1ra- 817/2015 — art. 27, 145 CP

1ra- 817/2015 — art. 27, 145 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 817/2015

CCUURRTTEEAA SSUUPPRREEMMĂĂ DDEE JJUUSSTTIIȚȚIIEE

DD EE CC II ZZ II EE

22 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate

de avocatul Boris Druță în numele inculpatului și de către inculpatul Grigoraș

Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Grigoraș Vitalie Valeriu, născut la

13 august 1974, domiciliat satul Ciopleni,

raionul Criuleni,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2014-18.01.2015;

Instanța de apel: 23.02.2015-03.04.2015;

Instanța de recurs: 10.06.2015-22.09.2015.

C O N S T A T Ă :

Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin.(3) lit. a)

Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Grigoraș Vitalie prin rechizitoriu se învinuiește în aceea, că la 04 august 2014,

aproximativ la ora 07.00, avînd scopul de a omorî, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, a pătruns prin geam în casa fostei soții Grigoraș Tatiana, cu care se află

în relații ostile, situată în satul Ciopleni, raionul Criuleni, unde în timp ce ultima

dormea a apucat-o de păr și cu un cuțit de bucătărie pe care îl avea asupra sa, i-a

aplicat lovituri în regiunea cutiei toracice, cauzîndu-i vătămări corporale grave

periculoase pentru viață sub formă de plăgi tăiate penetrante a cutiei toracice,

1

pneumothorax pe dreapta, însă din motive independente de voința lui nu și-a putut

duce intenția criminală pînă la capăt, deoarece Grigoraș Tatiana a opus rezistență

după care au intervenit și fiicele minore care au curmat acțiunile lui criminale

îndreptate spre săvîrșirea infracțiunii de omor în privința Tatianei Grigoraș.

2.1. Organul de urmărire penală a calificat fapta inculpatului în baza art.

27,145 alin. (l) Cod penal - tentativa de omor asupra unei persoane, acțiune

îndreptată nemijlocit spre săvîrșirea infracțiunii de omor asupra unei persoane,

care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Grigoraș Vitalie să fie condamnat în baza art.

27,145 alin. (l) Cod penal la 11(unsprezece) ani și 3 (trei) luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În susținerea apelului s-a invocat că, prima instanță la recalificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 201/1 alin.(3) lit. a) Cod penal nu a luat în

considerație toate împrejurările în care a fost săvîrșită fapta care demonstrează că

inculpatul avea intenția la săvîrșirea omorului intenționat față de Grigoraș

Tatiana, însă din cauze independente de voința sa nu și-a realizat scopul.

aprilie 2015 a fost admis apelul declarat de procuror, casată total sentința

instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Grigoraș Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,145

alin. (l) Cod penal la 11 (unsprezece) ani închisoare, în penitenciar de tip închis.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel verificînd legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și probelor administrate de instanța de fond, a

constatat că:

Inculpatul Grigoraș Vitalie la 04 august 2014, aproximativ ora 07.00, avînd

scopul de a omorî, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a pătruns prin geam în

casa fostei soții Grigoraș Tatiana, cu care se afla în relații ostile, situată în satul

Ciopleni, raionul Criuleni, unde în timp ce ultima dormea a apucat-o de păr și cu

un cuțit de bucătărie pe care îl avea asupra sa, i-a aplicat lovituri în regiunea

cutiei toracice, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață sub

formă de plăgi tăiate penetrante a cutiei toracice, pneumotorax pe dreapta, însă

din motive independente de voința lui nu și-a putut duce intenția criminală pînă

la capăt, deoarece Grigoraș Tatiana a opus rezistență după care au intervenit și

fiicele minore - Alexandra, Angela, Irina și Mihaela, care au curmat acțiunile lui

2

criminale îndreptate spre săvîrșirea omorului victimei, astfel din cauze

independente de voința sa nu și-a realizat scopul.

