1ra-429/2014 — art. 151 alin. 1, art. 179 alin. 2 CP

1ra-429/2014 — art. 151 alin. 1, art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-429/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către avocatul,

Bacalâm Anatolie, în numele inculpatului Slivinschii Grigorii Fiodor, părțile

vătămate Mușcinschii Veaceslav și Mușcinschii Maria, împotriva sentinței

Judecătoriei Soroca din 09 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 18 septembrie 2013, în cauza penală în privința lui,

Slivinschii Grigorii Fiodor, născut la 17 februarie 1973,

originar și domiciliat s. Vasilcău, r-l Soroca.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului părților

vătămate și respingerea recursului declarat de către avocatul inculpatului.

Avocatul, Anatolie Bacalâm, care a solicitat admiterea recursului său, declarat în

numele inculpatului și respingerea recursurilor părților vătămate.

Inculpatul, Grigorii Slivinschii, care a solicitat admiterea recursului înaintat de

avocatul său și respingerea recursurilor părților vătămate.

Partea vătămată, Veaceslav Mușcinschii, care a solicitat admiterea recursului său

și respingerea recursului declarat de avocatul inculpatului.

Partea vătămată, Maria Mușcinschii, care a solicitat admiterea recursului său și

respingerea recursului declarat de avocatul inculpatului.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) CP, la 5 ani

închisoare. În conformitate cu art. 90 CP, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 ani, dacă în acest termen el nu va săvîrși o

1

nouă infracțiune și prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Prin aceeași sentință Slivinschii G.F. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 179 alin. (2) CP, la amendă în mărime de 4000 lei.

Conform art. 84 alin. (3) CP la stabilirea pedepselor principale de diferite

categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art. 87 CP, pedepsele aplicate se

vor executa de sine stătător.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, cu încasarea de la Slivinschii G.F. în

beneficiul lui Mușcinschii Veaceslav sumei de 23.624,10 lei.

00.20–01.00, de comun acord cu alte persoane neidentificate, prin forțarea ușii de

la întrare, ilegal au pătruns în locuința lui Mușcinschii Maria, situată în s.

Vasilcău, r-l Soroca, unde cu scopul intimidării acesteia, Slivinschii G.F. i-a legat

mâinile la spate, aplicîndu-i mai multe lovituri peste corp, astfel cauzîndu-i părții

vătămate, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 84 "A" din 16.05.2012,

leziuni corporale neînsemnate.

Apoi, tot el împreună cu persoanele neidentificate, în aceleași circumstanțe,

ilegal au pătruns în odaia lui Mușcinschii V., unde l-au maltratat cu pumnii și

picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 85 "A" din 16.05.2012, vătămări corporale grave.

Acțiunile inculpatului Slivinschii G.F. au fost încadrate în baza art. 179

alin. (2) CP, violare de domiciliu, adică, pătrunderea ilegală în domiciliul persoanei, fără

consimțământul acesteia, săvîrșit cu aplicarea violenței și în baza art. 151 alin. (2) lit. d)

CP, vătămare intenționat gravă a integrității corporale, săvîrșită de două sau mai multe

persoane.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Slivinschii G.F. să fie

condamnat în baza art. 179 alin. (2) CP la 2 ani închisoare, iar în baza art. 151 alin.

(2) lit. d) CP la 10 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 CP, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate pe un termen de 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate să

fie admisă integral, cu încasarea prejudiciului moral și material în suma de

48.624,1 lei de la Slivinschii G.F. în beneficiul părților vătămate. În motivarea

apelului s-a invocat neaplicarea de către instanța de fond a prevederilor art. 84

alin. (1) CP la cumularea totală sau parțială a pedepselor aplicate. De asemenea, s-

a invocat aplicarea neîntemeiată a prevederilor art. 90 CP, luînd în considerație

nerecunoașterea vinei de către inculpat, depunerea declarațiilor eronate,

atitudinea față de părțile vătămate, nerecuperarea prejudiciului cauzat,

personalitatea inculpatului, fapt ce a dus la concluzia că corectarea inculpatului

este posibilă numai prin izolarea lui de societate.

