1ra-961/2015 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-961/2015 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-961/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Lungu Marian prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Lungu Marian Vasile, născut la 08 mai 1990, originar și

domiciliat în România, mun. Oltenița, jud. Călărași str.

Macului nr. 1 bl. Turol sc. A, et. 1 ap.33

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Lungu

Marian Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod

penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă Ceochina Doina,

fiind dispusă încasarea din contul lui Lungu Marian Vasile în beneficiul lui Ceochina

Doina, prejudiciul material în suma de 56.405 euro în valută națională conform

cursului valutar al BNM la data executării hotărârii și a sumei de 5.000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

de timp de la orele 07:00 până la ora 11:00, acționând cu scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, deteriorând ușa de termopan, a pătruns în casa nr. 3 amplasată pe str.

Suveranității, or. Sîngera, mun. Chișinău, de unde a sustras pe ascuns bani în sumă

de 305 euro, ceea ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM

constituie 5.607,52 lei; 5 ceasuri bărbătești de model „Ulise Nardyn” cu valoarea

totală de 32.000 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de

BNM constituie 58.8329,60 lei; un ceas bărbătesc de model „Omega Speed Mașter” în

1

valoare de 4.000 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de

BNM constituie 73.541,20 lei, un ceas bărbătesc de model „Pinaider” în valoare de

3.000 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM

constituie 55.155,90 lei; 20 de ceasuri de model „Swatch” în valoare de 2.000 euro

ceeia ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie

36.770,60 lei; un ceas bărbătesc de model „Locman” în valoare de 500 euro ceea ce

conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 9.192,65 lei; un

ceas bărbătesc de model „Roebelin- Grauf” în valoare de 150 euro ceea ce conform

ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 2.757,80 lei; un set de

ustensile pentru igiena unghiilor în valoare de 80 euro ceea ce conform ratei oficiale

de schimb valutar stabilite de BNM constituie 1.470,82 lei; un breloc pentru chei cu

ceas integrat de model „Ferrari” cu valoarea de 100 euro ceea ce conform ratei

oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 1.838,53 lei, un portmoneu de

model „Cartier” în valoare de 2.000 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb

valutar stabilite de BNM constituie 36.770,60 lei, o brichetă de model „Cartier” în

valoare de 700 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM

constituie 12.869,71 lei, o brichetă de model „Dupont” în valoare de 1.000 euro ceea

ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 18.385,30 lei,

două centuri pentru bărbați de model „Cartier” în valoare totală de 1.000 euro ceea

ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 18.385,30 lei,

un portmoneu de model „Cartier” în valoare de 1.500 euro ceea ce conform ratei

oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 27.577,95 lei, o geantă de

model „Louis Vuiton” în valoare de 800 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb

valutar stabilite de BNM constituie 14.708,24 lei, monede din aur cu diamante în

număr de 11 bucăți sub formă de lire italiene, în valoare totală de 8.250 euro ceea ce

conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 151.678,73 lei,

bijuterii din aur și anume două perechi de cercei, 4 inele, două lănțișoare cu

pandantive în valoare totală de 2.000 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb

valutar stabilite de BNM constituie 36.770,60 lei; un lanț din aur alb cu iconița

„Maicii Domnului” cu valoarea de 300 euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb

valutar stabilite de BNM constituie 5.515,59 lei; un telefon mobil de model „Black

Bery” în care se afla cartela SIM: 068064106 în valoare de 300 euro ceea ce conform

ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie 5.515,59 lei, un telefon

mobil de model Samsung GT C3520” cu IMEI: 358264053399721 în valoare de 50

euro ceea ce conform ratei oficiale de schimb valutar stabilite de BNM constituie

919,27 lei, un „PSP SIP VITA” în valoare de 200 euro ceia ce conform ratei oficiale de

schimb valutar stabilite de BNM constituie 3.677,06 lei, bunuri și bani care

aparțineau familiei Ceochină, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii

faptei, astfel cauzându-i părții vătămate Ceochină Doina pagubă materială

2

considerabilă în sumă totală de 60.235 euro, ce conform ratelor oficiale de schimb al

BNM constituie suma de 1.107.438,55 lei.

