1ra-948/2014 — arrt. 352-1 CP

Dosarul nr. 1ra-948/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie

2013, pe cauza penală în privința lui:

Covalciuc Mihail Constantin, născut la

14 mai 1972, originar din or. Vulcănești,

domiciliat mun. Chișinău, str. V. Varzaru 5/2, ap.

47;

și

Andriuță Mihail Timofei, născut la 06

august 1952, originar din or. Ungheni, domiciliat

în mun. Chișinău, com. Bubuieci, str. Valea

Iazului 15.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 03.12.2012 – 18.05.2013;

- instanța de apel: 05.07.2013- 27.11.2013;

- instanța de recurs: 16.04.2014- 11.06.2014;

C O N S T A T Ă :

Covalciuc Mihail și Andriuță Mihail au fost achitați de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 352/1 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

Andriuță Mihail au fost învinuiți pentru faptul că, acționînd cu intenție directă, prin

participație, în calitate de autor, avînd scopul falsului în declarații, făcute unui organ

competent în vederea producerii unor consecințe juridice pentru sine, în special

pentru a facilita evitarea răspunderii lor pentru fapta săvîrșită, la 26.01.2010, au făcut

organului de poliție declarații necorespunzătoare adevărului precum că la 26.01.2010,

aproximativ ora 09.30, pe str. Cărămidarilor 43, mun. Chișinău, conducînd

automobilul de model KIA CEED, cu nr/î C NW 278 au comis tamponarea

automobilului de model Mercedes GL 320, cu nr/î C NZ 709, condus de șoferul

1

Andriuță Mihail, deși cunoșteau cu certitudine că acest fapt nu corespunde adevărului

și, potrivit legii și împrejurărilor, servește pentru producerea unor consecințe juridice

prin sine.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîrii de condamnare în

privința ambilor inculpați pe motiv, că instanța de fond nu a apreciat obiectiv probele

acuzării și nu le-a supus unei analize critice în raport cu declarațiile mincinoase ale

inculpaților.

Totodată, procurorul a invocat că vinovăția inculpaților se confirmă prin

declarațiile martorilor Scurtu Nicolae și Guțuleac Ion, iar declarațiile martorilor

Golban Andrei și Tudorov Alexandru conțin divergențe privind date esențiale și

anume: nerecunoașterea culorilor automobilelor implicate în accident sau zilele

concrete, ceea ce impune o bănuială rezonabilă în neveridicitatea lor și necesită

excluderea lor ca probe.

noiembrie 2013 a fost respins apelul, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, probele

prezentate de acuzator nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate.

Colegiul penal nu a reținut argumentul acuzatorului de stat privind aprecierea

critică a depozițiilor martorilor apărării pe motiv că aceștia nu cunosc detaliat toate

circumstanțele producerii accidentului, ori, evenimentul a avut loc cu doi ani în urmă,

astfel ei ar fi putut uita toate detaliile.

Totodată, Colegiul penal a apreciat critic depozițiile martorului acuzării

Goțuleac Ion, care sunt integral combătute de declarațiile martorilor acuzării și

apărării Scurtu Nicolae, Golban Andrei și Todorov Alexandr, inculpaților Covalciuc

Mihail, Andriuță Mihail și materialele dosarului. În plus, instanța a reținut că

martorul Goțuleac Ion nu este „organ abilitat cu drepturi de a investiga accidentul

rutier” , aceasta fiind prerogativa agentului constatator Scurtu Nicolae, care conform

atribuțiilor de serviciu a investigat cauza contravențională și în cauza dată a fost

audiat ca martor, depunînd declarații care nu pot fi puse la îndoială.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat ca fiind stabilit cu

certitudine faptul existenței accidentului rutier la data de 26 ianuarie 2010, ce se

confirmă prin procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui

Covalciuc Mihail la data de 26 ianuarie 2010 în baza art. 242 alin. (2) Cod

contravențional și a deciziei din 27.01.2010 prin care se atestă că, Covalciuc Mihail a

fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier din mun. Chișinău, str.

Cărămidarilor 43 din sectorul Ciocana în care au fost implicate automobilele de

model KIA CEED, cu n/î C NW 278, condus de șoferul Covalciuc Mihail și

Mercedes GL 320 CD, cu n/î C NZ 709, condus de șoferul Andriuță Mihail. Conform

bonului de plată anexat la dosar se confirmă faptul că Covalciuc Mihail a achitat la

2

data de 27.01.2010, ora 11.51 amenda stabilită prin decizia din 27.01.2010 în

jumătate și anume în mărime de 500,0 lei . Hotărîrea în cauză a devenit definitivă și a

fost executată integral. Acest fapt indică la existența unei hotărîri de sancționare

contravențională, care a produs efecte juridice și este în vigoare.

Astfel, instanța de apel a menționat că, analizînd și apreciind în cumul probele

instanța de fond a considerat că ele nu sunt suficiente pentru a stabili vina inculpaților

Covalciuc Mihail și Andriuță Mihail în comiterea infracțiunii incriminate lor și a

dispus achitarea lor pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și în

privința lor corect a fost pronunțată o sentință de achitare.

Colegiul penal a reiterat că, procurorul slicitînd condamnarea, în apel nu a

prezentat careva probe noi ce ar dezbate argumentele ce au stat la baza adoptării

sentinței de achitare și ar confirma, în afara oricăror dubii rezonabile, vinovăția

inculpaților Covalciuc Mihail și Andriuță Mihail în comiteea infracțiunii incriminate

de acuzare.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către

un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel la judecarea

apelului nu a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală. Vina

inculpaților este dovedită pe deplin prin probele acumulate la materialele cauzei și

invocate în apel, iar instanța de apel nu s-a expus asupra lor și nu le-a apreciat.

În rest, procurorul și-a motivat recursul ordinar indicînd aceleași motive ca în

apelul examinat.

avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpaților a depus referință asupra

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat, deoarece

toate circumstanțele și probele cauzei au fost apreciate corect de instanțele de fond.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a indicat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal reține că acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că procurorul critică aprecierea

probelor și nu indică anume asupra căror motive din apel instanța nu s-a pronunțat.

3

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe

deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a menținut hotărîrea

instanței de fond privind achitarea lui Covalciuc Mihail și Andriuță Mihail de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 352/1 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, argumentele expuse în recurs de către procuror sunt neîntemeiate și se

resping, deoarece instanțele ierarhic inferioare analizînd și apreciind probele

administrate la materialele cauzei au motivat concluzia de achitare prin faptul, că

cumulul de probe nu este suficient pentru a stabili vina inculpaților Covalciuc Mihail

și Andriuță Mihail în comiterea infracțiunii incriminate lor, mai mult ca atît,

procurorul nu a prezentat în instanța de apel careva probe noi ce ar dezbate

argumentele ce au stat la baza adoptării sentinței de achitare și ar confirma, în afara

oricăror dubii rezonabile, vinovăția inculpaților.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, în conformitate cu prevederile art. 26

alin. (3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile

omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța

de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale (art. 51, 53, 320

Cod de procedură penală).

Colegiul penal relevă, că motivele invocate de recurent țin de starea de fapt și

nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală.

Totodată, aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar

materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept, care au adus la pronunțarea hotărîrilor judecătorești.

În acest context, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recurs ordinar

declarate de procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursul este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

4

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, pe cauza penală în privința lui

Covalciuc Mihail și Andriuță Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 09 iulie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

5