2

3.1 Sentința în cauză a fost contestată cu apel și de către părțile vătămate, care

au solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să-i fie stabilită inculpatului o pedeapsă reală și să fie admisă

acțiunea civilă declarată integral cu încasarea de la inculpat în beneficiul lor a

prejudiciului moral și material în suma de 48.624 lei, invocînd blîndețea pedepsei.

Totodată s-a menționat și faptul că instanța de fond a ignorat următoarele

circumstanțe: nerecunoaștere vinei de către inculpat, nerestituirea prejudiciului

cauzat, precum și faptul că inculpatul nu a fost provocat de către părțile vătămate.

3.2 Sentința a fost contestată cu apel de către inculpat și avocatul acestuia

Dorogan N., în care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare, invocînd:

- aprecierea eronată a probelor administrate la dosar;

- în cazul în care partea vătămată Mușcinschii M. l-ar fi recunoscut pe

inculpat ca unul din atacatori, ea urma să-1 denunțe imediat la poliție, pe cînd

numele acestuia nu figurează în cererea ei inițială;

- deși din locuința inculpatului au fost ridicate un șir de haine, pretinse a fi

îmbrăcate de el în noaptea cu pricina, nici una din ele n-a fost recunoscută de către

părțile vătămate;

- organul de urmărire penală, nu a întreprins măsurile de investigații

necesare în vederea stabilirii complicilor inculpatului;

- se pun la îndoială și declarațiile părți vătămate Mușcinschii V., care și-a

reamintit de cine a fost atacat după cîteva zile de la cele întîmplate;

- acuzațiile aduse inculpatului sunt întemeiate doar pe niște presupuneri.

2013, apelul inculpatului și a avocatului acestuia, precum și al părților vătămate

au fost respinse ca nefondate, iar apelul procurorului admis, cu casarea sentinței

în latura penală și pronunțarea în această parte a unei hotărîri noi, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Slivinschii G.F. a fost condamnat

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) CP la 5 ani închisoare, în baza art. 179 alin. (2) CP la

1 an închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor numite, definitiv spre executare i-a fost stabilită

pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. In rest dispozițiile sentinței referitor la acțiunea

civilă și la corpurile delicte au fost menținute fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că instanța de fond

cu certitudine a stabilit împrejurările în care au fost comise de către inculpat

faptele criminale, întemeiat statuând la baza sentinței de condamnare cumulul de

probe verbale și material-scrise, administrate de către organul de urmărire penală,

care au fost supuse unei cercetări minuțioase în cadrul ședințelor de judecată, în

prezența părților, al căror drepturi și garanții procesuale au fost întru tot

respectate.

Deși prin apelul declarat, apărarea a solicitat recunoașterea inadmisibilității

declarațiilor părților vătămate pe motiv, că ar veni în contradicție cu aspectele de

3

fapt a cauzei, constatate inițial de către organul de urmărire penală, instanța de

apel le-a apreciat drept veridice și pertinente ce coroborează cu restul bazei

probante administrate pe caz. Cu toate că prin cererea inițială depusă de către

Mușcinschii M. la 14.03.2012 organului de urmărire penală cu solicitarea pornirii

urmăririi penale pe caz (f.d. 16; 26 v.1) ea nu l-a identificat pe inculpat drept unul

din atacatori, ulterior interogată în cadrul urmăririi penale și în instanța de

judecată (f.d. 245-250), precum și în cadrul confruntării cu Slivinschii G.F. din

27.03.2012 (f.d. 149 v.1) ea a susținut cu certitudine comiterea de către acesta a

faptei penale. Totodată, cele relatate de părțile vătămate, au fost confirmate în

instanța de judecată de către martorii acuzării: soții Muntean, Lupu P.,

Gheorghi I.