Acțiunile lui Lungu Marian-Vasile au fost încadrate în baza art. 186 alin. (5) Cod

penal, furtul, adică, sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite prin

pătrundere în domiciliu și cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

3.1. Avocatul Micu Andrei în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului sa-i fie stabilită pedeapsă cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

3.2. Inculpat care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă

mai blândă conform art. 186 alin. (2) Cod penal.

au fost admise apelurile declarate, casată sentința în partea aplicării pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

Lungu M.a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

judecării apelurilor, inculpatul a recuperat o parte din prejudiciul material și

totodată și-a manifestat regretul față de cele comise. Aceste circumstanțe, instanța de

apel le-a considerat atenuante și de rând cu celelalte circumstanțe atenuante

stabilind inculpatului o pedeapsă mai blândă.

Referitor la argumentul avocatului, privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, instanța de apel ținând cont de personalitatea inculpatului, comportamentul

lui și felul în care a comis infracțiunea l-a respins ca fiind neîntemeiat, stabilindu-i o

pedeapsă echitabilă.

data de 24 aprilie 2015, 30 aprilie 2015 și 04 iunie 2015, prin care solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă neprivativă de libertate cu aplicarea art. 90 Cod penal, invocând că:

- a comis o singură faptă de furt, recunoscând vina integral, căindu-se sincer,

solicitând examinarea cauzei în procedura art. 3641 Cod de procedură penală;

- potrivit jurisprudenței Republicii Moldova în cazuri similare au fost aplicate

pedepse neprivative de libertate, chiar și unor persoane cu numeroase antecedente

penale;

- partea vătămată a declarat că nu are pretenții, retrăgându-și acțiunea civilă

întemeiat, acest lucru aducând în speța dată la pierderea gravității faptei și implicit

3

schimbării situației, fapta urmând a fi recalificată conform art. 186 alin. (2) Cod

penal;

- la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

circumstanțelor excepționale prevăzute de art. 79 alin. (1) Cod penal, și

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 alin. (2) Cod penal.

penală, au depus referințe privind opina sa asupra recursurilor declarate:

7.1. Procurorul care a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece

recurentul nu a indicat în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauză.

7.2. Partea vătămată, Ceochina Doina care a solicitat, ca inculpatului sa-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestor, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Recurentul în recursul său nu a făcut trimitere la un careva temei concret

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului, Colegiul

întrevede că autorul semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10), 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, ce prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită

La analiza prezenței temeiului de casare invocat și anume - faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține cont

de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel,

și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a

încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Așadar, având în vedere argumentele recurentului la pretinsa eroare de drept la

care se referă, precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită tuturor

probelor, și anume, că partea vătămată nu are pretenții materiale, retrăgându-și

acțiunea civilă, considerând astfel că acțiunile sale urmau a fi recalificate din

4

prevederile art. 186 alin. (5) Cod penal în prevederile art. 186 alin. (2) Cod penal.

Colegiul, verificând materialele dosarului constată că la judecarea apelului, instanța

a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă

de calificare a acțiunilor inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate,

corespunzătoare cumulului de probe administrat. Probele prezentate atât de partea

acuzării, cât și argumentele părții apărării, au fost nemijlocit verificate suplimentar

în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu certitudine că inculpatul, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal și anume, furt, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere în domiciliu și cu cauzare de

daune în proporții deosebit de mari.

Privitor la alegațiile inculpatului în ce privește încadrarea acțiunilor sale în baza

art. 186 alin. (2) Cod penal, Colegiul menționează, că obiectul material al sustragerii

depășește valoarea a 5.000 unități convenționale, acțiuni ce se încadrează în

prevederile din alin. (5) al art. 186 Cod penal și care potrivit art. 16 alin. (4) Cod

penal se clasifică ca infracțiune gravă. Prin urmare retragerea acțiunii civile de către

partea vătămată nu schimbă situația la încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de

inculpat.