Pentru a concluziona despre cele relatate supra instanța de apel a reieșit din:

- declarațiile inculpatului Grigoraș Vitalie și a părții vătămate Grigoraș

Tatiana, audiați în cadrul instanței de apel, care au susținut declarațiile sale date

în cadrul instanței de fond;

- declarațiile martorilor Grigoraș I., Grigoraș M., Godorogea V.,Țurcan A.,

și Grigoraș A., citite și verificate în cadrul instanței de apel;

probele materiale verificate și anume:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 04 august 2014, prin care

a fost cercetat locul comiterii infracțiunii care constituie domiciliul Tatianei

Grigoraș, situat în satul Ciopleni, raionul Criuleni, în rezultatul căruia s-a depistat

și s-a ridicat două cuțite cu mânerele din lemn, un cearșaf de culoare aibă pe care

se observau pete de culoare brună-cenușie (f.d. 12-24);

- procesul - verbal de examinare a obiectului din 05 august 2014, prin care a

fost examinat un cuțit de bucătărie cu mânerul din lemn (f.d. 45-47);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 660 din 08 august 2014, conform

căruia s-a constatat, că sângele recoltat de la partea vătămată Tatiana Grigoraș se

referă la grupa O (H) - alfa, beta (I). Pe firele de tifon din spălaturile de pe cuțitul

de bucătărie, ridicat la domiciliul Tatianei Grigoraș au fost depistate urme de

sînge de origine umană. La determinarea apartenenței de grup a fost constatat

antigenul „H", care a putut proveni pe contul sîngelui pătimitei Grigoraș Tatiana

sau altei persoane ce are grupa de sînge analogică (f.d. 94-95);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 661 din 08 august 2014, conform

căruia pe cearșaful pentru plapumă de culoare albă, ridicat la 04 august 2014 din

casa de locuit a Tatianei Grigoraș, au fost depistate pete de sînge de origine

umană. La determinarea apartenenței de grupă a fost constatat antigenul „H", care

a putut proveni pe contul sângelui pătimitei Grigoraș Tatiana sau altei persoane

ce are grupa de sînge O (H) alfa, beta (f.d. 98-99);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1921/D din 02 septembrie 2014,

conform căruia s-a constatat, că Tatianei Grigoraș i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de plăgi tăiate penetrante a cutiei toracice, pneumotorax pe

dreapta, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor

înțepător, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu, se califică ca

vătămare gravă; circumstanțe că pătimită ar fi căzut, lipsesc (f.d. 107-108);

- raportul nr. 73s-2014 din 12 noiembrie 2014 de expertiză psihiatrică

legală staționară, conform căruia s-a constatat, că Grigoraș Vitalie Valeriu de

careva maladii psihice cronice nu suferă, prezintă diagnoza: „Tulburări mintale și

de comportament datorită utilizării alcoolului", fapt care este confirmat prin

3

datele anamnestice despre consumul abuziv de spirtoase pe parcursul ultimilor

ani pe fundal de stres, cu pierderea controlului cantitativ și calitativ, cu

diminuarea toleranței, stabilirea dependenței psihice și fizice, modificările de

personalitate, despre dezadaptarea și decăderea lui socială. Diagnosticul se

confirmă și prin examenul psihiatric clinic curent care depista la el o instabilitate

afectivă, insuficiență intelectuală inaparentă, raționamente superficiale, concrete,

cît și lipsa cu desăvârșire a simptomatologiei deficitare, specifică dinamicii

proceselor endogene, fapt confirmat și la examenul psihometric (f.d. 111-114).

Conform prevederilor art. 414 alin. (4) Cod de procedură penală, dînd o

nouă apreciere probelor administrate în cauză, instanța de apel a considerat ca

fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea tentativei de omor a Tatianei

Grigoraș.

S-a constatat cu certitudine că, inculpatul prin agresarea vădită a victimei,

în timp ce Grigoraș Tatiana dormea, a apucat-o de păr și cu un cuțit de bucătărie

pe care-l avea la sine din timp pregătit, i-a aplicat intenționat lovituri în regiunea

cutiei toracice, astfel cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru

viață sub formă de plăgi tăiate penetrante a cutiei toracice, pneumotorax pe

dreapta, ce constituie dovadă incontestabilă, că acesta a prevăzut și a urmărit

omorul părții vătămate.

Instanța de apel a reiterat că chiar dacă între decizia de a agresa victima și

punerea ei în executare a existat un interval de timp scurt, în conștiința

inculpatului a avut loc procese psihice, ce caracterizează vinovăția de omor sub

forma tentativei, întrucît, din punct de vedere subiectiv, forma acestei vinovății

pentru existența infracțiunii în discuție este intenția în ambele sale modalități,

directă sau indirectă, după cum inculpatul a prevăzut rezultatul faptei săvîrșite,

urmărind producerea lui sau, deși nu-1 urmărea, a acceptat posibilitatea

producerii morții victimei agresate, ca rezultat al acțiunii sale.