Careva temei procesual de a pune la îndoială declarațiile acestor persoane,

atît instanța de fond, cît și cea de apel n-a constatat, cu atît mai mult, că aceste

declarații coroborează între ele, practic dezvăluind consecutivitatea celor

întâmplate cu părțile vătămate în noaptea spre 14.03.2012.

Mai mult ca atît, apreciind declarațiile părților vătămate drept răzbunare

asupra inculpatului, apărarea nu a invocat care ar fi temeiurile procesuale, ce ar

determina recunoașterea inadmisibilității acestora sau încălcările procedurale

admise de către partea acuzării la administrarea respectivelor probe. De rînd cu

aceasta instanța de apel a reținut, că aceste temeiuri nu au fost invocate de partea

apărării nici la faza finisării urmăririi penale, prin demersul formulat, solicitîndu-

se doar încetarea urmăririi penale din lipsa bazei probante.

Instanța de apel a reținut, că împrejurările în care părțile vătămate au fost

maltratate, pe timp de noapte, luate prin surprindere, cu cauzarea unei stări grave

sănătății lui Mușcinschii V., în dependență de vîrsta înaintată a lui Mușcinschii M.

și înfricoșarea insuflată ei prin acțiunile făptuitorilor, toate acestea în ansamblu,

denotă starea stresantă în care aceasta s-a dovedit după cele întîmplate, ceea ce

real putea influența primele ei explicații, cu atît mai mult, că la nedivulgarea

inculpatului pînă la momentul în care va fi convinsă de participarea lui la crimă,

partea vătămată a fost orientată de martora Munteanu A., venită la fața locului,

imediat după cele întîmplate. Or, pe de altă parte în cauză nu s-a stabilit un alt

motiv de pătrundere în locuința părților vătămate și răfuiala cu ei, decît cel de

existență a relațiilor ostile între ei și inculpat, ca rezultat al problemelor familiare

existențe între Mușcinschii V. și soția acestuia Mușcinschii N., care este sora

inculpatului. Amenințarea aplicării acestei răfuieli, nu odată a fost expusă verbal

de către inculpat, fapt ce 1-a înfricoșat pe Mușcinschii V., făcîndu-l s-o primească

drept una reală. De rînd cu aceasta, un alt motiv de comitere a crimei, pe cauză nu

s-a constatat, inclusiv și pentru faptul, că nu au fost sustrase careva bunuri

materiale, la care făptuitorii au avut acces.

Totodată, nerecunoașterea de către partea vătămată a hainelor ridicate din

locuința inculpatului și referitor la care se pretinde, că el ar fi fost îmbrăcat la

momentul comiterii crimei, în opinia instanței de apel, este condiționată de faptul,

că respectiva acțiune procesuală a fost efectuată la 29.03.2012, adică după 15 zile

4

de la cele întîmplate, fapt ce pune la îndoială identitatea acestor obiecte, iar de aici

și nerecunoașterea lor de către partea vătămată (f.d. 95-106 v.1).

Cît privește argumentul privind neîntreprinderea măsurilor de investigare

operativă în vederea depistării, căutării și stabilirii locului aflării celorlalte

persoane implicate pe caz, instanța de apel cu referire la f.d. 8, v.1, a reținut

emiterea de către procuror a ordonanței de disjungere a cauzei penale în privința

acestora într-o procedură separată, de către apărare nefiind solicitată informația

referitor la mersul urmăririi penale pe această cauză.

Și în final, reținerea inculpatului datează cu 27.03.2012 după audierea în

calitate de parte vătămată a Mușcinschii M., care a indicat asupra lui, drept

persoana ce a pătruns în noaptea spre 14.03.2012 în domiciliul său, maltratînd-o

pe ea și pe feciorul său Mușcinschii V.

