1ra-846/2014 — art. 192-1 alin. 2 lit. a CP

1ra-846/2014 — art. 192-1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-846/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

24 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan, Constantin Alerguș, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 17 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui

Harin Alexandru Alexandru, născut la 22 aprilie 1993,

originar și domiciliat r-l Ștefan Vodă s. Talmaza, str. Florilor, 23.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

23.02.2013 pînă la 17.12.2013

25.03.2014 pînă la 24.06.2014

C O N S T A T Ă :

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost achitat,

deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

urma înțelegerii prealabile cu Cojocari Alexandr, la 07 noiembrie 2010, în jurul orei

22.00, aflîndu-se în s. Talmaza, r-l Ștefan Vodă, cu scopul răpirii mijlocului de

transport, fără scop de însușire, au răpit autoturismul de model "Misubishi Outlander"

cu n/î T 310 EP, ce aparținea cet. Dragan Olga, apoi, neisprăvindu-se cu conducerea

mijlocului de transport, s-au tamponat în gardul cet. Deliu Svetlana Ion, situat pe str.

27 August, s. Talmaza, r-l Ștefan Vodă, astfel, cauzînd părții vătămate o daună

materială în valoare de 118.700 lei.

Conform rechizitoriului acțiunile lui Harin A.A. au fost încadrate în baza art. 1921

alin. (2) lit. a) Cod penal, - răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, săvîrșită de

două sau mai multe persoane.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Harin A.A. să fie condamnat în baza art. 192 1

alin. (2) lit. a) Cod penal iar cauza penală în privința lui să fie încetată în temeiul art. 54

Cod penal și cu aplicarea art. 104 alin. (1) lit. a) Cod penal. În motivarea apelului

procurorul a invocat:

- aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor pe caz, care confirmă

vinovăția inculpatului de cele incriminate;

1

- instanța de fond incorect a audiat-o pe Harin O. în calitate de reprezentat legal,

aceasta nefiind recunoscută în această calitate;

- în procesul verbal al ședinței de judecată în instanța de fond au fost efectuate o

mulțime de omisiuni.

3.1. Sentința în cauză a fost contestată cu apel și de către partea vătămată, care a

solicitat repunerea în termen a cererii de apel, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Harin A.A. să fie recunoscut vinovat în baza art. 192 1 alin. (2) lit. a) Cod penal și

condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate, cu încasarea în beneficiul ei de la

ultimul a prejudiciului material în mărime de 118.700 lei și cheltuielile de judecată,

invocînd argumente similare cu cele ale procurorului.

respinse apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.

către procuror, care a solicitat casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului s-a invocat

aprecierea eronată a probelor administrate pe caz.

5.1. Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz au fost contestate cu recurs ordinar și

de către partea vătămată, care a solicitat casarea acestora, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului s-au

invocat argumente similare cu cele ale procurorului.

2013 au fost admise recursurile ordinare declarate, casată decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a invocat că, instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, fără a

le verifica, prin darea citirii lor în ședința de judecată și consemnarea în procesul-

verbal. Astfel, Colegiul penal lărgit a menționat că instanța de apel, în decizia sa

neîntemeiat și-a bazat concluziile pe declarațiile martorilor Morozov V., depuse în

ședința de judecată a instanței de fond și cele ale martorului Morozov S., acestea

nefiind verificate în ședința de judecată a instanței de apel, concluzie ce reiese din

faptul că aceste probe nu au fost reflectate în procesul-verbal al ședinței menționate.

fost respinse apelurile declarate, cu menținerea sentinței atacate.

Instanța de apel a menționat că, în instanța de fond învinuirea nu a adus probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele, privind participarea

lui Harin A.A. la răpirea, autoturismului.

Instanța de fond în opinia instanței de apel legal a considerat concluziile

procurorului privind comiterea faptei de către Harin A.A. , ca fiind bazate numai pe

presupuneri, neavînd un suport probatoriu suficient.

