1ra-1460/2015 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1460/2015 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1460/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului Sluhinschi Stanislav, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iulie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Sluhinschi Stanislav Isidor, născut la 29 mai 1965, originar și

domiciliat r-nul Edineț s. Sofrîcani.

Termenul de examinare a cauzei:

12.11.2014-29.07.2015

20.10.2015-18.11.2015

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

de organul de urmărire penală în faptul că, la 27 noiembrie 2012, în jurul orei 10.30,

aflîndu-se pe teritoriul fostei ferme de animale, situată în extravilanul s. Șofrîncani, r-

nul Edineț, fiind în relații ostile cu fratele său Sluhinschi Anatolii, a inițiat o ceartă cu

acesta în urma căruia i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului după care l-a

mai lovit cu o creangă peste antebrațul stîng. În rezultatul loviturilor primite Sluhinschi

A. s-a ales cu vătămări corporale medii după criteriul dereglării sănătății, mai mult de

21 zile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza de art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață

și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151.

3.1 Procurorul în Procuratura raionului Edineț, Podgurschi N., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Sluhinschi S. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în

1

folosul comunității, iar acțiunea civilă înaintată de partea vătămată să fie admisă în

principiu și lăsată spre examinare în ordine civilă.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- prima instanță nu a apreciat probele din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, prin ce a încălcat prevederile art.101 Cod de procedură penală;

- la emiterea sentinței de achitare prima instanță nu a dat apreciere justă și corectă

probelor acuzării și nu a luat în considerație declarațiile martorilor Molea S. și

Sluhinschi L.;

- vina inculpatului Sluhinschi S. în comiterea infracțiunii incriminate a fost

dovedită atît prin declarațiile martorilor acuzării cît și prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 224 D din 07 decembrie 2012.

3.2 Partea vătămată Sluhinschi A., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Sluhinschi S. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- sentința este ilegală și nu se întemeiază pe probele acumulate, iar acțiunile

inculpatului au fost calificate incorect;

- prima instanță a emis o sentință lipsită de obiectivitate, întemeiată exclusiv pe

declarațiile inculpatului astfel, la examinarea cauzei s-au admis încălcări de ordin

procedural și anume, în cadrul desfășurării procesului de judecată nu a fost audiat

martorul Sluhinschi E., cu toate că a fost solicitat acest lucru, fiind astfel încălcat

principiul contradictorialității.

respinse apelurile ca nefondate și menținută sentința.

dispunînd achitarea inculpatului Sluhinschi S. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, a adoptat o

hotărîre legală și întemeiată bazată pe întreg ansamblul probant ce dovedește

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a notat că argumentele invocate în apelul procurorului,

privind prezența probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, sînt contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe parcursul

judecării cauzei.

Mai mult ca atât, instanța de apel a conchis că prima instanță corect și întemeiat a

apreciat critic declarațiile martorilor Molea S. și Sluhinschi L., pe motiv că aceștia la 27

noiembrie 2012, cît și la momentul cercetării judecătorești, se aflau în relații ostile cu

inculpatul, fapt confirmat de către ei prin declarațiile depuse în ședințele primei

instanțe.

Instanța de apel a reținut că martorul Sluhinschi L. fiind soția părții vătămate a

relatat niște fapte din spusele ultimului, declarațiile ei reprezentînd o probă indirectă.

2

Mai mult ca atît, declarațiile martorilor Cațur I. și Sluhinschi I., care se află în relații

bune cu inculpatul și partea vătămată, combat integral declarațiile părții vătămate

Sluhinschi A. și a martorilor Molea S., Sluhinschi L.

De asemenea, instanța de apel a pus la baza deciziei și declarațiile expertului

judiciar medico-legal Vremea S. date în cadrul ședinței instanței de apel prin care se

confirmă, că fractura osului ulnar la Sluhinschi A. putea să fie provocată chiar și din

căderea liberă a corpului, nefiind obligatorie o accelerație.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș V., prin care a solicitat casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare instanței de apel.

septembrie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat, casată decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

apel la examinarea apelului declarat de procuror nu a respectat cerințele art. 414 Cod

de procedură penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de

apelant.

Totodată, instanța de recurs a notat că, instanța de apel nu s-a expus asupra

declarațiilor părții vătămate Sluhinschi A., date în cadrul instanței de apel.