De rînd cu aceasta, instanța de apel a menționat că potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 85 "A" din 16.05.2012, lui Mușcinschii V. i-au fost

cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru viață, ce se datoresc

acțiunilor repetate cu corpuri dure contodente cu suprafața de impact limitată,

prin mecanism de lovire și fricțiune, cu datarea posibilă de 14.03.2012 (f.d. 36 v.1).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 84 "A" din 15-16.05.2012,

efectuat în baza documentelor medicale, la Mulcinschii M. au fost depistate

echimoze pe jumătatea stîngă a feții, la nivelul cartilajului tiroid și pe gambe.

Respectivele vătămări se datorează acțiunilor cu corpuri dure contodente, prin

mecanism de lovire, posibil în circumstanțele indicate a cauzei și se califică drept

vătămări neînsemnate, cu datarea posibilă de 14.03.2012 (f.d. 50 v.1).

Astfel, mecanismul apariției și localizarea vătămărilor corporale depistate la

victime, corespund celor relatate de ele referitor la împrejurările în care acestea au

fost cauzate.

În atare împrejurări instanța de apel a constatat corectitudinea concluziei

privind vinovăția inculpatului în violarea domiciliului lui Mușcinschii M. cu

aplicarea acesteia violenței si cu cauzarea intenționată a vătămărilor corporale

grave, periculoase pentru viață a integrității corporale a feciorului său Mușcinschii

V., fapt ce a avut loc în noaptea spre 14.03.2012 în s. Vasilcău r-1 Soroca, acțiunile

lui pe deplin încadrîndu-se în componența de infracțiune, prevăzută de art. 151

alin. (2) lit. d) CP cu calificativele " vătămare intenționat gravă a integrității corporale,

săvîrșită de două sai mai multe persoane" și de art. 179 alin. (2) CP cu calificativele

"violare de domiciliu, adică, pătrunderea ilegală în domiciliul persoanei, fără

consimțămîntul acesteia, săvîrșit cu aplicarea violenței".

Sub acest aspect și cu formulările expuse mai sus, instanța de apel a reținut

netemeinicia argumentelor formulate de apărătorul inculpatului în favoarea

achitării lui de sub învinuirea adusă în rechizitoriu.

In ce privește apelul declarat de partea acuzării, în latura ce ține de înăsprirea

pedepsei penale pe motivul aplicării incorecte de către instanța de fond a

dispozițiilor art. 84 alin. (1) CP, instanța de apel l-a apreciat drept unul întemeiat.

5

De rînd cu aceasta instanța de apel a apreciat drept întemeiat argumentul

acuzării privind înăsprirea pedepsei penale în raport cu cea stabilită de către

instanța de fond, ținînd cont de prevederile art. 61 CP. Astfel, instanța a ținut cont

de gravitatea infracțiunii prevăzută la art. 151 alin. (2) lit. d) CP, care face parte

din categoria celor grave, ambele fapte, inclusiv și cea de violare a domiciliului,

fiind comise cu intenție, de personalitatea inculpatului și atitudinea lui față de

faptele săvîrșite, comportamentul manifestat de el față de părțile vătămate,

pretinse de către acuzare a fi umilite și înjosite de el pe tot parcursul cercetări

judecătorești, nerecuperarea daunei materiale cauzate prin infracțiune, chiar dacă

partea vătămată Mușcinschii V. a suportat cheltuieli în legătură cu tratamentul

său. Toate aceste împrejurări a cauzei denotă faptul, că inculpatul nu a

conștientizat pericolul social al faptelor comise, nu regretă și nu se căiește de cele

săvîrșite, și nu manifestă dorință de a se corecta. In atare circumstanțe instanța de

apel a considerat prezentă necesitatea aplicării lui a pedepsei închisorii, cu

izolarea de societate, întru prevenirea comiterii de către el a altor fapte penale.

Ajungînd la această concluzie, instanța de apel a menționat, că prevederile

art. 90 CP, se aplică ținîndu-se cont de persoana celui vinovat, prezumînd

recunoașterea de către el a faptei penale și manifestarea dorinței de a se corecta,

dînd dovadă de un comportament regretabil pentru cele săvîrșite. Aceste

împrejurări lipsesc în cauza lui Slivinschii G.F., fapt ce face imposibilă aplicarea în

privința lui a dispozițiilor respectivei norme penale.

