1ra-1041/2014 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1041/2014 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1041/2014

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de inculpatul Sapescu Constantin, împotriva sentinței

Judecătoriei Edineț din 12 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 24 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui

Sapescu Constantin Gheorghe,

născut la 19 ianuarie 1978, originar din r-nul

Hîncești, s. Caracușeni, domiciliat pînă la reținere

în r-nul Edineț, s. Brătușeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Constantin a fost condamna în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 12 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Constantin la 23 noiembrie 2012, aproximativ la orele 1830 – 1900 , aflîndu-se

în or. Edineț, str. Pușkin, i-a aplicat lui Mînzatu Ion, multiple lovituri

cu mîinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i ultimului

conform raportului de expertiză medico – legală nr. 189 din 26 noiembrie

1

2012, vătămări corporale grave, periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei, care au provocat decesul acestuia.

este de acord cu sentința instanței de fond pe care o consideră ilegală.

Inculpatul a invocat că la urmărirea penală au fost admise un șir de

încălcări și anume: ancheta s-a efectuat în lipsa s-a, procurorul neîntemeiat

i-a refuzat în admiterea cererii de recuzare, care a înaintat-o anchetatorului.

La fel inculpatul a menționat că i –au fost ignorate solicitările de a i se

acorda asistență corespunzătoare atît juridică cît și medicală. În instanța de

fond i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 66 Cod de procedură

penală. Neîntemeiat i s-a refuzat în efectuarea unei expertize suplimentare,

care în opinia sa ar fi dovedit faptul că el este nevinovat, la fel nefondat

i-au fost respinse demersurile sale privitor la audierea unor martori.

Consideră că vinovat de decesul victimei este nu doar el dar și Gancescu

Tatiana împreună cu Turchin Alexandru, care la fel au fost implicați în

maltratarea lui Mînzatu I. Recunoaște parțial vinovăția de comiterea

infracțiunii incriminate, solicitînd totodată să fie pedepsiți Gancescu T. și

Turchin Al.

Consideră că instanța de fond la stabilirea termenului de pedeapsă nu

a luat în considerație faptul că a recunoscut vinovăția și s-a căit de cele

comise.

decembrie 2013, apelul inculpatului Sapescu Constantin a fost respins ca

nefondat.

fond a cercetat sub toate aspectele probele administrate, a stabilit corect

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, iar în baza unei analize ample

a probelor examinate a dat o apreciere justă, corect încadrînd acțiunile

inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate prin cumulul de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

2

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al colaborării lor.

Totodată, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de

apelant precum că în săvîrșirea infracțiunii au fost implicați Gancescu T. și

Turchin A., urmează a fi respinse, deoarece de către inculpat această

versiune a fost invocată și în instanța de fond, unde în rezultatul unui

control efectuat, nu s-au confirmat cele invocate de inculpat.

Colegiul penal a apreciat critic, declarațiile lui Sapescu C.,

considerîndu-le drept o metodă de apărare aleasă de inculpat în

scopul eschivării de la răspundere penală.

La fel, instanța de apel a conchis că nu poate fi reținut argumentul

inculpatului precum că victima suferea de o boală incurabilă, în urma

căreia a survenit decesul, deoarece aceste afirmații sunt combătute prin

materialele cauzei, precum și declarațiile medicului legist Vreme S., care

a fost audiat în ședința instanței de apel, din care rezultă că decesul

victimei a survenit în urma unei traume toraco - abdominală, dar nu ca

rezultat al unei boli incurabile de care ar fi suferit decedatul.

Colegiul penal a respins argumentul inculpatului referitor la faptul că

ar fi fost maltratat de către colaboratorii de poliție pentru a-și recunoaște

vina, deoarece potrivit proceselor - verbale de audiere în calitate de bănuit

și învinuit, ultimul vina nu a recunoscut-o, precum și nu a dat nici o

declarație în acest sens.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a menționat că aceasta

a fost stabilită de către instanța de fond în conformitate cu prevederile

art. 7,61,75,82 Cod penal. Totodată, Colegiul a reținut ca fiind corectă

concluzia instanței de fond privitor la faptul că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate,

numindu-i o pedeapsă echitabilă.

ordinare inculpatul Sapescu Constantin, care, a solicitat, casarea acestora,

cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, totodată a solicitat

transmiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet

de judecată.

