1ra-895/2014 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-895/2014 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-895/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

01 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta și

avocatul, Golubciuc Valentin, în numele părții vătămate, Cirimpei Cornelia,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2014,

în cauza penală în privința lui,

Meșina Lilian Mihail, născut la 22 iunie 1980, originar

și domiciliat în s. Dînceni, str. Florilor 10, r-l Ialoveni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

L.M., a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat.

urmărire penală pentru faptul că, la 14 februarie 2011, în jurul orei 03.00,

conducând automobilul de model "Mitsubishi Galant", cu n/î CML - 024, pe str.

Kogălniceanu, mun. Chișinău, din direcția str. Tighina spre str. Ismail și ajungând

la intersecție cu str. Ismail, ignorând cerințele art. 20 alin. 1) din Regulamentul

Circulației Rutiere (în continuare RCR), potrivit căruia "Semnalul de culoare roșie

interzice trecerea. La semnalul roșu al semaforului (cu excepția celui reversibil)

vehiculele vor fi oprite înaintea liniei de oprire (indicatorului 5.73) sau înaintea

trecerii marcate pentru pietoni, iar în lipsa acestora - imediat înaintea semaforului.

Dacă semaforul este suspendat deasupra sau plasat pe cealaltă parte a intersecției,

în lipsa liniei de oprire (indicatorului 5.73) sau a trecerii marcate pentru pietoni,

vehiculele vor fi oprite în fața intersecției, fără a crea obstacole pietonilor" și

prevederile art.45 RCR, potrivit căruia "Conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori – a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. (2) In cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

1

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului", și ca urmare, intrând fără să se asigure în intersecție la culoarea roșie a

semaforului a comis tamponarea automobilului de model "KIA Carens", cu n/î

KAK 490, condus de Malcoci Sergiu Mihail, care se deplasa pe str. Ismail din

direcția str. București spre str. Kogălniceanu.

In rezultatul accidentului rutier unitățile de transport au fost tehnic

deteriorate, șoferului a/m "Kia Carens" Malcoci S.M. i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 554/D din 23 martie 2011 - vătămări

corporale ușoare, pasagerului a/m "Kia Carens" Dogot Ciprian Constantin i-au fost

cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 556/D din 15 martie

2011 - vătămări corporale care nu se supun aprecierii medico-legale, iar pasagerului

a/m "Mitsubishi Galant" Cirimpei Cornelia Mihail i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 558/D din 23 martie 2011 - vătămări

corporale medii.

Astfel, Meșina L.M. a fost învinuit de către organele de urmărire penală de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, adică, încălcarea

regulilor de securitate a circulației, comisă de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare medie a integrității corporale sau

a sănătății.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Meșina L.M., să fie condamnat în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de

tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 2 ani. În motivarea apelului procurorul a invocat ilegalitatea sentinței de

achitare, fiind apreciate eronat probele care dovedesc vinovăția inculpatului de cele

imputate. De asemenea critic apelantul a apreciat faptul admiterii drept probă SD

prezentat de partea apărării.

3.1. Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Golubciuc V., în

numele părții vătămate Cirimpei C.M., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Meșina L.M., să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

dreptului de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani, cu admiterea

integrală a acțiunii civile, invocînd argumente similare cu cele ale procurorului.

au fost respinse apelurile declarate și menținută sentința contestată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, cercetînd și apreciind probele

administrate, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și utilității, iar toate în ansamblu din punct vedere al coroborării lor, a

conchis că inculpatul corect a fost achitat.

2

In acest context, instanța de apel, a conchis că nu și-a găsit confirmare

învinuirea adusă inculpatului privind încălcarea prevederilor art. 20 alin.(l), 45

alin.(l) RCR în acest sens este relevant și raportul de expertiză nr. 0834 din 22 mai

2013 potrivit căruia automobilul de model "KIA Carens " cu n/î KAK unde nu a fost

posibil de stabilit viteaza de deplasare a vehiculelor în conformitate cu condițiile

expuse, deoarece în cadrul examinării locului accidentului rutier nu au fost fixate

careva urme de frânare a vehiculelor.

