1ra-621/2014 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-621/2014 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-621/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

27 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir Timofti și Iurie

Bejenaru,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli și de avocatul Tatiana

Lozovscaia în numele inculpatului Eduard Gîrbu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013 în cauza penală privindu-i pe

Goncearov Veaceslav Nicolai, născut la 18 mai

1983, originar din or. Drochia, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Calea Orheiului 107 ap. 45;

Gîrbu Eduard Leonid, născut la 02 martie 1987,

originar din or. Rîșcani, domiciliat în s. Ochiul Alb, r-

nul Drochia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.11.2012 – 30.04.2013;

Instanța de apel:04.06.2013 – 05.12.2013;

Instanța de recurs: 18.02.2014 – 27.05.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi, care a susținut recursul în sensul declarat

solicitînd admiterea acestuia și respingerea recursului declarat de avocatul Tatiana

Lozovscaia în numele inculpatului Eduard Gîrbu.

Avocatul Tatiana Lozovscaia, inculpații Eduard Gîrbu și Veaceslav Goncearov,

care au solicitat respingerea recursului procurorului, cu admiterea celui declarat de

apărător în numele inculpatului Gîrbu Eduard.

Asupra recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

1

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, V. Goncearov și E. Gîrbu, au fost recunoscuți

vinovați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei în privința lui E. Gîrbu - 2 ani închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis și în privința lui V. Goncearov - 3 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei în privința inculpaților a fost

suspendată pe un termen de probă de 1 an, cu obligarea de a nu-și schimba domiciliul

fără consimțămîntul organului competent de punerea în executare a sentinței.

împreună cu V. Goncearov, la 27 februarie 2012, aproximativ la orele 00.15 min,

aflîndu-se la intersecția str. M. Kogălniceanu cu str. Al. Pușkin din mun. Chișinău și

fiind ambii în stare de ebrietate alcoolică, avînd scopul încălcării grosolane a ordinii

publice, se deplasau pe partea carosabilă a drumului blocînd intenționat circulația

automobilelor și adresîndu-se cu cuvinte necenzurate către trecători. Tot atunci, V.

Goncearov a scos de la spate pistolul pneumatic de model MP-654K Tll 055717 cal.

4,5 mm „Baical” și fără careva motive întemeiate, 1-a îndreptat spre soldații unității

militare nr. 1002, A. Simon și Vl. Constantinescu, care în acel moment își exercitau

funcțiile, patrulînd sectorul din regiunea Ambasadei Franței și i-a amenințat cu

aplicarea violenței.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile huliganice, E. Gîrbu împreună cu V.

Goncearov aflîndu-se pe partea carosabilă a str. M. Kogălniceanu și avînd intenția de

a perturba circulația rutieră, continuau să blocheze circulația automobilelor de pe

strada nominalizată și astfel, V. Goncearov a stopat automobilul de model „Mitsubishi

Galant” n.î. CMM 291, care se deplasa regulamentar și la volanul căruia se afla cet.

Gavriș T., adresîndu-i-se acestuia cu cuvinte necenzurate, a insistat ca ultimul să-i

transporteze spre sect. Ciocana din mun. Chișinău, la care șoferul a refuzat, iar drept

urmare E. Gîrbu, amenințîndu-l cu aplicarea violenței, a scos pistolul pneumatic de

model MP-654K Tll 055717 cal. 4,5 mm „Baical” din scurtă și a efectuat cîteva

împușcături în pământ, în acest timp cet. Gavriș T., folosindu-se de neatenția lui E.

Gîrbu a accelerat viteza și a plecat de la fața locului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpaților E. Gîrbu și V. Goncearov, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

huliganismul adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței, acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite de două persoane și cu aplicarea

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și sănătății.

2

prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și dispunerea

condamnării lui E. Gîrbu, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar în privința lui V. Goncearov, procurorul a solicitat

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și prevederile art. 82 alin. (2)

Cod penal și stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea art. 287 alin. (3)

Cod penal, de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis.

În vederea susținerii poziției sale, apelantul a invocat că instanța de fond

neîntemeiat a aplicat față de inculpați pedepse prea blînde, prin prisma art. 90 Cod

penal, neluînd în considerație faptul că aceștia au comis o infracțiune intenționată

gravă, care prezintă un pericol social sporit, iar în cadrul ședinței de judecată nu s-a

constatat faptul că corectarea inculpaților este posibilă fără izolarea lor de societate.

Mai mult, procurorul a menționat că la stabilirea pedepsei în privința inculpatului

V. Goncearov instanța de judecată urma să aplice și prevederile art. 82 alin. (2) Cod

penal, deoarece pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că ultimul a comis

infracțiunea de huliganism fiind în stare de recidivă.