Instanța de recurs a statuat că, motivarea instanței de apel nu poate fi acceptată,

deoarece această instanță nu a constatat fapta căderii libere a părții vătămate Sluhinschi

A. și această concluzie contravine declarațiilor date de către inculpat în cadrul

urmăririi penale din care rezultă, că „a recunoscut că în jurul orei 12.15 s-a dus la fosta

fermă pentru a verifica bovina scoasă la păscut”, însă martorii Cațur I., Sluhinschi I. au

declarat că „în intervalul de timp indicat, inculpatul nu a ieșit nicăieri din ogradă”, astfel de

declarații inculpatul a dat și în prima instanță.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că din declarațiile permanente ale părții

vătămate, date la toate etapele procesului penal, rezultă că acesta a indicat direct la

Sluhinschi S., ca fiind persoana care i-a aplicat o lovitură cu o creangă peste antebrațul

stîng, însă nu s-a adresat imediat la medic, crezînd că o să-i treacă. Mai mult ca atît,

declarațiile părții vătămate și ale martorilor Sluhinschi L., Molea S. au fost confirmate și

prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 224 D din 07 decembrie 2012.

La fel, expertul judiciar medico-legal, Vremea S., în instanța de apel nu a negat

provocarea fracturii osului ulnar la partea vătămată chiar și din căderea liberă a

corpului, nefiind obligatorie o accelerație, însă tot el a susținut și concluziile date prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 224 D din 07 decembrie 2012, unde a ajuns la

concluzia că leziunile corporale puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp

contondent (bățul prezentat).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra declarațiilor

părții vătămate, precum și ale martorilor Sluhinschi L., Molea S.

admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată, fiind casată sentința

integral, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

3

instanță prin care Sluhinschi S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată Sluhinschi A., a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

cauzei respective nu s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură

penală, astfel, instanța nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat aprecieri probelor

prezentate prin prisma pertinenței, concludenței și coroborării lor, iar în baza probelor

acumulate nu a reținut just starea de fapt a cauzei. Soluția primei instanțe privind

achitarea inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, este neîntemeiată și contravine

bazei probante existente pe cauză, cercetată în instanța de apel la demersul părții

acuzării, ce nu au fost pe deplin verificate și apreciate la justa valoare.

Instanța de apel a constatat că vina inculpatului este dovedită prin declarațiile

părții vătămate Sluhinschi A., martorilor Molea S. și Sluhinschi L. precum și prin

materialele cauzei și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.12.2012

cu fototabela (f.d. 9-12 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 224 D din

07.12.2012 (f.d. 23 v. 1).

De asemenea, în opinia instanței de apel, probele menționate combat argumentele

inculpatului precum că nu a comis infracțiunea și confirmă că inculpatul aflîndu-se pe

teritoriul fostei ferme de animale, situată în extravilanul s. Șofrîncani, r-nul Edineț,

fiind în relații ostile cu fratele său Sluhinschi A., a inițiat o ceartă cu acesta și i-a aplicat

o lovitură cu pumnul în regiunea capului, după care l-a mai lovit cu o creangă peste

antebrațul stîng, cauzîndu-i astfel victimei conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 224-D din 07 decembrie 2012, vătămări corporale medii cu dereglarea

sănătății mai mult de 21 zile, astfel acțiunile inculpatului pe deplin se încadrează în

prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, precum că nu a comis

infracțiunea și le consideră ca fiind o metodă de apărare și o încercare de a se eschiva

de la răspundere penală, deoarece ele nu sunt probate prin date obiective, venind în

contradicție cu restul probelor administrate pe caz, în special cu declarațiile părții

vătămate și a martorului Molea S.

La fel, instanța de apel a respins declarațiile martorului Cațur I. în susținerea

apărării inculpatului, deoarece din declarațiile ultimului, se pun la îndoială acțiunile

incriminate lui Sluhinschi S. de pînă la orele 10.30, dar nu exclud comiterea faptei după

această oră. La fel, nu au putut fi reținute declarațiile date în apărarea inculpatului,

deoarece din declarațiile lui se stabilește prezența lor în comun de pînă la orele 12.00,

pe cînd din declarațiile lui Sluhinschi I. se stabilește lucrările de sudare a remorcii de

pînă la orele 10.00, la fel din declarațiile lui se constată că Sluhinschi I. i-a părăsit în

jurul orei 11.30, iar din declarațiile lui Sluhinschi I. se atestă că a plecat în jurul orei

10.20. Cu atît mai mult aceste declarații urmează a fi respinse, deoarece ele vin în

contradicție, inclusiv și cu declarațiile inculpatului care a explicat, că el „s-a dus în

4

fundul grădinii sale”, iar martorul a declarat, că „Sluhinschi Stanislav nu a plecat nicăieri de

lîngă mine”.