Și, în cele din urmă, cu referire la apelul declarat de părțile vătămate în ce

privește latura civilă a sentinței, cu solicitarea încasării integrale a despăgubirilor

materiale și morale, instanța de apel a menționat că instanța de fond prin

admiterea parțială a cerințelor de despăgubire materială și morală formulate de

partea vătămată Mușcinschii V., cu încasarea cheltuielilor pentru tratament și

aferente tratamentului în mărime de 16.624,10 lei, cheltuieli suportate pentru

asistența juridică în sumă de 2000 lei, precum și dauna morală în sumă de 5000 lei,

suma totală alcătuind 23.624 lei, a respectat prevederile art. 221 și 397 CPP,

precum și art. 1422 și 1423 Cod civil.

vătămată Mușcinschii V. a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea

parțială a acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Slivinschii G.F. să fie condamnat la 8 ani închisoare, cu încasarea de la el în

beneficiul părții vătămate a sumei de 50.000 lei, invocînd blîndețea pedepsei și

cheltuielile suportate în perioada internării în spital.

5.1 A declarat recurs ordinar și partea vătămată Mușcinschii M., în care a

solicitat casarea parțială a hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Slivinschii G.F. să fie condamnat

la 8 ani închisoare, cu încasarea de la el în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 30.000 lei, invocînd ignorarea de către instanțele

de judecată a faptului că inculpatul a maltratat-o nu cu scopul intimidării acesteia,

6

dar cu scopul deposedării de bani, precum și faptul că recurenta a suportat

suferințe psihice și fizice de nedescris.

5.2 Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz au fost contestate cu recurs

ordinar și de către avocatul Bacalîm Anatolie, în numele inculpatului, în care a

solicitat casarea acestora cu dispunerea achitării inculpatului, invocînd:

- în cadrul procesului penal nu au fost prezentate probe, ce ar dovedi vina

inculpatului în cele imputate;

- ofițerul de urmărire penală ce a efectuat urmărirea penală a colectat doar

declarații de la martori și nu a întreprins măsuri de cercetare la fața locului;

- la efectuarea percheziției la domiciliul lui Slivinschii G.F. nu a participat

procurorul, fapt ce duce la nulitatea procesului-verbal de percheziție la domiciliul

inculpatului și a procesului-verbal de interogare a bănuitului Slivinschii G.F.;

- acțiunile de reținere și de recunoaștere în calitate de bănuit au avut loc în

lipsa apărătorului;

- inculpatului și apărătorului i-au fost adus la cunoștință concluziile

expertizei la etapa finisării urmăririi penale;

- instanța de judecată a dat o apreciere eronată probelor administrate la caz;

- sentința a fost adoptată numai pe presupuneri;

- instanța de fond a omis declarațiile martorilor Solovei P., Andrieș M.,

Cojocaru A., Sîrghi T. și Belous I.;

- instanța de apel în decizia sa a admis declarațiile martorului Gheorghe

Ignat, care nu a fost audiat;

- instanțele eronat au stabilit prezența calificativului „săvîrșit de mai multe

persoane”;

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului și rapoartele de

expertiză medico-legale nu au fost cercetate în instanța de apel;

- din materialele cauzei nu poate fi dedusă legătura cauzală și motivul

săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului.

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile părților vătămate

urmează a fi respinse, iar recursul avocatului urmează a fi admis, însă din alte

motive decît cele indicate de recurent, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea

hotărîrilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului.

