1ra-1586/2014 — art.151 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-1586/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Cimișlia din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 mai 2014 de către avocatul Modval Ion în numele inculpatului

Znaceni Vasile David, născut la 12 iunie 1971,

originar și domiciliat în s.Selemet, r-nul Cimișlia.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal la 12 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

la ora 17.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se la domiciliul din s.Selemet,

r-nul Cimișlia, în urma unei certe spontane cu cet.Znaceni Igor, avînd scopul cauzării

vătămărilor corporale acestuia, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii,

picioarele și cu un scaun de lemn în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora a survenit decesul

victimei.

V.Stănescu în numele inculpatului, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că sentința de condamnare este

bazată doar pe presupuneri, nu s-a ținut cont de starea de fapt constatată în procesul

dezbaterilor judiciare, de principiu că vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se

consideră dovedită numai în cazul cînd s-au cercetat nemijlocit toate probele

prezentate, iar îndoielele care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea

inculpatului și în limita unei proceduri legale; instanța nu a apreciat probele cercetate

în modul stabilit de art.101 Cod de procedură penală.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocat în numele inculpatului și

inculpat.

Instanța de apel, analizînd în ansamblu probele cauzei penale, prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității și coroborării lor, a ajuns la concluzia că acestea dovedesc vinovăția lui

1

V.Znaceni în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, care se

confirmă prin probele administrate la dosar și cercetate în ședințele de judecată, și

anume - procesele-verbale de verificare a declarațiilor inculpatului la locul săvîrșirii

infracțiunii, de unde rezultă că anume inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri lui

Ig.Znaceni; de examinare a obiectelor din care rezultă că acțiunile violente au avut loc

în gospodăria inculpatului, raportul de expertiză medico-legală nr.311/D din

14.10.2013, potrivit căruia moartea victimei Ig.Znaceni a survenit în rezultatul

leziunilor corporale cauzate ne fiind indicate careva leziuni corporale caracteristice

accidentului rutier cu implicarea căruței, versiune înaintată de inculpat, fiind

demonstrată legătura cauzală între vătămări și deces, probe care, analizate în

ansamblu, coroborează între ele, nu trezesc careva dubii și confirmă vinovăția

inculpatului în cele incriminate.

La fel, instanța de apel a considerat nefondate solicitările cu privire la

micșorarea termenului de pedeapsă, deoarece prima instanță a făcut o individualizare

echitabilă a pedepsei ținîndu-se cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia și de circumstanțele stabilite în cauză.

în numele inculpatului V.Znaceni care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că instanțele de judecată au dat

o apreciere greșită circumstanțelor cauzei, cît și probelor invocate, că din declarațiile

martorilor care au fost puse la baza sentinței nu a fost constatat că victima a fost

agresată de către inculpat, ci din contra confirmă că leziunile corporale au fost

provocate în alte circumstanțe, iar instanțele le-au interpretat în favoarea acuzării; nu s-

a acordat deplină atenție raportului de expertiză medico-legală din 14.10.2014, potrivit

căruia vătămările corporale depistate la victimă ar fi fost cauzate cu 6-8 ore, respectiv,

cu 10-12 ore înainte de deces, adică în perioada orei 7.30-13.30, timp în care inculpatul

se afla în pădure după lemne, fapt confirmat și prin declarațiile martorilor G.Mocanu,

E.Mocanu, V.Cotruța; în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, inculpatul a

declarat că leziunile corporale depistate la victimă au fost cauzate nu de el, ci ca

rezultat al faptului că acesta a fost lovit de căruță.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, ori faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportînd normele nominalizate la situația în cauză, Colegiul penal conchide că

aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare, iar reieșind din textul recursului, recurentul

de fapt critică procedura de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și

care a fost deja statuată de către instanțele de fond, de competența cărora este stabilirea

acesteia.

2

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, prin prisma art.100

Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității lor, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel, ajungînd

la concluzia corectă că anume V.Znaceni a săvîrșit fapta prevăzută de art.151 alin.(4)

Cod penal.

Temeiurile invocate de recurent referitor la nevinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate, precum că nu acesta i-a aplicat lovituri lui Ig.Znaceni doar că

leziunile provocate au fost în urma loviturii cu căruța, nu pot fi reținute, deoarece atît

prima instanță, cît și instanța de apel au motivat condamnarea acestuia prin faptul că,

acuzarea a prezentat suficiente probe, care cu certitudine dovedesc vinovăția lui în

săvîrșirea infracțiunii imputate, și anume - declarațiile martorilor: - V.Cotruță, care a

relatat că pe la ora 15.00 l-a văzut de Ig.Znaceni însîngerat, avînd zgîrîeturi pe față, de

la care a aflat că s-a certat V.Znaceni; - G.Mocanu, care a explicat că venind în

gospodăria lui V.Znaceni, acasă nu a găsit pe nimeni, însă a văzut că podeaua era

proaspăt spălată, iar lîngă ușa dormitorului era un scaun fără picioarele din față;

procesele-verbale de verificare a declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii, din care

cert rezultă că acesta i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, de examinare a

obiectelor (farfurie, scaunul deteriorate) din conținutul căruia reiese că acțiunile

violente au avut loc în gospodăria inculpatului; rapoartele de expertiză medico-legală

nr.311/D din 14.10.2013 și nr.961din 23.08.2013 a corpului delict - maioul ridicat de la

V.Znaceni, pe care au fost depistate pete de sînge care provin de la persoana cu grupa

de sînge Balfa, ce nu exclude proveniența acestuia de la Ig.Znaceni. Probele date, luate

în ansamblu, dovedesc vinovăția lui V.Znaceni în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui V.Znaceni, după cum rezultă din sentința primei

instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt

au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe

parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Instanța de apel corect a apreciat critic declarațiile inculpatului date în ședința de

judecată, precum că leziunile corporale depistate la victimă sînt în urma loviturii cu

căruța, deoarece potrivit raporturilor de expertiză medico-legală din 28.07.2013 și

14.10.2013, nu sînt indicate careva leziuni corporale caracteristice accidentului rutier

cu implicarea căruței. Colegiul menționează că această versiune a inculpatului nu poate

fi reținută, deoarece la urmărirea penală, fiind asistat de avocat, dînsul nu a expus

versiunea în cauză, înaintînd versiunea dată inculpatul încearcă să ducă în eroare

instanțele de judecată cu scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta comisă.

Totodată, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de recurent referitor la

achitarea inculpatului, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii

imputate, constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate

în dosar.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, conform art.27 și art.414 alin.(2)

Cod de procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține

3

de competența instanțelor de fond și de apel, iar instanța de recurs poate interveni în

soluția instanței de apel, doar în cazul în care se constată comiterea unei erori de drept,

însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Prin urmare, motivele invocate de recurent ce țin de starea de fapt, de afirmațiile

precum că incorect au fost apreciate declarațiile martorilor, Colegiul penal le respinge

ca fiind inadmisibile. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu

achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

imputate.

Din acest punct de vedere se consideră neîntemeiată și trimiterea făcută de

recurent la art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, neexistînd o careva eroare

de drept, deoarece instanța de judecată nu a făcut o altă încadrare juridică a faptei

comise de către V.Znaceni decît cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire.

Reținînd prevederile sus-menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul I.Modval în numele

inculpatului și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea lui, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Modval Ion în numele

inculpatului Znaceni Vasile, împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 24

decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2014 în cauza penală în privința lui Znaceni Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4