Colegiul la calificarea infracțiunii a ținut seama de numărul, locul și

intensitatea loviturilor aplicate, de mijlocul utilizat, de rezultatul infracțional,

apreciat de raportul medico-legal ca leziuni corporale grave, periculoase pentru

viață.

Prin urmare, sub aspectul laturii obiective și celei subiective, ca elemente

constitutive ale componenței de infracțiune, s-a constatat cu certitudine, că

inculpatul, în împrejurările stabilite, a acționat cu intenția de a omorî victima,

însă, din cauze independente de voința primului, adică intervenirea fiicelor

minore, aceasta nu și-a produs efectul.

Referitor la versiunea inculpatului, precum că n-a urmărit scopul omorului

victimei, instanța de apel a conchis că nu are bază probatorie și nu poate fi pusă la

baza achitării sau recalificării faptei săvîrșite, devreme ce probele prezentate în

4

sprijinul învinuirii,cercetate și, după caz, verificate în ședința instanței de apel, au

dovedit cu certitudine săvîrșirea infracțiunii constatate.

În combaterea argumentelor invocate de inculpat, din datele exterioare

faptei comise, din împrejurările în care a avut loc acțiunea, din motivul care 1-a

determinat pe inculpat, din scopul pe care și-a propus să-1 atingă și din

mijloacele de execuție folosite, s-a reținut, în mod indubitabil, că inculpatul, în

împrejurările stabilite, a acționat cu intenția de a omorî victima, însă, din cauze

independente de voința primului, aceasta nu și-a produs efectul.

Instanța de apel calificînd acțiunile inculpatului în prevederile art. 27,145

alin. (1) Cod penal, s-a bazat pe recomandările oferite în pct. pct. 10) și 11) din

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2012 „Cu privire

la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin

omor", din care rezultă că sub aspectul laturii subiective, fapta prevăzută la art.

201/1 alin. (3), lit. c) Cod penal se caracterizează prin intenție față de urmările

prejudiciabile primare și prin imprudență față de urmările prejudiciabile

secundare.

Prin urmare în speță, instanța de apel avînd în vedere următoarele

împrejurări de fapt stabilite: natura relațiilor dintre inculpat și victimă anterioare

săvîrșirii faptei - de ură; folosirea cuțitului ca mijloc apt de a produce moartea;

locul și regiunea corpului unde s-a aplicat lovitura - organ vital; atitudinea

inculpatului după săvîrșirea faptei - acțiunile criminale au fost împiedicate prin

acțiunile active ale altor persoane; a concluzionat cert că inculpatul față de

victimă a acționat cu intenție directă, dar nu din imprudență, adică își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii de omucidere, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile și a dorit, în mod conștient, survenirea acestor urmări, însă din

cauze independente de voința sa, nu și-a produs efectul.

Soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsa penală pentru săvîrșirea

infracțiunii în baza art. 27, 145 alin.(l) Cod penal instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de faptul că inculpatul a săvîrșit o infracțiune

deosebit de gravă, se caracterizează negativ, anterior a fost condamnat în baza art.

201/1 alin. (1) Cod penal, deși antecedentul penal este stins.

inculpatului Grigoraș Vitalie și inculpatul au declarat recursuri ordinare.

5.1. Avocatul Boris Druță în numele inculpatului Grigoraș Vitalie,

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului se invocă:

5

- instanța de apel a ignorat individualizarea faptelor ce se întemeiază pe

probațiunea acumulată la materialele dosarului penal așa cum prevede art. 100-

101 Cod de procedură penală;

- din conținutul deciziei instanței de apel reiese că atît apărătorul cît și

recurentul nici nu au fost prezenți la ședință, deoarece nu este reflectată poziția

acestora;

- în decizie instanța de apel numește partea vătămată cu un alt nume;

- nu au fost respectate cerințele prevăzute de art. art. 51-53,100,101 Cod de

procedură penală, art. 5, art.13 CEDO, pentru a se stabili adevărul și respecta

drepturile constituționale ale lui Grigoraș Vitalie ; nu s-a contribuit la selectarea

probelor solicitate de părți pentru a desfășura o examinare legală și întemeiată. Nu

s-a luat în considerație că acest conflict de familie are o vechime mai mare și

foștii soți au purtat mereu ostilitate și s-au provocat reciproc în decursul anilor.