7

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În acest context Colegiul constată că, instanțele de fond și de apel în cazul

supus judecării, au examinat obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le

atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de

judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, probe care au fost cercetate, apreciate

corect de către instanțele de fond și de apel, fapt ce face, ca concluzia instanțelor

de judecată despre vinovăția lui Slivinschii G.F. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, "violare de domiciliu, săvîrșită cu aplicarea

violenței” și de art. 151 Cod penal, "vătămare intenționat gravă a integrității corporale”

să fie justă și întemeiată. Astfel, Colegiul, consideră justă concluzia instanței de

apel referitor la corectitudinea stabilirii stării de fapt de către instanța de fond.

De asemenea, Colegiul constată temeinicia încadrării juridice de către

instanțele de judecată a acțiunilor inculpatului, în baza art. 179 alin. (2) Cod

penal,"violare de domiciliu, adică, pătrunderea ilegală în domiciliul persoanei, fără

consimțămîntul acesteia, săvîrșită cu aplicarea violenței".

Totodată, Colegiul menționează că la calificarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, "vătămare intenționată gravă a integrității

corporale, săvîrșită de două sau mai multe persoane", instanțele de fond și de apel au

admis eroare de fapt, și anume discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține,

urmată de o încadrare juridică greșită, din care considerente hotărîrile

nominalizate urmează a fi casate în această parte.

Colegiul penal lărgit constată, în acord cu instanțele judecătorești, că probele

administrate în cauză dovedesc indubitabil că sunt întrunite elementele

infracțiunii de „vătămare intenționată gravă a integrității corporale” prevăzută de art.

151 Cod penal, însă nu în forma calificată atît de organul de urmărire penală la

înaintarea învinuirii, cît și de instanțele judecătorești la examinarea cauzei: “alin.

(2) lit. d) - vătămare intenționată gravă a integrității corporale, săvîrșită de două sai mai

multe persoane", infracțiune ce se sancționează cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Colegiul evidențiază că potrivit sentinței, instanța de fond la analiza

declarațiilor părții vătămate Mușcinschii V. a constatat că: „...La 14.03.2012 în jurul

orelor 00.20 min, fiind acasă împreună cu mama sa Mușcinschii M. a auzit că cineva 1-a

strigat de afară "oi Slavic ieși afară". Cum era îmbrăcat în cămașă și în pantaloni sportivi,

și-a luat de pe masă pachetul cu țigări "Leana" și bricheta și a ieșit afară. La ușă a întrebat

cine este acolo și i s-a răspuns un glas „eu sunt Grișa", astfel Mușcinschii V., cunoscând

glasul a deschis ușa și după ce a deschis-o a fost lovit cu ceva în cap de către cumnatul său

Slivinschii G., ulterior fiind deja lovit și în tindă unde a căzut jos la pământ fără de

cunoștință, după aceasta nu-și amintește ce s-a petrecut mai departe. Ulterior peste vre-o 7

zile și-a revenit, fiind internat la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie în secția

neurochirurgie vasculară din mun. Chișinău. Inițial când a fost audiat pe cauza penală el

8

nu-și amintea în ce circumstanțe, de către cine și cum a fost bătut, dar după ce și-a revenit

și-a amintit evenimentele cu precizie și anume că a fost bătut de către Slivinschii G., care

este cumnatul său și pe care 1-a văzut bine la față. În momentul când a fost lovit cu ceva în

cap de către Slivinschii G., el se afla de unul singur lângă ușa de la intrare în casă și nu a

văzut să fi fost acolo cu cineva, dar poate să fi mai fost și alte persoane însă ele stăteau

într-o parte…”.

De asemenea, s-au menționat și declarațiile părții vătămate Mușcinschii M.:

„…locuiește împreună cu fiul Mușcinschii V. și la 13.03.2012, în jurul orei 22:00

împreună cu fiul s-au culcat și au adormit. La un moment dat a auzit că s-a deschis ușa de

la odaie și uitându-se spre ușă l-a observat pe Slivinschii G., pe care l-a recunoscut după

statură și anume că este înalt, constituție medie. Persoana dată s-a îndreptat spre ea și a

împins-o pe lejancă, s-a așezat cu picioarele peste picioarele sale și i-a zis să închidă gura că

o ucide. În momentul dat în casă a mai intrat o persoană de statură mai joasă și Slivinschii

G. a cerut de la persoana dată un cuțit, și cu prezentul cuțit i l-a pus la gît și i-a zis că

dacă strigă o ucide. După aceasta a solicitat de la persoană dată un șiret cu ajutorul căruia

i-a legat mîinile la spate…”.