În opinia instanței de apel, nu este rațional ca inculpatul să execute o pedeapsă

privativă de libertate, deoarece ultimul nu prezintă un pericol social sporit și poate fi

reeducat executînd o pedeapsă penală care nu este legată de privare de libertate,

stabilind față de el o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

La stabilirea categoriei de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de categoria de

pedeapsă solicitată de acuzatorul de stat și de personalitatea inculpatului, care este la

prima abatere, considerînd posibil aplicarea unei pedepse non privative de libertate

sub formă de muncă neremunerată. Totodată, a ținut cont de lipsa acordului pentru

această categorie de pedeapsă, însă din poziția inculpatului el nu a recunoscut vina și

respectiv nici nu s-a expus la categoria pedepsei, iar pedeapsa închisorii nu este

echitabilă personalității inculpatului.

De asemenea, ținînd cont de faptul că se solicită încasarea prejudiciului material

fără anexarea documentelor ce confirmă acest fapt, instanța de apel a considerat că nu

este posibilă stabilirea exactă a sumei prejudiciului material cuvenit părții vătămate,

astfel a admis în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

T. în numele inculpatului prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea achitării lui

Sluhinschi S. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal pe

motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivarea recursului invocă că:

- învinuirea adusă lui Sluhinschi S. nu a fost confirmată prin

probe concludente și pertinente, sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri, dubiile în probarea învinuirii sunt tratate în folosul condamnatului în

conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a reținut faptul că declarațiile martorului Cațur I. sunt apreciate

critic din motiv că ele se referă la fapta ce a avut loc la orele 10.30, dar nu exclud

comiterea acestor fapte după orele 10.30, astfel consideră această apreciere eronată,

deoarece în ordonanța de punere sub învinuire este indicată ora comiterii faptei

incriminate - 10.30, iar indicarea de către instanța de apel că fapta putea fi comisă după

această oră este depășire a învinuirii aduse, ce nu este întemeiată pe careva probe,

însăși partea vătămată a indicat anume ora 10.30 ca oră în care de către Sluhinschi S. i-

au fost cauzate leziunile;

- învinuirea adusă lui Sluhinschi S. este bazată doar pe declarațiile părții vătămate,

martorilor Sluhinschi L. și Molea S., care în cadrul cercetării judecătorești au indicat că

atît la 27 noiembrie 2012 cît și la momentul examinării cauzei erau în relații ostile, de

asemenea Sluhinschi L. a confirmat din spusele lui Sluhinschi A. cele întîmplate cu

ultimul, nefiind un martor direct al faptei, mai mult ca atît ultima este și soția părții

vătămate, declarațiile căreia pot fi apreciate critic;

5

- nu este de acord cu concluzia instanței de apel precum că Sluhinschi S. a declarat

că s-a dus în fundul grădinii sale la data de 27 noiembrie 2012 la orele 10.30, deoarece

astfel de declarații inculpatul nu a făcut, dar din contra ultimul a invocat că perioada în

care îi este incriminată comiterea faptei, el s-a aflat alături de Cațur I. și nu putea să se

afle la aceiași oră și la fosta fermă, aceste declarații fiind consecutive făcute atît la

urmărirea penală cît și în instanțele de judecată;

- prin declarațiile lui Cațur I. și Sluhinschi I., se atestă că ambii sunt în relații bune

atît cu partea vătămată cît și cu inculpatul, la fel ultimii menționează că la 27 noiembrie

2012 orele 10.30, inculpatul nu s-a întîlnit cu partea vătămată, deoarece la această dată,

începînd cu orele 07.00 pînă la 12.00 au sudat împreună o remorcă, astfel Sluhinschi S.

nu putea să se întîlnească cu Sluhinschi A. la această dată în jurul orei 10.30 pe

teritoriul fostei ferme de animale, situată în extravilanul s. Șofrîncani r. Edineț.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece din textul recursului declarat se

evidențiază că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel criticile nu sunt formulate

sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind ilegale. Recursul declarat nu conține

elementele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de

drept de importanță generală abordată în cauza dată, cerințe stipulate în art. 430 pct. 5)

Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală. La fel, prima instanță la stabilirea pedepsei s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal atestă că, în recursul declarat, autorul, la temei de drept a

menționat art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Din textul recursului rezultă că, apărătorul inculpatului critică hotărîrea instanței

de apel adoptată invocînd că Sluhinschi S. nu a comis fapta imputată, iar probele

administrate la caz nu indică direct la săvîrșirea de către inculpat a faptei incriminate.