În viziunea instanței de apel, fapta lui Harin A.A. nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, de aceea, instanța de

judecată legal a ajuns la concluzia despre necesitatea achitării acestuia.

2

Mai mult ca atît, avînd în vedere, că Cojocari A., după comiterea accidentului

rutier a părăsit locul de trai, se eschivează de organele de urmărire penală, fapt, care nu

a permis de a verifica circumstanțele reale ale faptei, ca urmare a examinării cazului

obiectiv și multiaspectual.

Instanța de apel a concluzionat, că motivele invocate în apelurile procurorului și a

părții vătămate nu constituie temei de anulare a sentinței.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată. În motivarea recursului se invocă că, instanța de apel:

- a dat o apreciere juridică incorectă probelor și faptelor prezentate de acuzare;

- nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi

admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal

sau administrativ au fost corect aplicate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar nepronunțarea instanței de

apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

astfel decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în instanța de apel.

3

Recurentul critică decizia recurată, invocînd, temeiul de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate de către procuror în cererea de apel, cît și hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs consideră, că în

prezenta cauză evident se constată erorile de drept invocate de recurent.

Astfel, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 17 decembrie 2013

(f.d.440-442), instanța de apel a verificat următoarele probe: „ordonanța privind începerea

urmăririi penale, ordonanță privind fixarea termenului de urmărire penală, explicație, proces-

verbal de cercetare la fața locului, fototabel, plîngerea cet. Dragan O., ordonanță de recunoaștere

în calitate de parte vătămată, proces - verbal de audiere a martorului Perepelița V., proces-verbal

de audiere a părții vătămate Dragan O., proces - verbal de audiere a martorului, proces-verbal

de audiere a părții vătămate Ignat A., raport de evaluare, proces-verbal de audiere a martorului

Malachi P., proces-verbal de audiere a martorului Morozov S., ordonanță de recunoaștere în

calitate de bănuit, proces-verbal de audiere a bănuitului, proces-verbal de audiere a martorului

Belecciu A., ordonanță de recunoaștere în calitate de bănuit, proces-verbal de audiere a

bănuitului Morozov V., proces-verbal de audiere a bănuitului Harin A.A., revendicare,

caracteristică, ordonanța de punere sub învinuire a cet. Harin A.A., proces-verbal de audiere a

învinuitului Harin A.A., rechizitoriu, proces-verbal de audiere a martorului Procopii I.,

declarațiile lui Harin A.A., martorilor Morozov S., Malachi P., Morozov V., declarațiile

suplimentare a martorilor Morozov S. și Belecciu A.”.

Din conținutul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 17

decembrie 2013, Colegiul penal lărgit evidențiază că instanța de apel după redarea

conținutului declarațiilor lui Harin A.A., părților vătămate Dragan O.C. și Ignat A.I., a

martorilor Malachi P., Morozov S., Belecciu A.N., Morozov V., Procopii I., a

concluzionat că: „instanța de fond corect a reținut, că autoturismul de model Mitsubichi

Outlander cu n/î T 310 EP, care aparținea cet. Dragan O. la 07 noiembrie 2010 a fost răpit. De

asemenea a fost constatat faptul, că în momentul cînd autoturismul a fost accidentat Harin

A.A. se afla în el. Totodată, reieșind din probele prezentate de către acuzare nu se constată

faptul răpirii mijlocului de transport și conducerii aototurismului de către Harin A.A. Ori, nici

una din probele administrate nu confirmă faptul, că Harin A.A. ar fi avut o înțelegere prelabilă

cu Cojocari A. de a răpi mijlocul de tramsport. Mai mult ca atît, faptul aflării la volanul

autoturismului la momentul accidentului rutier a altei persoane decît Harin A.A. este

confirmat, în afară de declarațiile ultimului, prin declarațiile date în instanța de fond de către

martorii Morozov V., a Morozov S. și Malachi P.”,

Apoi, instanța de apel a menționat că: „Instanța de judecată corect a reținut, că

probele, invocate de procuror, ca fiind probe ale vinovăției lui Harin A.A.: plîngerea, procesul

verbal de cercetare la fața locului, raportul de evaluare și altele, de fapt demonstrează faptul

răpirii autoturismului și deteriorării lui, însă nu probează comiterea acestor fapte de către

acesta”.