Familia în cauză crește și educă 4 copii minori, iar stabilirea unui termen de

pedeapsă atît de grav inevitabil duce la destrămarea definitivă a familiei;

- s-a ignorant faptul că Grigoraș Vitalie a recunoscut vina săvîrșită ca

violență (art.201/1 Cod penal) și nu ca tentativă de omor;

- concluzia instanței de apel nu se întemeiază pe recomandările oferite în pct.

pct.10) și 11) din Hotărîrea Plenului CSJ din 24.12.2012 "Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin omor", din

care rezultă că sub aspectul laturii subiective, fapta prevăzută la art. 201/1 Cod

penal se caracterizează prin intenție față de urmările prejudiciabile;

- instanța de fond corect a calificat acțiunile lui Grigoraș Vitalie aplicîndu-i

o pedeapsă rezonabilă, pe care este de acord s-o execute.

5.2. Inculpatul Grigoraș Vitalie, fără a invoca nici un temei din art. 427

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței

instanței de fond.

procurorul și partea vătămată au depus referință asupra recursurilor declarate,

pronunîndu-se asupra inadmisibilității acestora, considerînd decizia contestată

legală și întemeiată.

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează

a fi respinse din următoarele considerente.

7.1. Conform prevederilor art. 422 Cod de procedură penală (redacția 05

aprilie 2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, inculpatul a depus recurs

ordinar la 25 iunie 2015, iar conform procesului-verbal al ședinței de judecată

(f.d. 14-15, Vol. II) dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 03 aprilie 2015 în

6

prezența părților, iar copia deciziei motivate a fost înmînată recurentului la 04 mai

2015, fapt confirmat prin recipisa din aceiași dată (f. d. 27, Vol. II) și prin

semnătura inculpatului se confirmă primirea copiei deciziei recurate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că recursul inculpatului a fost

depus peste termen, or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ,

în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac,

iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca depus peste

termen, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 04 iunie 2015, iar inculpatul a avut reală posibilitate

de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în

termenul stabilit de lege, cu atît mai mult că avocatul său a declarat recurs în

termen.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră, că recursul ordinar declarat de

inculpat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

7.2. Referitor la recursul avocatului în numele inculpatului.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține

că avocatul declarînd recurs în favoarea inculpatului în recursul său a invocat ca

temei pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală fără a oferi careva

7

motivare în acest sens, însă din conținutul acestuia reiese că autorul critică soluția

instanței de apel, pe motiv că acțiunile lui Grigoraș Vitalie au fost încadrate greșit

în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, eroare care de fapt se prevede în pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, conform art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal lărgit constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel pentru a repara erorile de drept invocate.

Verificînd materialele dosarului în raport cu criticele recurentului, Colegiul

lărgit conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind casarea sentinței

instanței de fond și condamnarea inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept

stabilite în speța dată.

De asemenea, Colegiul reiterează că așa cum rezultă din textul deciziei

atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile

de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse pe larg în pct.

4.1 din prezenta decizie.

Făcînd o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, instanța de recurs

constată că alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la

calificarea juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, iar instanța de

apel corect și-a motivat soluția de admitere a argumentelor invocate de procuror

în acest sens. Or, din toate probele examinate și cercetate de către instanța de apel

s-a constatat indubitabil că inculpatul a acționat cu intenție directă și a urmărit

incipient scopul săvîrșirii omorului asupra părții vătămate, însă din cauze

independente de voința dînsului, adică intervenirea fiicelor minore, aceasta nu și-

a produs efectul, precum a fost incriminat acestuia și prin rechizitoriu.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet

și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia privind vinovăția lui Grigoraș Vitalie, de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, să fie una legală și întemeiată, iar

pedeapsa este aplicată în limita sancțiunii prevăzute în articolul respectiv.

8

Referitor la criticele expuse de avocatul-recurent precum că acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate din oficiu de către instanța de fond în baza

art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar instanța de apel ilegal a adoptat o soluție

de condamnare în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, Colegiul menționează că

acestea sunt invocate cu scopul de a micșora cuantumul pedepsei care diferă de la

un articol la altul.