Privind încălcarea prevederilor art.45 RCR, care stipulează că: conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

condițiile rutiere, e) situația rutieră, pct.2: în cazul în care limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, astfel instanța de apel

a reținut că de către instanța de fond corect a fost concluzionat că învinuirea pe

acest articol nu poate fi reținută or, potrivit înregistrării video efectuată pe str.

Ismail înspre intersecțiile cu str. București și str. M. Kogălniceanu, din care rezultă

în mod cert că odată ce se efectuează deplasarea pe str. Ismail în direcția intersecției

M. Kogălniceanu, deplasarea urmează să fie întreruptă de către culoarea

semaforului. Astfel, în momentul în care la intersecția str. Ismail cu București este

culoarea verde intermitent, la intersecția str. Ismail cu M. Kogălniceanu este verde

și rămâne pe verde aproximativ 5 secunde pană începe a clipi. Reieșind din

declarațiile lui Dogot C., care a afirmat, că ei se deplasau cu aproximativ 30 km/h -

40 km/h, atunci automobilul Kia Carens în timp de maximum 5 secunde urma să

străbată distanța cuprinsă între 41,65 m - 55,5 m. De aici rezultă, că diferența de

timp când ambele semafoare se includ pe roșu, primul de la str. București și al

doilea de la str. M. Kogălniceanu, automobilul urma să parcurgă distanța cuprinsă

între 83,30 m - 111,00 m, distanță mai mică decât toată lungimea străzii Ismail

cuprinsă între intersecțiile str. București și M. Kogălniceanu, care este de

aproximativ 120 m. Astfel argumentul apărării cum automobilul de model Kia

putea să parcurgă distanța de 83,30 m - 111,00 în 5-10 secunde, nu a fost combătut

de către acuzatorul de stat și nici de avocatul părții vătămate.

Totodată instanța de apel a reținut că în scopul evitării divergențelor între

declarațiile participanților la proces de către organul urmăririi penale, urma să fie

verificată vizibilitatea de la str. București până la str. M. Kogălniceanu și regimul de

funcționare a semafoarelor la aceste intersecții.

Procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier, procesul verbal de

verificare a stării tehnice a unității de transport nu au fost reținute de către instanța

de apel în calitate de probe de învinuire a inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(l) Cod penal după cum consideră procurorul și avocatul

3

părții vătămate V.Golumciuc în apeluri, deoarece ele nu răspund la întrebarea care

din conducătorii auto a intrat în intersecție la culoarea roșie a semaforului.

In cauza dată la urmărirea penală nu s-a numit o expertiză traseologică care ar

fi putut răspunde sub ce unghi s-au ciocnit automobilele, astfel versiunea

procurorului indicată în apel asupra unghiului de ciocnire a unităților de transport

nu este decît o presupunere neconfirmată prin careva probe. Ulterior instanța de

apel a numit efectuarea unei asemenea expertize dar ea n-a fost posibilă de a fi

efectuată deoarece era necesar de a fi prezentate expertului ambele vehicule care au

participat la accidentul rutier, însă automobilul de modelul „Ria Carens" cu n/î

KAK 490 nu a putut fi prezentat, deoarece era deja vândut la piese.

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în

alt complet de judecată. În motivarea recursului se invocă că, instanța de apel:

- a dat prioritate declarațiilor inculpatului, neîntemeiat ignorînd un cumul de

probe prezentat de partea acuzării;

- a dat o apreciere greșită probelor administrate la caz;

- eronat a admis în calitate de probă CD;

- sunt suficiente probe ce dovedesc vinovăția inculpatului.

5.1. Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar și de către

avocatul Golubciuc V., în numele părții vătămate Cirimpei C.M., care solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet

de judecată, invocînd temeiuri similare cu cele ale procurorului.