Totodată, instanța de recurs constată că, în prezenta speță nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs semnalat de către inculpat și prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul criticând hotărârea dată în

partea pedepsei și anume consideră că prezența unui șir de circumstanțe atenuante,

permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficientă prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

5

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanța de recurs reține că inculpatul a fost condamnat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, iar cauza fost examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, având în vedere

prezența circumstanțelor atenuante stabilite de prima instanță – recunoașterea vinei

și căința sinceră.

Totodată, Colegiul notează că, instanțele de judecată trebuie să asigure

aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave.

La fel, Colegiul penal specifică că potrivit alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul

de probă. Așa dar, din conținutul normei enunțate, rezultă că instanța de judecată

poate dispune suspendare condiționată a executării pedepsei, în caz că va considera

necesar, adică din sensul acestei norme această prevedere poartă un caracter

facultativ și nu unul imperativ.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel întemeiat a reținut, conform art. 76

alin. (1) lit. e) Cod penal, ca circumstanță atenuantă – recuperarea parțială a daunei

materiale cauzate părții vătămate. Prin urmare această instanță, ținând cont și de

prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, în coraport cu dispozițiile art. 3641 Cod

de procedură penală a stabilit inculpatului minimul pedepsei cu închisoare prevăzut

la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod, reducând o treime

din pedeapsă. Așadar, instanța de recurs remarcă, că circumstanțele atenuante -

căința sinceră și recunoașterea vinei au atras incidența procedurii simplificate în

baza art. 3641 Cod de procedură penală, la cererea inculpatului, iar circumstanța

atenuantă – recuperarea parțială a prejudiciului material a avut ca efect aplicarea

prevederilor art. 78 Cod penal, în cumul cu alte circumstanțe reținute de către

instanța de apel. În consecință, circumstanțele atenuante sus menționate nu pot fi

valorificate și ca circumstanțe atenuante pentru aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece

ar însemna că aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Așadar, Colegiul consideră, că instanța de apel just a conchis că nu sânt

suficiente împrejurări pentru a aplica o pedeapsă condiționată cu suspendare

6

conform art. 90 alin. (1) Cod penal, mai mult ca atât că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, fiind comisă prin varianta agravată a acesteia, a săvârșit o

infracțiune cu intenție, în urma căreia a cauzat un prejudiciu material deosebit de

mare părții vătămate.

Cu referire la argumentul privind neaplicarea prevederilor art. 79 Cod penal,

Colegiul remarcă, că în spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe

ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului. Împrejurările obișnuite sânt cele care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța

urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad

de invaliditate –I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate), merite deosebite

față de societate, alte circumstanțe de importanța majoră), stipulări menționate în

pct. 11 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 8 din 11 noiembrie 2013 Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale. Așadar analizând lucrările

dosarului, instanța de recurs atestă că în prezenta speță nu au fost stabilite careva

circumstanțe ce ar fi incidente celor excepționale în sensul art. 79 Cod penal, din care

motiv consideră argumentul invocat ca neîntemeiat și declarativ.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedeapsa de 4 ani 8 luni închisoare, stabilită în sarcina inculpatului, cu reducere a

1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în conformitate cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală și modalitatea de executare a acesteia, în viziunea

Colegiului a fost individualizată corect și în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

Referitor la argumentul recurentului, precum că jurisprudența instanțelor de

judecată a Republicii Moldova indică un număr mare de cazuri similare unde au fost

aplicate pedepse non-privative de libertate, chiar și unor persoane cu numeroase

antecedente penale, Colegiul notează, că inculpatul nu face referire la practica

unificată a Curții Supreme de Justiție dar indică un șir de hotărâri a instanțelor de

fond care nu este cunoscut dacă au devenit irevocabile, astfel instanța de recurs îl

consideră insuficient în prezența speță de a răsturna soluția instanței de apel și

consideră întemeiate concluziile acestei instanțe. La fel, instanța de recurs conchide

că instanța de apel la aplicarea pedepsei inculpatului a argumentat prin gravitatea

infracțiunii comise de către inculpat și urmările prejudiciabile survenite.

7

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Lungu Marian

Vasile ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Lungu

Marian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie

2015, în cauza penală privindu-l pe Lungu Marian Vasile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 28 octombrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8