3

În argumentarea soluțiilor solicitate recurentul a invocat următoarele:

- nu a comis nici o infracțiune în privința lui Mînzatu I., doar la

împins, iar de la aceasta nu a putut surveni decesul acestuia;

- consideră că Mînzatu I. nu ar fi putut desinestătător să se deplaseze

în alt capăt de oraș avînd vătămări atît de grave;

- acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar dovedi cu

certitudine vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate, iar

hotărîrile de condamnare sunt bazate doar pe presupuneri și declarațiile

martorilor care nu corespund realității.

Totodată, inculpatul a invocat în recursul declarat, aceleași

argumentele care anterior au fost menționate în cererea de apel referitor la

încălcările care au avut loc la urmărirea penală precum și în ședințele de

judecată a instanțelor ierarhic inferioare.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent.

Deși în recursurile declarate de Sapescu C. nu este invocat nici un

temei de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

Colegiul penal menționează că din argumentele expuse de

recurent, este relevant temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurent – „nu

sunt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a

judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația

prin care în hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea

infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care

corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

4

Însă, Colegiul penal constată că, recursurile declarate nu cuprind o

careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului invocat.

Din conținutul recursurilor rezultă că inculpatul, invocă dezacordul

său cu aprecierea probelor și a nevinovăției sale în comiterea infracțiunii

incriminate.

Lecturînd textul hotărîrilor contestate, Colegiul penal conchide că

concluzia instanțelor judecătorești privind vinovăția lui Sapescu

Constantin și încadrarea acțiunilor acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, este corectă, întemeiată și se bazează pe cumulul de probe

administrate, amplu analizate și just apreciate.

Prin urmare, concluziile instanțelor judecătorești recurate sunt juste

și se confirmă prin cumulul de probe administrate: - raportul de expertiză

medico- legală din 26 noiembrie 2012, potrivit căruia decesul cet. Mînzatu

Ion a survenit în noaptea spre 24.11.2012 în rezultatul traumatismului

toraco - abdominale. Totodată prin raportul de expertiză s-a constatat

că pe corpul cadavrului au fost depistate vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață (f.d.10-11); - raportul de expertiză medico-legală

nr. 624 din 20 martie 2013, din care rezultă că hemoragiile cu reacție

macrofugală i-au fost provocate victimei nu mai puțin de 6-8 ore ( posibil

12-20 ore) înainte de deces (f.d.254); - procesul verbal de confruntare din

21 decembrie 2012 între învinuitul Sapescu C. și martorul Ivasiuc M., unde

ultima a recunoscut inculpatul ca persoana care la data de 23.11.2012,

aproximativ la orele 18.30 îi aplica lovituri cu picioarele unui bărbat care

era culcat la pămînt (f.d.56); - declarațiile martorului Gancescu Tatiana date în

cadrul urmăririi penale și susținute în ședința de judecată a instanței de fond și de

apel (f.d.13-14, 117-119, 224), din care rezltă că inculpatul la 23.11.2012 după

ce au consumat împreună cu victima băuturi alcoolice, în urma unui

conflict i-a aplicat lui Mînzatu I. multiple lovituri cu mîinile și picioarele pe

diferite părți ale corpului. Totodată, a menționat că martor in incidentului

dat a fost Ivasiuc M.,care la acel moment trecea pe drum; - declarațiile

martorului Ivasiuc Maria date în cadrul urmăririi penale și susținute în ședința

de judecată a instanței de fond și de apel (f.d.15, 113-114, 225), din care rezultă

că ea în seara zilei de 23.11.2012 l-a văzut pe inculpat cum îi aplica lovituri

5

cu picioarele unei persoane care era culcată la pămînt, cînd s-a apropiat a

recunoscut persoana care era bătută ca fiind Mînzatu I., la fel a mai

menționat că la locul incidentului a văzut-o și pe Gancescu T.

