1ra-2030/16 — art. 187 alin.2 lit. b,e,f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin.2 lit. b,e,f CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-2030/16 — art. 187 alin.2 lit. b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-2030/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23
septembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Bruma Valentin Gheorghe, născut la
26.11.1991, originar și locuitor în mun.
Chișinău, str. I. Vieru 15/1, ap. 34,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.01.2016 - 30.03.2016;
Instanța de apel: 03.05.2016 - 23.09.2016;
Instanța de recurs: 18.11.2016 - 14.12.2016.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 31 martie 2016,
cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Bruma Valentin a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal
la 3 (trei) ani 8 (opt) luni închisoare, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înaintată de Lupu Mihail s-a admis parțial, fiind încasat de la
Bruma Valentin în beneficiul acestuia 14 206 lei cu titlu de prejudiciu material, 5
000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 5 000 lei cu titlu de cheltuieli privind
acordarea asistenței juridice, iar în total s-a încasat suma de 24 206 (douăzeci patru
mii două sute șase) lei.
Acțiunea civilă în partea încasării sumei de 45 000 lei cu titlu de prejudiciu
moral, s-a respins ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, la 20.10.2015,
aproximativ ora 14.10, inculpatul Bruma Valentin de comun acord și împreună cu
Mosoreti Constantin, aflându-se în mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrîn, 32/10, în
preajma marketului „Uni Market”, având intenția sustragerii bunurilor altei
persoane, prin amenințarea aplicării violenței nepericuloase pentru viața și
sănătatea persoanei, în mod deschis au sustras de la cet. Lupu Mihail un telefon
mobil de model „Iphone 6” la prețul de 14 006 lei, cu cartela sim cu nr. 060377457
1
la prețul de 50 lei și husă din silicon transparent la prețul de 150 lei, cauzându-i
astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 14 206
lei.
Acțiunile lui Bruma Valentin au fost încadrate în baza art. 187 alin.(2) lit. b),
e),f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,
săvârșită de două persoane, cu amenințarea aplicării violenței nepericuloase
pentru viața sau sănătatea persoanei cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Nefiind de acord cu sentința, apel a depus avocatul Popa Grigore în numele
inculpatului care a criticat sentința în partea stabilirii pedepsei, invocând faptul că
instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 75 Cod penal.
În motivarea apelului a indicat că la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont
de unele circumstanțe cum ar fi, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii,
personalitatea inculpatului care a recunoscut vina integral și s-a căit de cele săvârșite,
a acceptat procedura simplificată a examinării cauzei în baza probelor administrate în
cadrul urmăririi penale fără a fi implicate cheltuieli suplimentare din partea statului la
etapa judecării cauzei penale, astfel consideră avocatul că Bruma Valentin poate fi
corectat inclusiv fără privarea lui de libertate prin suspendarea condiționată a
executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie
2016, s-a dispus admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii
pedepsei cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit căreia pedeapsa
stabilită lui Bruma Valentin, în temeiul art. 90 Cod penal a fost suspendată
condiționat pe termen de probă de 3 (trei) ani.
În rest sentința a fost menținută.
4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că instanța de fond,
cercetând totalitatea probelor administrate de către organul de urmărire penală, prin
prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
concludenții, veridicității și pertinenței lor, corect și legal a încadrat acțiunile lui
Bruma Valentin în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, axându-se la
adoptarea soluției pe probe care au fost dobândite în modul stabilit de codul de
procedură penală, care au servit la constatarea existenței infracțiunii, la identificarea
făptuitorului, la constatarea vinovăției precum și la stabilirea altor împrejurări
importante pentru justa soluționare a cauzei.
Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, Colegiul a conchis că instanța de
fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul acesteia, acordând deplină
eficiență art. 61 și 75 Cod penal, luând în considerație faptul că infracțiunea imputată
inculpatului este una gravă comisă cu intenție, personalitatea acestuia care a
recunoscut vina în cele săvârșite, s-a căit sincer, la evidența medicului narcolog și
psihiatru nu se află, anterior nu a fost condamnat, că lipsesc careva circumstanțe
atenuante sau agravante.
2
Instanța, pornind de la aprecierea că pedeapsa nu este un scop în sine, la
stabilirea acesteia trebuie să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca
sub influența sa, iar scopul pedepsei, constând în reintegrarea socială a
condamnatului, nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, astfel
că pedeapsă prea severă poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect
contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a acestuia.
În această ordine de idei, Colegiul a considerat întemeiate cerințele apelantului
referitor la aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului, astfel ținând cont de
faptul că acesta a recunoscut vina în cele săvârșite și s-a căit sincer, de lipsa
circumstanțelor agravante, de comportamentul postinfracțional al lui Bruma Valentin
exprimat prin recuperarea totală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune cât și
de poziția reprezentantului părții vătămate care în ședința instanței de apel a solicitat
aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror care,
invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită
casarea totală a acesteia cu menținerea sentinței pe motiv că, pedeapsa stabilită de
instanța de fond nu numai că este una legală, în sensul de respectare a cadrului legal
de individualizare judiciară, dar în același timp, este una justă, adică la stabilirea ei s-
a respectat criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei
în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului declarat rezultă că recurentul invocă ca temei de
recurs pct. 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de
drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul menționează că acest temei pentru declararea recursului ordinar nu
și-a găsit confirmare la examinarea acestuia, nefiind stabilită presupusa eroare de
drept invocată de recurent, ultimul criticând hotărârea instanței de apel sub
aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate față de inculpat, exprimându-și
dezacordul cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În această ordine de idei
instanța de recurs precizează, că la aplicarea pedepsei în privința lui Bruma
Valentin s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.
Reieșind din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de
judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
3
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând
seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,
duratei ori a cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară
după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte
două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța
și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității
infracționale săvârșite.
Norma art. 75 Cod penal nominalizată, indică expres, că persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă
în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,
din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea
pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, numind inculpatului o pedeapsă echitabilă, în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, luând în considerație
personalitatea inculpatului, care este fără antecedente penale, a recunoscut vina
integral și s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea
infracțiunii și recuperat total prejudiciul material și moral comis prin infracțiune
părții vătămate.
Instanța de recurs susține poziția instanței de apel, privind suspendarea
executării pedepsei lui Bruma Valentin, deoarece analizând circumstanțele cauzei
penale corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea de societate, mai
mult ca atât, inculpatul și-a recunoscut vina pentru săvârșirea infracțiunii
incriminate și a achitat prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate.
4
Este de menționat faptul că criticelor formulate de recurent, instanța de apel
le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta
decizie la pct. 5, iar decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art.
415- 417 Cod de procedură penală soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește
pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.
În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.
432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de
casare a hotărârii adoptate în cauza inculpatului Bruma Valentin și prin urmare, se
impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Bruma Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 13 ianuarie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5