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Golubciuc V., în numele părții vătămate Cirimpei C.M., solicitînd

admiterea acestuia ca fiind întemeiat.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate

urmează a fi admise din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

4

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Recurenții au criticat decizia contestată, invocînd, temeiul de casare prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pe care instanța de recurs îl

consideră prezent și își va argumenta poziția sa în felul următor:

Conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate

a circulației, comisă de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare care a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății, prevăzut

de art. 264 alin. (1) Cod penal, însă instanța de fond a stabilit că infracțiunea de

comiterea căreia este învinuit Meșina L.M. nu și-a găsit confirmare, soluție

menținută de către instanța de apel. Astfel, decizia instanței de apel va fi analizată

de către Colegiu, în cumul cu sentința instanței de fond.

Instanța de apel la acest capitol a concluzionat că: “Instanța de apel reține că

instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la achitarea inculpatului Meșina L. M. de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal”.

Pentru a dispune achitarea lui Meșină L.M. instanța de apel a:

1) Respins declarațiile martorului Smochină E., „care sunt contradictorii or

ultimul în cadrul ședinței primei instanțe a declarat că a oprit automobilul condus de el la

culoarea verde a semaforului din str. Ismail colț cu str.31 August, văzând că la intersecția

Kogălniceanu colț cu str. Ismail s-a aprins tot culoarea verde(f.d.246), iar la urmărirea

penală a declarat, că el a oprit automobilul condus de el la culoarea verde a semaforului la

intersecția din str. Ismail colț cu str. București (f.d.60), astfel fiind diferit locul aflării

ultimului or raza de vizibilitate fiind destul de mare pentru a putea afirma culoarea

semaforului la momentul comiterii accidentului rutier”.

5

Aici Colegiul consideră necesar de menționat că, instanța de apel, analizînd

declarațiile martorului Smochină E. la etapa urmăririi penale și în instanța de fond

a stabilit că acestea conțin divergențe referitor la locul opririi automobilului condus

de martor: ori la intersecția străzilor Kogălniceanu cu Ismail, ori la intersecția

străzilor Ismail cu București. Astfel, instanța de apel, deși a depistat contradicții în

declarațiile martorului, însă nu le-a înlăturat, doar le-a respins.

Mai mult ca atît, conform procesului-verbal ședinței de judecată în instanța de

apel din 19 noiembrie 2013 (f.d.199, v.2), procurorul a solicitat amînarea examinării

cauzei pentru a cita martorul Smochină E. La ședința de judecată din 27 ianuarie

2014, fiind prezentat instanței răspunsul de la poliția frontieră, prin care se

confirmă faptul că Smochină E. a intrat în țară la 12 octombrie 2013 (f.d. 193 v.2),

deși apărătorul inculpatului a indicat imposibilitatea examinării cauzei în lipsa

acestui martor, deoarece ultimul se află în țară (f.d. 200, v.2), instanța de apel totuși

a decis finisarea cauzei în lipsa martorului în cauză, nefiind înlăturate discrepanțele

depistate.

Astfel, Colegiul constată că scopul instanței de apel în acest sens nu este doar

de a depista și constata prezența contradicțiilor în declarațiile participanților la

proces, dar și de a înlătura aceste divergențe prin epuizarea tuturor posibilităților

prevăzute de lege, astfel, nu au fost efectuate toate acțiunile procedurale posibile

întru audierea martorului Smochină E., la cererea părții apărării, acesta fiind un

martor important la soluționarea cauzei.

De asemenea, Colegiul atestă faptul că, instanța de apel a stabilit în declarațiile

martorului dat contradicții în locul opririi automobilului, însă a ignorat faptul că în

ambele declarații martorul menționează ferm faptul prezenței culorii verzi la

semafoarele stabilite pe str. Ismail, cît la intersecția cu București, atît și la intersecția

cu Kogălniceanu la acel moment.