2013, a fost admis apelul procurorului, fiind casată sentința în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care V. Goncearov și E. Gîrbu, au fost

recunoscuți vinovați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei în privința lui E. Gîrbu - 2 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis și în privința lui V. Goncearov - 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Potrivit art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, stabilindu-le fiecăruia

un termen de probă de 3 ani. În rest celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt ale cauzei și încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, însă pedeapsa aplicată acestora nu este echitabilă faptei comise

și persoanei făptuitorilor, menționînd că la stabilirea pedepsei instanța este obligată să

respecte prevederile art. 61, 75-78 Cod penal.

Astfel, conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvîrșită de V. Goncearov și E.

Gîrbu face parte din categoria infracțiunilor grave. Ca circumstanțe atenuante în

privința ambilor inculpați instanța de apel a reținut recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, solicitarea examinării cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale, prezența copilului minor la întreținere în familia lui V. Goncearov, iar ca

circumstanțe agravante - săvîrșirea infracțiunii de către două persoane aflate în stare

de ebrietate.

3

Totodată, instanța de apel a statuat că cerințele procurorului referitor la aplicarea

prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal în privința inculpatului V. Goncearov, urmează

a fi respinse ca neîntemeiate, menționînd că ultimul a achitat amenda stabilită lui prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13.06.2011, la data de 24.04.2013,

adică la momentul adoptării sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30

aprilie 2013, V. Goncearov achitase deja amenda, dînsul este căsătorit și are un copil

minor la întreținere, din care considerente instanța a apreciat că nu este rațional ca

inculpatul să fie izolat de societate și să execute real pedeapsa cu închisoarea.

Mai mult ca atît, instanța de apel a menționat că inculpații și-au recunoscut vina

și se căiesc de cele comise, au solicitat examinarea cauzei în baza probelor acumulate

la urmărirea penală, adică conform prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, iar

aceasta implică o micșorare a limitelor pedepsei prevăzute de sancțiunea art. 287 alin.

(3) Cod penal. Prin urmare, concluzionînd asupra celor expuse instanța a conchis ca

fiind oportun de a aplica prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpaților, cu

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, stabilindu-le un termen de

probă de 3 ani pentru fiecare.

Lozovscaia, care a acționat în numele inculpatului E. Gîrbu, au atacat-o cu recursuri

ordinare.

6.1. Acuzatorul de stat, în recursul declarat a solicitat casarea deciziei instanței

de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

În argumentarea recursului, procurorul a menționat că, decizia instanței de apel

este neîntemeiată, în partea stabilirii pedepsei, iar calificarea acțiunilor inculpaților nu

se contestă. Așadar, s-a invocat că, ignorînd exigențele legii penale, instanța de apel a

aplicat, prin prisma art. 90 Cod penal, o pedeapsă prea blîndă în privința inculpaților,

care nu-și va atinge scopul prevăzut de dispoziția art. 61 Cod penal.

În continuare, recurentul a invocat că constatările instanței privitor la existența

stării de recidivă în privința inculpatului V. Goncearov sunt eronate, dat fiind că deși

amenda stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2011, a

fost achitată pînă la adoptarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30

aprilie 2013, însă aceasta nu presupune că lipsește starea de recidivă, deoarece la data

săvîrșirii infracțiunii de huliganism, amenda nu era achitată, ceea ce denotă că

antecedentul penal nu era stins, iar instanța urma să aplice prevederile art. 82 alin. (2)

Cod penal la individualizarea pedepsei în privința inculpatului V. Goncearov..

Mai mult, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpaților a încălcat dispoziția

art. 90 Cod penal, și anume, în dispozitivul deciziei inculpaților nu li s-au stabilit

careva interdicții, așa cum prevede norma respectivă.

În consecință, recurentul a specificat că motivarea aplicării pedepsei cu

suspendarea condiționată în privința inculpaților contravine prevederilor art. 394

4

alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde o motivare

corespunzătoare în acest sens.

În drept, procurorului își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală.

6.2. Potrivit recursului declarat de avocatul T. Lozovscaia în numele inculpatului

E. Gîrbu, se solicită casarea deciziei instanțe de apel și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care lui E. Gîrbu să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă pentru fapta săvîrșită.

Recurentul, făcînd trimitere la art. 4 și 7 din Codul penal, invocă că, avînd în

vedere recunoașterea vinovăției de către inculpatul E. Gîrbu și examinarea cauzei în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în privința ultimului se poate

de aplicat o pedeapsă mai blîndă, prin prisma art. 90 Cod penal.

