1ra-1563/2014 — 201-1 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-1563/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva sentinței

Judecătoriei Criuleni din 12 septembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 decembrie 2012, de către avocatul Burduja Sergiu în numele inculpatului

Agapii Pavel Vasile, născut la 30 iulie 1955, originar și

domiciliat în s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

stabilită, afîndu-se în casa tatălui său Agachi Vasile din s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni,

manifestînd un comportament violent față de acesta, din motiv că nu i-a testat casa,

intenționat i-a aplicat lovituri cu o bîrnă din lemn peste diferite părți ale corpului, apoi l-a

lovit cu capul de perete cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.48/D

din 20 februarie 2012, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora

victima a decedat.

vătămate M.Burlea și avocatul A.Erhan în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri pe

motivul blîndeței pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a încălcînd criteriile generale

de aplicare a pedepsei, solicitînd stabilirea uneia mai aspre, de 10 ani închisoare, deoarece

corectarea și reeducarea inculpatului se va obține doar cu aplicarea unui termen mai mare a

pedepsei cu închisoare;

- succesorul părții vătămate, casarea acesteia cu achitarea inculpatului, deoarece fapta

nu a fost săvîrșită de inculpat;

- avocatul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, fapt ce se confirmă prin declarațiile

succesorului părții vătămate și a martorului A.Rotari, nefiind combătute declarațiile

inculpatului în ce privește urmele de sînge rămase pe cîrjă în urma loviturilor aplicate lui de

către tatăl său.

apelurile procurorului I.Rapeșco, avocatului A.Erhan în numele inculpatului și succesorului

părții vătămate M.Burlea au fost respinse, ca nefondate.

1

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, la pronunțarea sentinței, prima

instanță, analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

lor, corect a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului P.Agapii în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal a fost cert dovedită, deoarece probele la care a

făcut trimitere prima instanță și care au fost puse la baza sentinței demonstrează că leziunile

depistate la partea vătămată au fost cauzate anume de inculpat și sînt în legătură cauzală cu

survenirea decesului acestuia.

Instanța de apel a conchis că versiunea inculpatului, precum că nu el l-a bătut pe partea

vătămată este combătută prin probele administrate în cauză, și anume atît prin declarațiile

martorului V.Marcenco, care a relatat că venind acasă la partea vătămată împreună cu

medicii, acesta, în prezența nepoatelor sale A.Racu și M.Burlea, a comunicat că a fost bătut

de fiul său P.Agapii din motiv că nu i-a lăsat moștenire casa și declarațiile analogice a

martorului A.Rotari, cît și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de

expertiză medico-legală nr.48/D din 20.02.2012 și nr.965 din 12.01.2012, care dovedesc

comiterea infracțiunii și vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate. Astfel,

instanța a considerat că argumentele avocatului și succesorului părții vătămate nu și-au găsit

confirmare, sentința fiind una legală, motivată și întemeiată.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis că aceasta este

una echitabilă și se încadrează în limitele legii, la care s-a acordat deplină eficiență

prevederilor art.7, 61, 76-78 Cod penal, luîndu-se în considerație circumstanțele cauzei,

persoana acestuia, gravitatea infracțiunii săvîrșite, fiind corect trasă concluzia că doar prin

aplicarea unei pedepse privative de libertate va fi atins scopul de corijare și reeducare a

inculpatului.

S.Burduja în numele inculpatului care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de procedură

penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să

declare recurs ordinar.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,

potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală este de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțat la 11.12.2012 în prezența inculpatului, avocatului, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării

deciziei motivate la 26.12.2012 (f.d.174-177).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării

deciziei motivate - 26.12.2012, avocatul I.Lazur nu a fost prezent, însă inculpatul a fost

escortat din Penitenciarul 13, mun.Chișinău, fiind prezent în ședința de judecată și primind

contra semnătură decizia redactată la 26.12.2012, fapt consemnat de el personal în recipisă

(f.d.187).

Totodată, instanța de apel, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură

penală a expediat pentru informare în adresa avocatului I.Lazur copia deciziei motivate la

2

26.12.2012 (f.d.188), iar la 10.01.2013 - în Penitenciarul nr.13, dosarul penal fiind restituit

în prima instanță în aceeași zi (f.d.190).

În conformitate cu prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 27.12.2012 și expiră la 27.01.2013.

Inculpatul fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a atacat-o în termenul

prevăzut de 30 zile de la data cînd a fost pronunțată decizia motivată și a primit copia

acesteia. Avocatul în numele inculpatului a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel la data de 30.07.2014, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de

art.422 Cod de procedură penală (f.d.204-214).

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ,

adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece

legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în

unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul

este declarat peste termen.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de avocatul S.Burduja în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Burduja Sergiu în numele

inculpatului Agapii Pavel, împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni din 12 septembrie 2012 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2012, în cauza penală

în privința lui Agapii Pavel, fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

3