6

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Sluhinschi S., în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea

normelor de procedură penală, mai mult ca atît, nici partea apărării nu invocă

ilegalitatea obținerii cărorva probe pe parcursul procesului penal.

Instanța de apel, în opinia Colegiului, întemeiat a considerat declarațiile

inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin.(1) Cod penal, ca fiind combătute prin materialele cauzei și anume,

declarațiile părții vătămate Sluhinschi A., martorilor Molea S. și Sluhinschi L. precum și

prin materialele cauzei și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din

05.12.2012 cu foto-tabela și raportul de expertiză medico-legală nr. 224 D din

07.12.2012. În esență, în opinia Colegiului, pe parcursul procesului penal în cauză au

fost administrate suficiente probe, care dovedesc vinovăția inculpatului privind

săvârșirea infracțiunii imputate.

Referitor la argumentul apărătorului precum că instanța de apel indicînd că fapta

putea fi comisă după orele 10.30, a depășit învinuirea adusă inculpatului, ce nu este

întemeiată pe careva probe, Colegiul penal îl consideră nefondat. Instanța de recurs

reține că conform plîngerii depuse la Procuratura r-lui Edineț de către partea vătămată

Sluhinschi A. la data de 28 noiembrie 2012, este menționat că la 27 noiembrie 2012 pe

teritoriul fostei ferme de animale situată în s. Șofrîncani r-l Edineț, a fost lovit de

Sluhinschi S., astfel nefiind indicată ora exactă a comiterii faptei (f.d. 6 v. 1). De

asemenea, atît în ordonanța de punere sub învinuire a lui Sluhinschi S. din 28

decembrie 2012 cît și în rechizitoriu de către acuzatorul de stat este indicat că fapta a

avut loc „la 27 noiembrie 2012, aproximativ la ora 10.30” astfel, Colegiul penal reține că nu

este stabilită concret ora comiterii faptei. Totodată, reieșind din declarațiile părții

vătămate date în cadrul ședinței de judecată, acesta a indicat că la data de 27 noiembrie

2012, în jurul orei 09.20-09.30 a dus caprele pe teritoriul de lîngă fermă, ulterior s-a dus

la fermă a adunat niște crengi, apoi a intrat în fermă și trecînd pe lîngă șopronuri

fratele său i-a ieșit în întîmpinare și l-a lovit. Astfel, avînd în vedere cele menționate,

Colegiul penal constată că instanța de apel just a reținut că nu se exclude comiterea

faptei și după orele 10.30, deoarece, ora comiterii faptei este stabilită cu aproximație și

acest fapt nu poate fi considerat ca o depășire a învinuirii aduse inculpatului, iar

constatarea faptei de către instanța de apel corespunde cumulului de probe acumulate

în cauză.

Ce ține de critica apărătorului inculpatului precum că învinuirea adusă lui

Sluhinschi S. este bazată doar pe declarațiile părții vătămate, martorilor Sluhinschi L. și

Molea S. care sunt în relații ostile cu inculpatul, de asemenea Sluhinschi L. nu este un

7

martor direct al faptei, totodată aceasta fiind și soția părții vătămate, declarațiile căreia

pot fi apreciate critic, Colegiul penal la fel o consideră nefondată. Molea S. este un

martor ocular care a văzut personal circumstanțele comiterii faptei, iar conform

declarațiilor date de către ultimul, atît în cadrul urmăririi penale, cît și în ședințele

instanțelor de fond, acesta a indicat clar, că la data de 27 noiembrie 2012 a auzit certuri

și a văzut de la o distanță de 40-50 metri cum Sluhinschi S. l-a lovit pe fratele său

Sluhinschi A., cu bățul. De asemenea, din declarațiile martorului Sluhinschi L., reiese

că la data de 27 noiembrie 2012 între orele 09.00-12.00 a telefonat-o soțul care i-a

comunicat că pe teritoriul fermei a fost lovit cu o creangă de către Sluhinschi S. și a

căzut jos.