La fel, apărătorul a mai menționat că inculpatul E. Gîrbu, anterior nu a fost

judecat și stabilirea termenului de probă de 3 ani, este o pedeapsă prea aspră pentru

fapta săvîrșită de ultimul.

În drept, recursul declarat de apărător se fundamentează pe prevederile art. 420,

421, 422 și 427 Cod de procedură penală.

ajunge la concluzia, că recursul procurorului urmează a fi admis parțial în privința lui

V. Goncearov cu dispunerea rejudecării cauzei, iar recursul avocatului T. Lozovscaia,

declarat în numele inculpatului E. Gîrbu, urmează a fi respins ca inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

7.1. Avînd în vedere existența a două recursuri, printre care se află și cel declarat

de procuror, instanța de recurs se va referi prioritar asupra acestuia, relevînd

următoarele.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță. Decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției respective.

Din textul recursului declarat de acuzatorul de stat, se constată că recurentul

invocă drept temeiuri de declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

5

Cod de procedură penală, și anume, menționînd că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii,

precum și, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei și

decizia instanței de apel, constată că judecînd apelul, instanța n-a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului

V. Goncearov, adoptînd o soluție greșită privitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința ultimului, prin care a comis eroarea de drept prescrisă de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, unde se stipulează că, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Prin urmare, recurentul critică soluția adoptată de instanța de apel în partea

stabilirii pedepsei în privința inculpatului V. Goncearov, invocînd că constatările

instanței de apel privitor la inexistența stării de recidivă în privința ultimului sunt

eronate, dat fiind că deși amenda stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 13 iunie 2011, a fost achitată pînă la adoptarea sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 30 aprilie 2013, aceasta nu presupune că lipsește starea de

recidivă, deoarece la data săvîrșirii infracțiunii de huliganism, amenda nu era încă

achitată, ceea ce denotă că antecedentul penal nu era stins, iar instanța la stabilirea

pedepsei urma să aplice prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, în privința lui V.

Goncearov.

Verificînd materialele cauzei în acest aspect, Colegiul menționează că pedeapsa

penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni,

atît din partea acestuia, cît și din partea altor persoane. Or, ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce

privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia stabilită în

sarcina inculpatului V. Goncearov, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale imputate, la

caz, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

În contextul enunțat, instanța de recurs amintește că, potrivit art. 34 Cod penal,

se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție. Recidiva este

6

o circumstanță personală, nu se răsfrînge asupra celorlalți participanți, agravarea va

influența numai pedeapsa inculpatului care a săvîrșit o nouă infracțiune în condițiile

recidivei.

De asemenea, Colegiul lărgit mai face referire la faptul că, potrivit art. 110 Cod

penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din

momentul rămînerii definitive a sentinței de condamnare, generînd consecințe de

drept nefavorabile pentru condamnat pînă la momentul stingerii antecedentelor penale

sau reabilitării.

Până la soluționarea problemei privind aplicarea pedepsei pentru recidivă de

infracțiuni, judecătorul trebuie să cerceteze minuțios circumstanțele care confirmă sau

infirmă existența recidivei de infracțiuni. În acest context, urmează a fi apreciate

corespunzător prevederile art. 34 Cod penal, în raport cu prevederile art. 111, 112 Cod

penal, în baza antecedentelor penale care nu au fost stinse sau anulate pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție.

Conform art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate

fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar

pentru recidivă deosebit de periculoasă – de cel puțin trei pătrimi din maximul celei

mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod.

La caz, se constată că prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13

iunie 2011, V. Goncearov a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (3) Cod penal, la amendă în mărime de 550 unități convenționale (f.d. 67, vol. I),

care a fost achitată de către ultimul la data de 24.04.2013, în rezultatul executării

silite, ceea ce se confirmă prin încheierea executorului judecătoresc din 24.04.2013.

(f.d. 146, vol. I)

Infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, pentru care este

condamnat V. Goncearov în prezenta cauză penală, a fost săvîrșită de ultimul la data

de 27.02.2012, adică înainte ca acesta să fi achitat amenda pentru săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal.