2) Instanța de apel a respins declarațiile martorului ocular Malcoci S.,

“Declarațiile martorului Malcoci S. nu au fost reținute în calitate de probă or după cum a

relatat și ultimul la momentul comiterii accidentului rutier nu deține permis de conducere,

astfel se prezumă că nu cunoștea prevederile regulamentului circulației rutiere, totodată

nefiind testat dacă distinge culorile semaforului, pentru a putea face careva afirmații

circumstanță ce urmează a fi tratată în favoarea inculpatului a declarat că nu ține bine

minte la ce culoare a semaforului a trecut, deoarece a trecut de la momentul accidentului

rutier multă vreme”.

În privința acestei probe Colegiul remarcă că, concluzia cu privire la

nedeținerea permisului de conducere și posibilei prezențe a daltonismului la

martor, au fost decisive la respingerea acestor declarații de către instanța de apel, ca

urmare declarațiile în cauză nici nu au fost analizate de către instanța de apel, deși

ele sunt consecutive și coerente. Mai mult ca atît, Colegiul constată că, instanța de

apel a reținut lipsa permisului de conducere din spusele martorului Malcoci S.,

nefiind acest fapt confirmat prin act eliberat de organele abilitate cu acest drept,

6

însă în aceleași declarații martorul menționează că în prezent are permis de

conducere și nu suferă de daltonism, dar instanța de apel a ignorat aceste afirmații.

3) Următoarea concluzie a instanței de apel în menținerea achitării lui Meșină

L.M. de către instanța de apel este: „Argumentul acuzării referitor la admisibilitate

probei cu CD-ul prezentat de către parte acuzării care are înregistrate secvențele de la

comiterea accidentului nu a fost reținut or potrivit art. 93 alin. (2) Cod de procedură

penală, în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate inclusiv

și prin intermediul înregistrărilor audio sau video”.

Analizînd concluzia dată Colegiul observă incertitudinea și contrazicerea în

expunerea afirmației date, deoarece în aceiași frază instanța de apel respinge proba

cu CD, apoi o admite, menționînd prevederile art. 93 alin. (2) Cod de procedură

penală, deși învinuirea a fost criticată anume prin prisma înregistrărilor efectuate

pe acest CD. De asemenea, instanța de recurs specifică faptul că, proba-CD a fost

prezentată de avocatul lui Meșina L.M., adică de partea apărării, dar nu de partea

acuzării.

La acest capitol, Colegiul totuși ține să precizeze, reieșind din procesele-

verbale ale ședințelor de judecată în instanța de fond că, la 12 ianuarie 2012

apărătorul lui Meșina L.M. a înaintat demers cu solicitarea anexării CD-ului cu

înregistrările video, referitor la funcționarea semaforului din străzile unde s-a

produs accidentul rutier. Instanța de fond anunță întrerupere din motivul

imposibilității examinării cauzei în lipsa părților (f.d.88-verso, v.2). La ședința de

judecată din 06 aprilie 2012, apărătorul solicită vizionarea CD referitor la

funcționarea semafoarelor de pe strada unde a avut loc accidentul, ca urmare se

vizionează CD-ul în cauză (f.d.94, v.2).

Potrivit art. 93 alin. (1) Cod de procedură penală, probele sînt elemente de fapt

dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței

sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,

precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a

cauzei, (3) Elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca probe dacă ele au

fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de altă parte în proces, cu

respectarea prevederilor prezentului cod.

Conform art. 95 alin. (1) Cod de procedură penală, sînt admisibile probele

pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu prezentul cod, (2)

chestiunea admisibilității datelor în calitate de probe o decide organul de urmărire

penală, din oficiu sau la cererea părților, ori, după caz, instanța de judecată.

Rapotrînd prevederile menționate la cazul supus judecării Colegiul consideră

că, deși partea apărării a înaintat în cadrul examinării cauzei în instanța de fond

demersul cu privire la anexarea CD la materialele cauzei, însă demersul dat nu a

fost pus în discuție și ca urmare nu a fost soluționată chestiunea posibilității

anexării, administrării, admiterii și admisibilității probei date la dosar, cu

respectarea prevederilor legale.