Colegiul în acest context remarcă faptul că, deși conform procesului-verbal al

ședinței de judecată, instanța de apel a verificat și cercetat un cumul mare de probe,

însă a dat prioritate numai unor probe, ignorînd totalmente celălat cumul de probe

verificat în ședința de judecată, numindu-l doar “și altele”, neefectuînd analiza și

aprecierea fiecărei probe din punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

4

veridicității ei, iar a tuturor probelor în ansamblu – din punctul de vedere al

coroborării lor.

În acest context, Colegiul menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală, și invocînd doctrina juridică națională, remarcă faptul

că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cît și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludenta

și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea

acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele

în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Raportînd prevederile legale și doctrinale menționate la verificarea și aprecierea

probelor efectuată de instanța de apel, Colegiul evidențiază că, instanța de apel a

grupat o parte din probe, argumentînd la general că ele nu confirmă vinovăția

inculpatului, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra

admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv cu

argumentarea clară a concluziei sale.

În acest context Colegiul remarcă faptul că, deși instanța de apel a menționat în

procesul-verbal al ședinței de judecată verificarea declarațiilor date de către Harin A.A.

la etapa urmăririi penale în calitate de bănuit și învinuit, la etapa instanței de fond și de

apel, însă acestea nu au fost analizate și apreciate în decizia adoptată la justa valoare,

deoarece în conținutul acestora se conțin divergențe, care au fost ignorate de către

instanța de apel, și anume: la început el declara că nu a fost în acea zi în automobil, apoi

declara că a fost dar nu la volan și după accident a venit și pe ascuns a pus cheile sub pernă.

5

Astfel Colegiul constată că, în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea

mărturiilor lui Harin A.A. date la diferite etape ale procesului penal, referindu-se vag și

neclar la depozițiile acestuia, fără a concretiza esența divergențelor și fără a le înlătura

printr-o argumentare legală. Mai mult, Colegiul statuează că, deși, procurorul în

cererea de apel a invocat argumentul în cauză, instanța de apel l-a ignorat totalmente.

Un alt argument invocat de procuror și partea vătămată în cererea de apel a fost

aprecierea eronată de către instanța de fond a declarațiilor martorilor Malachi P.I.,

Marozov S., Marozov V., Procopii I., Ignat A. La ce instanța de apel în decizia sa a

conchis că: „Colegiul penal va respinge temeiurile invocate de către procuror privitor la faptul,

că instanța de fond eronat a apreciat declarațiile date de Malachi P., ori aceste declarații nu vin

să confirme vinovăția lui Harin A.A., de asemenea temeiurile invocate de către partea vătămată

Dragan O. în apelul său, precum că instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor Procopii

I., Morozov V. și Ignat A., de asemenea urmează a fi respinse pe aceleași motive.

Instanța de recurs constată că, dacă instanța de apel nu era de acord cu aprecierea

probelor efectuată de procuror, ea urma să dezvăluie aceasta în concluziile sale,

expunîndu-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe indicate de apelant, fapt

ignorat de instanță. Astfel, deși instanța de apel a reprodus în decizia sa depozițiile

martorilor menționați, însă nu le-a analizat și nu le-a apreciat. În această situație,

instanța de apel avea obligația de a argumenta care este motivul ca declarațiile în cauză

să fie respinse, sau de ce ele nu confirmă vinovăția lui Harin A.A. în cele imputate.