Prin urmare, din textul recursului avocatului se conchide că, în esență,

acesta își focusează tactica apărării pe faptul că inculpatul și partea vătămată sunt

persoane divorțate, însă Colegiul relevă că cu toate că conform art. 133/1 lit. a)

Cod penal, membrii de familie sunt persoane divorțate, instanța de apel corect a

casat soluția primei instanțe și a ținut cont de faptul că Grigoraș Vitalie a acționat

cu intenția de a o omorî pe Grigoraș Tatiana, iar dacă făptuitorul manifestă

intenție față de decesul victimei, în cazul dat se aplică nu art. 201/1 alin. (3) lit. a)

Cod penal, dar art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, luînd în considerație că acesta nu

și-a dus acțiunile pînă la capăt din cauze independente de voința dînsului, adică

nerealizarea integrală a intenției infracționale, deoarece au intervenit fiicele

minore.

Tot aici, instanța precizează că din declarațiile lui Grigoraș Tatiana și a

martorilor Grigoraș Irina, Grigoraș Mihaela și Grigoraș Alexandra, care sunt

fiicele minore ale acesteia, rezultă că inculpatul anterior o amenința cu moartea pe

partea vătămată, ba chiar în dimineața comiterii tentativei de omor aceasta a

primit mai multe apeluri telefonice de la ultimul prin care spunea că asta va fi

ultima zi din viața ei.

Totodată, instanța precizează că în momentul săvîrșirii infracțiunii de către

inculpat asupra părții vătămate, aceasta avea ordonanță de protecție emisă de

către Judecătoria Criuleni la 10 iulie 2014, privind aplicarea măsurilor de

protecție pe un termen de 60 zile, fapt confirmat și prin declarațiile părților date în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d. 213-214, 223-225, Vol. I).

Astfel, în opinia Colegiului criticele avocatului recurent referitor la

stabilirea eronată a circumstanțelor de fapt privind aprecierea greșită a probelor ce

dovedesc nevinovăția inculpatului în cele incriminate prin actul de sesizare a

instanței, nu este incident în cazul supus judecării, din motivul că instanța de apel

a făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în procesul penal,

stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul lărgit în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz

de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea

gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

9

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care

materialul probator o susține. Verificînd probatoriul administrat în cauză, prin

prisma argumentelor invocate de recurenți, Colegiul le consideră ca nefondate, în

sensul că vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii incriminate prin

rechizitoriu se dovedește indubitabil prin probele acumulate și că, la caz, nu a

fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea

cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea unei soluții de

menținere a sentinței instanței de fond.

Eroarea de drept nominalizată se circumscrie situației cînd faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită, după cum se specifică și în recurs. Însă,

contrar alegațiilor invocate, Colegiul specifică că pentru o atare concluzie, trebuie

să se țină seamă de fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către instanța

de fond și apel și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar

dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Astfel, în opinia Colegiului, criticele recurentului referitor la încadrarea

juridică greșită a acțiunilor lui Grigoraș Vitalie în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, nu sunt incidente în cazul supus judecării, din motivul că instanța de apel a

făcut o analiză completă și obiectivă a tuturor probelor, stabilind corect vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, se reține că simpla invocare de către recurent a faptului că

acțiunile au fost încadrate greșit, nu poate servi ca temei de casarea a unei hotărîri

judecătorești, ci aceasta trebuie să fie urmată de o motivare corespunzătoare,

specificîndu-se din care motive faptele inculpatului nu pot fi calificate în baza

articolului incriminat.

Referitor la argumentul avocatului și anume că în decizie instanța de apel

numește partea vătămată cu un alt nume, Colegiul consideră că aceasta este o

eroare mecanică strecurată în decizie și nu este un motiv care ar duce la casarea

soluției.

Vis-a-vis de argumentul referitor la faptul, că în decizia Curții de Apel nu

este reflectată poziția inculpatului și apărătorului său, Colegiul de asemenea se

expune critic, or potrivit conținutului deciziei recurate cît și procesului - verbal al

ședinței de judecată în ordine de apel, inculpatul a fost audiat suplimentar, i-au

fost cu strictețe respectate toate drepturile procedurale, ca de altfel și avocatului

acestuia, iar careva obiecții la procesul - verbal în ordinea prevăzută de lege nu au

fost făcute.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și

întemeiată, mai mult, instanța de apel a apreciat just probatoriul administrat,

10

specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată și luînd în considerație

că criticele din recursul declarat de avocat în numele inculpatului, sunt

neîntemeiate, iar recursul inculpatului a fost depus peste termen, se impune

incontestabil respingerea recursurilor ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii

contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul Boris

Druță în numele inculpatului și de către inculpatul Grigoraș Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2015, în cauza

penală în privința lui Grigoraș Vitalie, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 15 octombrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

11