Instanța de recurs conchide că, faptul aflării martorilor Sluhinschi L. și Molea S. în

relații ostile cu inculpatul, nu poate influența într-un mod oarecare soluția adoptată în

cauză, precum și declarațiile acestora nu pot fi apreciate critic, deoarece coroborează cu

declarațiile părții vătămate Sluhinschi A., date la toate etapele procesului penal,

precum și cu raportul de expertiză medico-legală nr. 224 D din 07 decembrie 2012 (f.d.

23 v. 1), prin care s-a constatat că leziunile corporale la Sluhinschi A. au fost cauzate

prin acțiunea traumatică a unui corp contondent (bățul prezentat) și cu procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 05 decembrie 2012 cu fototabel (f.d. 9-12 v. 1) și care

confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal, precum și prezența elementelor acestei infracțiuni, în

acțiunile săvîrșite de către inculpat.

În ce privește motivul precum că, recurentul nu este de acord cu concluzia

instanței de apel precum că Sluhinschi S. a declarat că s-a dus în fundul grădinii sale la

data de 27 noiembrie 2012 orele 10.30, deoarece astfel de declarații inculpatul nu a

făcut, Colegiul penal consideră că acest motiv nu poate răsturna soluția adoptată în

prezenta speță. Conform declarațiilor inculpatului date în cadrul urmăririi penale

reiese că acesta în jurul orei 12.15 s-a dus pe teritoriul fostei ferme pentru a verifica

bovina scoasă la păscut (f.d. 33 verso v. 1), declarații care sunt contradictorii cu cele

date în ședința de judecată, unde a declarat că la data de 27 noiembrie 2012 la orele

12.00 s-a dus în fundul grădinii pentru a verifica bovina, însă pe teritoriul fermei nu a

fost la această dată (f.d. 91-92 v. 1). De asemenea, din declarațiile inculpatului date în

cadrul primei instanțe reiese că Cațur I. pînă la orele 11.00 s-a aflat la el în gospodărie,

iar Sluhinschi I. a venit la el, a stat 20 min. și a plecat la orele 11.30 (f.d. 91-92, v. 1). Din

declarațiile martorului Cațur I. date la urmărirea penală (f.d. 34 v. 1), acesta

menționează că s-a aflat la inculpat pînă la orele 11.00 (f.d. 34 v. 1), iar în ședința de

judecată a declarat că s-a aflat la inculpat pînă la orele 12.00, la orele 10.00 a venit

Sluhinschi I., care a plecat peste 20 min. Din declarațiile martorului Sluhinschi I. date în

cadrul ședinței de judecată reiese că acesta a venit la inculpat pe la orele 09.00-10.00

(f.d. 102 v. 1).

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că între declarațiile inculpatului

și a martorilor sunt divergențe ce ține de perioada aflării ultimilor în gospodăria

inculpatului la data comiterii faptei - 27 noiembrie 2012. Astfel, instanța de recurs

consideră întemeiate concluziile instanței de apel prin care a apreciat critic declarațiile

8

martorului Cațur I. și a inculpatului, precum că ultimul nu a comis infracțiunea,

considerîndu-le ca o metodă de apărare și o încercare de a se eschiva de la răspundere

penală. Totodată, ținînd cont de cele menționate mai sus, Colegiul penal respinge și

argumentul apărătorului precum că din declarațiile lui Cațur I. și Sluhinschi I., se atestă

că ambii sunt în relații bune atît cu partea vătămată cît și cu inculpatul, iar la data

comiterii infracțiunii, inculpatul nu s-a întîlnit cu partea vătămată.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor,

ilucidînd faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

pătrunzînd în esența problemei de fapt și de drept, cercetînd amănunțit aspectele

învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală

fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea unor probe și respingerea

altora conform art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal

statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind nevinovăția inculpatului,

în săvârșirea acțiunilor incriminate lui.

Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt

reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la

răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina lui.

În aceste condiții, instanța de recurs, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Guțu T. în numele inculpatului ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guțu Tatiana în

numele inculpatului Sluhinschi Stanislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 29 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Sluhinschi Stanislav

Isidor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 16 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9