Totodată, cele relatate de martorii Ganescu T. și Ivasiuc M. sunt

confirmate prin declarațiile martorului Caț Liliana, date în cadrul urmăririi

penale și susținute în cadrul ședinței instanței de fond (f.d.12,115-116, 222-223),

care a comunicat că la 23.11.2012, seara după ce a plecat de la Davîdov P.

l-a întîlnit pe Mînzatu I., care cu puțin timp înainte plecase împreună cu

Sapescu C. și Ganescu T. de la Davădov. A observat că Mînzatu era bătut,

și murdar de sînge, iar la întrebarea sa ce s-a întîmplat, ultimul i-a

comunicat că a fost bătut din cauza unei sume de bani.

Astfel, instanțele judecătorești just au stabilit starea de fapt și de

drept întemeiat ajungînd la concluzia despre vinovăția inculpatului

Sapescu Constantin, iar faptul nerecunoașterii vinovăției de către acesta nu

echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și

concludente, care, în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Afirmația recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au

apreciat probele punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu poate fi

reținută ca temei de admitere a acestui recurs, deoarece, ca probe acestea

au fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de

instanțe în modul corespunzător conform procedurii penale.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept, care au dus la respingerea apelului declarat

de inculpat precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a respins,

argumentele inculpatului referitor la faptul că victima suferea de o boală

incurabilă, care a dus la decesul acestuia, deoarece s-a stabilit cu

certitudine că cauza decesului lui Mînzatu I. a fost trauma toraco -

abdominală, dar nu careva boală, de care ar fi suferit decedatul.

La fel, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

inculpatului care afirmă că din momentul reținerii asupra sa au fost făcute

6

presiuni psihice și fizice pentru al determina să recunoască vina în

comiterea acestei infracțiuni, dat fiind faptul că versiunea înaintată de

inculpat privitor la maltratarea sa a fost verificată și prin ordonanța din

04.02.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe marginea

declarațiilor lui Sapescu C., invocate ca tortură, din motiv că nu s-a

constatat existența infracțiunii. Mai mult, instanța ține să menționeze că

inculpatul atît la urmărirea penală cît și în instanțele ierarhic inferioare nu

a dat careva declarații de recunoaștere a săvîrșirii faptei.

Referitor la motivul invocat de recurent precum că el doar l-a împins

pe Mînzatu I. și de la aceasta nu a putut surveni decesul victimei, urmează

a fi respins, deoarece aceste afirmații contravin materialelor cauzei, astfel

martorii Ganescu T. și Ivasiuc M. au declarat că la 23.11.2012, orele 18.30,

au văzut cum Sapescu C. i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele lui

Mînzatu I. care era la pămînt.

La fel instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul invocat

precum că Mînzatu I. nu ar fi putut desinestătător să se deplaseze în alt

capăt de oraș avînd vătămări atît de grave, deoarece aceste afirmații sunt

combătute prin concluziile expertului Vremea Roman, date în cadrul

ședinței instanței de fond (f.d. 129 verso), care a declarat „după leziunile

primite persoana putea să se miște singur și să vorbească”.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului

și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit

răspunsuri la toate motivele apelului declarat. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată.

Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Sapescu

Constantin i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de

pedeapsă condamnatului i s-a stabilit cu respectarea prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de

persoana celui vinovat, care anterior de mai multe ori a fost condamnat, și

de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea,

fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza

7

căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea

judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră hotărîrile

judecătorești legale și întemeiate, iar recursul neîntemeiat și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul

Sapescu Constantin, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 12 martie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 decembrie

2013, în cauza penală în privința lui Sapescu Constantin Gheorghe, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

8

9