7

Mai mult ca atît, Colegiul remarcă faptul că, proba dată nici nu a fost cercetată

și verificată de către instanța de apel, reieșind din procesul verbal al ședinței de

judecată din 27 ianuarie 2014 (f.d.202 v.2), deși instanța de apel în adoptarea

soluției sale cu descrierea acesteia în decizia sa s-a bazat pe proba în cauză.

4) Următoarea probă care de fapt a și fost pusă la baza achitării lui Meșina

L.M. sunt declarațiile acestuia: „că automobilul la volanul căruia el era a fost tamponat

pe partea stîngă, la semaforul din intersecția străzilor Kogălniceanu și Ismail a intrat cînd

s-a aprins culoarea verde, a intrat în intersecție și atunci a fost lovit în ușă după care nu-

și mai amintește nimic”.

Rezumînd cele menționate instanța de recurs constată că soluția achitării lui

Meșina L.M. de către instanța de apel a reieșit din respingerea majorității probelor

administrate pe caz (declarațiile părților vătămate Dogot C. și Cirimpei C.,

martorilor Smochină E., Sajin S., Malcoci S., și admiterea doar a 2 probe (CD,

declarațiile lui Meșină L.M.).

În acest context Colegiul remarcă și faptul că, conform procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel din 27 ianuarie 2014 (f.d.202, v.2), printre

altele s-a dat citire și la 3 rapoarte de expertiză medico-legale nr. 554/D, 556/D,

558D din 23 martie 2011, însă instanța de apel în contradicție cu prevederile art. 100

și 101 Cod de procedură penală, le-a ignorat, nu le-a analizat și nu le-a apreciat și ca

urmare, nu s-a expus nici asupra admiterii sau după caz asupra respingerii acestora

în decizia sa.

Astfel, achitîndu-l pe Meșina L.M., atît instanța de fond cît și instanța de apel,

s-au bazat doar pe declarațiile acestuia și proba cu CD, fără a lua în considerație

toate probele administrate la caz, care sunt indicate și ca motive ale apelurilor

procurorului și apărătorului părții vătămate, fapt ce duce la concluzia că, deși la

materialele cauzei sunt prezentate un șir de probe, instanța fără a le verifica și

aprecia în baza propriei și justei evaluări în ansamblu, în viziunea Colegiului,

eronat și prematur le-a respins.

Deci, Colegiul atestă faptul că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, ca apoi să se

expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd

temeiul respectiv în decizia sa.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul și apărătorul părții

vătămate, nefiind de acord cu concluzia instanței de fond în apel au adus un șir de

argumente, și anume, inclusiv și faptul că nu s-a dat aprecierea cuvenită

declarațiilor inculpatului și martorilor menționați mai sus, care în cumul cu alte

probe confirmă, în opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate, și

consideră că acțiunile lui urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 264 alin.

(1) Cod penal, Curtea de Apel, deliberând asupra acestor apeluri a concluzionat, la

general că: „Afirmațiile procurorului și avocatului V.Golubciuc că vinovat de săvârșirea

8

accidentului rutier este anume L.Meșină deoarece el a recunoscut că nu s-a asigurat din

partea dreaptă la intrarea în intersecție sunt neîntemeiate, deoarece nu era o simplă

intersecție, ci o intersecție dirijată de semafoare și evident L.Meșină avînd culoarea verde în

față pentru automobilele ce se deplasau din partea stângă și dreaptă culoarea semaforului

era roșie”, fapt ce a dus la nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature: „Colegiul penal conchide că instanța

de fond a făcut o amplă și minuțioasă analiză a tuturor probele și corect a ajuns la concluzia

de nevinovăție inculpatului”.

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui Meșina L.M., să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar

acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat 2 probe,

respingînd celelalte probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și toate în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de

recurenți și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate probele fiecare în parte și toate

în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții legale și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile

inculpatului a infracțiunii incriminate, și să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

9

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta și avocatul, Golubciuc Valentin, în

numele părții vătămate, Cirimpei Cornelia, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui

Meșina Lilian Mihail, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

10