JNEID v. THE NETHERLANDS

Publicat la 17 aprilie 2023 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 27124/22 Fawaz JNEID împotriva Țărilor de Jos depusă la 2 iunie 2022 comunicată la 29 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Pe 15 august 2017 Ministrul Securității și Justiției a impus, în conformitate cu Legea temporară privind combaterea terorismului (Mediile administrative) (Tijdelijke wet bestuurlijke maatregelen terorismebstreijding ), o interdicție de șase luni asupra reclamantului, împiedicând-l să meargă la două districte din Haga, unde a dat în mod regulat predicări (a se vedea Jneid v. Țările de Jos , nr. 57264/18 , comunicat la 9 septembrie 2020). Prezenta cerere se referă la prelungirea a doua, a treia și a patra de șase luni a interdicției de suprafață, care au fost impuse prin deciziile ministrului la 13 august 2018, 13 februarie 2019 și, respectiv, 12 august 2019. La 2 februarie 2022, Divizia de Jurisdicție Administrativă ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) a Consiliului de Stat ( Raad van State ) a susținut a doua și a treia extindere, dar a anulat decizia de impunere a patra extindere. Reclamantul se bazează pe articolele 9, 10, 11 și 13 din Convenție și pe art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. Având în vedere că Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat a anulat decizia de instituire a celei de-a patra extindere a interdicției de aprovizionare a zonei, reclamantul poate încă pretinde că este o „victă” în sensul articolului 34 din Convenție în ceea ce privește această prelungire (a se vedea Kurić și alții c. Slovenia [GC], nr. 26828/06, §§ 259-262, ECHR 2012 (extracte) și J.B. și alții c. Ungaria v. , nr. 45434/12 și altele două, §§ 56-59, 27 noiembrie 2018)? Restricția privind dreptul reclamantului la libertatea de circulație, astfel cum este garantată de art. 2 § 1 din Protocolul nr. a) în conformitate cu legea; (b) necesară în conformitate cu art. 2 § 3 din Protocolul nr. 4 și/sau (c) justificată de interesul public, în sensul articolului 2 § 4 din Protocolul nr. 4? În sensul art. 9 § 1, art. 10 § 1 și art. 11 § 1 din Convenție au existat interferențe în ceea ce privește dreptul la libertate de religie, libertatea de exprimare și libertatea de adunare, în sensul art. 9 § 1, art. 10 § 1 și art. 11 § 2 din Convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficient pentru plângerile sale în temeiul articolelor 9, 10 și 11 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 17 April 2023

THIRD SECTION

Application no. 27124/22

Fawaz JNEID

against the Netherlands

lodged on 2 June 2022

communicated on 29 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is an imam who has been holding religious lectures since the early 2000s. On 15 August 2017 the Minister of Security and Justice imposed, under the Temporary Counter-Terrorism (Administrative Measures) Act (

Tijdelijke wet bestuurlijke maatregelen terrorismebestrijding

), a six-month area ban on the applicant, preventing him from going to two districts in The Hague where he regularly gave sermons (see

Jneid v. the Netherlands

, no.

57264/18, communicated on 9

September 2020).

The present application concerns the second, third and fourth six-month extension of the area ban, which were imposed by decisions of the Minister on 13 August 2018, 13 February 2019 and 12 August 2019, respectively. On 2 February 2022 the Administrative Jurisdiction Division (

Afdeling Bestuursrechtspraak

) of the Council of State (

Raad van State

) upheld the second and third extension but quashed the decision imposing the fourth extension.

The applicant relies on Articles 9, 10, 11 and 13 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Given that the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State quashed the decision imposing the fourth extension of the area ban, can the applicant still claim to be a “victim” for the purposes of Article 34 of the Convention in respect of that extension (see

Kurić and Others v.

Slovenia

[GC], no. 26828/06, §§

259-262, ECHR 2012 (extracts), and

J.B. and Others v.

Hungary

, nos. 45434/12 and two others, §§

56-59, 27

November 2018)?

2.

Was the restriction on the applicant’s right to liberty of movement, as guaranteed by Article

2 §

1 of Protocol No.

4:

(a)

in accordance with the law;

(b)

necessary in terms of Article 2 §

3 of Protocol No. 4 and/or

(c)

justified by the public interest, within the meaning of Article 2 §

4 of Protocol No. 4?

3.

Has there been an interference with the applicant’s rights to freedom of religion, freedom of expression and freedom of assembly, within the meaning of Article

9 §

1, Article

10 §

1 and Article 11 § 1 of the Convention? If so, were those interferences prescribed by law, serving a legitimate aim, and necessary in terms of Article 9 § 2, Article 10 § 2 and Article 11 § 2?

4.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Articles 9, 10 and 11 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention?