectate la p.3 al deciziei.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că,inculpatul Osoianu

Valentin nu a comis infracțiunea incriminată sunt neîntemeiate și contravin

materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției nu poate servi temei de

achitare a acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuiași este apreciată

de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

8.În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, Colegiul penal, -

4

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Teleba Vladislav

în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 15 ianuarie 2014, pe cauza penală în privința lui Osoianu Valentin

Mihai, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia publicată integral la16 iulie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

5