Astfel, Colegiul penal lărgit ține să sublinieze că, judecînd apelul, instanța de apel

nu se poate limita doar la menționarea probelor în decizie și redarea de la persoana a

treia a circumstanțelor cauzei constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și

să supună verificării și aprecierii toate probele și argumentele aduse de apelant,

respectînd prevederile legale respective.

Colegiul specifică faptul că, instanțele nu au făcut o analiză amplă a probelor

acumulate pe cauză, nu au indicat, contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, nu a

argumentat detaliat, cu trimitere la prevederile legale respective, de ce s-au respins

probele ce au fost aduse în confirmarea învinuirii inculpatului. Toate probele

administrate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de

instanța de apel sunt formale, premature ce au reiterat concluziile instanței de fond, ce

nu rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

La acest capitol Colegiul menționează că, instanța de apel în decizia adoptată a

concluzionat următoarele:

- declarațiile lui Harin A.A., lui Morozov V., Morozov S. și Malachi P. date în prima

instanță, confirmă faptul că Harin A.A. nu se afla la volanul autoturismului la momentul

accidentului rutier;

- instanța a ținut cont de declarațiile martorilor Procopii I., Morozov V. și Ignat A.;

- probele acuzării: plîngerea, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de

evaluare și altele, de fapt demonstrează faptul răpirii autoturismului și deteriorării lui, însă nu

probează comiterea acestor fapte de către acesta.

6

Concluziile în cauză, în opinia instanței de recurs sunt niște constatări nemotivate

și neargumentate cu menționarea a cîtorva probe la general (plîngerea, procesul verbal de

cercetare la fața locului, raportul de evaluare și altele), fără invocarea extraselor din

declarațiile acestora în acest sens, fără să fie acestea evaluate și, respectiv valorificate,

cu conchiderea în fine că, “procurorul nu a prezentat probe în confirmarea vinovăției”, fapt

ce constituie o eroare judiciară, în sensul încălcării modului de apreciere a probelor

prin prisma art.101 Cod de procedură penală.

În acest context instanța de recurs mai indică faptul că, instanța de apel a ignorat

stipulările legale ale art.art. 24 alin. (3), 100 alin. (4), 101 alin. (1), (4), 314, 336 alin. (3)

pct. 8), 384 alin. (3), (4) Cod de procedură penală. Motivarea soluției sale prin fraza că

„procurorul nu a prezentat probe în confirmarea vinovăției”, fiind sumară și incompletă,

fără a fi stabilite temeiurile de fapt și de drept, fapt care a dus la respingerea apelurilor

declarate. În prezenta cauză, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și

amănunțit asupra tuturor argumentelor invocate în apel de către procuror și partea

vătămată, nu a dat apreciere probelor menționate, ci s-a rezumat doar la menționarea

faptului că partea acuzării nu a prezentat probe care să confirme vinovăția

inculpatului. Indicarea în decizie, în mod generic, că sentința atacată este temeinică,

fără referire la criticile apelanților privitoare la vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, echivalează cu

nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în apel – temei de casare prevăzut în

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău dat fiind faptul că la Curtea de Apel Bender cauza a fost

examinată de 2 ori și nu mai este posibil de a forma un nou complet de judecată pentru

rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate

cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți

în apel, să verifice și să aprecieze profund declarațiile martorilor Malachi P.I., Marozov

S. și Marozov V., Procopii I., Ignat A. cu referire la intenția și acțiunile inculpatului, să

le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să înlăture divergențele din declarațiile lui Harin A.A., să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate și ca urmare să efectueze o încadrare juridică

corectă, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor constitutive ale

7

infracțiunii prevăzute de art. 192 1 alin. (2) lit. a) Cod penal în acțiunile inculpatului,

ținînd cont de motivele expuse în pct. 9 ale prezentei decizii, de prevederile

Hotărîrilor explicative al Plenului Curții Supreme de Justiție, de practica unitară în

acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, și ca urmare să pronunțe o hotărîre

legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 17 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Harin

Alexandru Alexandru, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 15 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Constantin Alerguș

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

8