Drept consecință, Colegiul lărgit constată că, la data săvîrșirii infracțiunii de

huliganism, inculpatul avea antecedente penale nestinse, iar instanța de apel, greșit a

concluzionat asupra faptului că în privința lui V. Goncearov, urmează a fi aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, întrucît dispoziția normei respective stipulează expres

cazurile cînd în privința inculpatului poate fi aplicată suspendarea condiționată a

executării pedepsei, și anume, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

7

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă,

în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Aceeași normă prevede că persoanele care au săvîrșit infracțiuni deosebit de

grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Astfel, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a statuat asupra unei concluzii

eronate privitor la neaplicarea art. 82 Cod penal în privința inculpatului V. Goncearov,

bazîndu-se pe faptul că amenda stabilită în privința inculpatului prin sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13.06.2011, a fost achitată de către acesta la

data de 24.04.2013, adică pînă la adoptarea sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 30 aprilie 2013.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel greșit și-a motivat soluția de

individualizare a pedepsei în privința inculpatului V. Goncearov. și nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție eronată în ce privește

aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate

în privința aplicării pedepsei lui V. Goncearov.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către instanța de apel cad

sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și

nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că soluția adoptată

de către instanța de apel la stabilirea pedepsei în privința lui V. Goncearov, este

contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel judecând cauza dată, a comis

eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la

care se face referință în recursul procurorului, deci, persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, întrucît pedeapsa inculpatului a fost aplicată în alte limite decît cele

prevăzute de lege, eroare, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel și asupra celor

constatate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și

examinate în instanță, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

exigențile art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs specifică că, în ceea ce privește soluția instanțe de

apel, potrivit căreia E. Gîrbu, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

8

alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani, această soluție se apreciază drept una

corectă.

Prin urmare, instanța de apel a individualizat corect pedeapsa aplicată lui E.

Gîrbu, respectînd exigențele art. 75 Cod penal și asupra acestuia nu este necesar de a

mai reveni la rejudecarea cauzei.

7.2. În continuare, cu referire la recursul declarat de avocatul T. Lozovscaia în

numele inculpatului E. Gîrbu, prin care se solicită aplicarea unei pedepse mai blînde

pentru fapta săvîrșită de inculpatul nominalizat, Colegiul lărgit expune următoarele.

Din materialele cauzei se constată că prin sentință, E. Gîrbu a fost condamnat în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare și potrivit art. 90 Cod penal

executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de probă de 1 an, iar prin decizia

instanței de apel inculpatul în baza aceluiași articol a fost condamnat la 2 ani

închisoare și prin prisma art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Prin urmare, pornind de la stipulările art.75 Cod penal, care stabilesc criteriile

generale de individualizare a pedepsei, Colegiul lărgit amintește că principalele

elemente de care judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de

fiecare dată cînd soluționează cauza penală și să decidă momentul cînd alege

categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.62-71 Cod penal,

sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al

Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sînt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avînd în vedere

persoana celui vinovat care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului trebuie să o execute real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probă.

Așadar, Colegiul lărgit reiterează că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

9

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia, iar atunci cînd instanța de judecată nu

îndeplinește consecutivitatea și ordinea de individualizare a pedepsei, descrisă mai

sus, se consideră că s-a comis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10)

Cod de procedură penală.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că, la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului E. Gîrbu, instanța a avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod

penal, a ținut seama de căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinovăției, faptul

că infracțiunea se atribuie la categoria celor grave, modul cum a fost săvîrșită,

solicitarea examinării cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale,

or, circumstanțe care, per ansamblu, permit instanței stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, săvîrșită de E. Gîrbu, este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta comisă și urmările produse.

Totodată, Colegiul conchide că, pedeapsa cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, aplicată de către instanța de apel, pe un termen de probă de 3 ani, a

fost stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorului, în raport cu

pericolul social concret al faptei comise și atitudinea procesuală a inculpatului. Din

această perspectivă, corect a apreciat instanța de apel că inculpatul poate fi reeducat

fără să execute real pedeapsa închisorii, dar cu stabilirea unui termen de probă de 3

ani, nu de 1 an, așa cum a fost stabilit de către instanța de fond.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se

face referință în recursul avocatului T. Lozovscaia declarat în numele inculpatului E.

Gîrbu, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel în

privința inculpatului E. Gîrbu, iar pedeapsa stabilită acestuia fiind în limitele legii, din

care considerente se respinge, ca inadmisibil recursul menționat, fiind vădit nefondat.

Colegiul lărgit specifică că decizia instanței de apel în partea condamnării lui E.

Gîrbu urmează a fi menținută fără modificări.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul, în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli și de avocatul Tatiana

Lozovscaia în numele inculpatului Gîrbu Eduard, în cauza penală în privința lui

Goncearov Veaceslav Nicolai, Gîrbu Eduard Leonid, cu menținerea hotărîrii atacate.

10

Admite recursul ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Radu Sîli în privința lui Goncearov Veaceslav Nicolai, casează

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013 în

această parte, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt

complet de judecători.

Decizia în privința lui Gîrbu Eduard este irevocabilă, iar în privința lui

Goncearov Veaceslav nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată se va pronunța la 08 iulie 2014, ora 9-50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Iurie Bejenaru

11