Apreciind aceste declarații în coraport cu declarațiile inculpatului, precum că

el în noaptea de 13.03.2012 se afla acasă, instanța de fond a constatat că:

„declarațiile inculpatului sunt în contradicție cu materialele cauzei și declarațiile părților

vătămate - Mușcinschii V., care în ședința de judecată a declarat că pe bărbatul care i-a

aplicat lovitura la ușă, el l-a întrebat cine este acolo și persoana care i-a răspuns în glas

„eu sunt Grișa", astfel Mușcinschii V., cunoscând glasul a deschis ușa și după ce a

deschis-o a fost lovit cu ușa în cap, de către cumnatul său Slivinschii G., ulterior fiind deja

lovit și în tindă unde a căzut jos la pământ fără de cunoștință, după aceasta nu-și

amintește ce s-a petrecut. Mușcinschii V. l-a văzut foarte bine, deoarece la ușa de afară

ardea lumina, confirmă cu certitudine că anume inculpatul Slivinschii G. este acela, pe

care l-a memorizat după trăsăturile feții, statură, vîrstă, corpolență, și - Mușcinschii M.

care a auzit cum s-a deschis ușa de la odaie și uitându-se spre ușă l-a observat pe

Slivinschii G., pe care l-a recunoscut după statură și anume că este înalt, constituție

medie”.

Ca urmare, instanța de fond a conchis: „Astfel, calificînd acțiunile lui Slivinschii

G.F. ca „săvîrșită de două sai mai multe persoane" instanța de judecată a reieșit din faptul

că inculpatul a participat la realizarea laturii obiective a infracțiunii, prin lovirea părților

vătămate cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului prevăzute de art. 151 CP,

împreună cu alte persoane neidentificate, urmărirea penală în privința cărora prin

ordonanța procurorului din 14.11.2012 fiind suspendată”. Concluzie susținută integral

și de către instanța de apel.

Analizînd declarațiile părților vătămate instanța de recurs constată concluzia

instanțelor de judecată privind identificarea inculpatului ca persoana ce a cauzat

părții vătămate Mușcinschii V., conform raportului de expertiză nr. 85 „A” din

15.05.2012, vătămări corporale grave, una întemeiată și legală. Însă, în privința

concluziei cauzării vătămărilor corporale grave inculpatului și de către alte

persoane neidentificate, Colegiul o consideră nejustificată și eronată, neavînd

9

suport probant. Mai mult ca atît, de către partea acuzării pe parcursul procesului

penal, nu au fost prezentate probe ce ar dovedi săvîrșirea infracțiunii de vătămare

intenționată gravă a integrității corporale părții vătămate Mușcinschii V. “de către

două sau mai multe persoane”.

Dat fiind faptul că, în cauză nu au fost stabilite alte persoane concrete ce au

comis infracțiunea imputată inculpatului și, conducîndu-ne de principiul prevăzut

de art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului, Colegiul concluzionează că, în situația data

urmează să-i fie exclus calificativul lit. d) – „de două sau mai mule persoane” și

aplicată situația cea mai favorabilă inculpatului.

Ajustînd cele menționate la speța în cauză, Slivinschii G.F. a cauzat părții

vătămate Mușcinschii V. „vătămare intenționată gravă a integrității corporale”,

infracțiune prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal.

În atare împrejurări, acțiunile lui Slivinschii G.F. urmează a fi reîncadrate din

prevederile art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal în cele prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, adică, vătămare intenționată gravă a integrității corporale, în redacția

legii nr.277 din 18.12.2008, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 10 ani.

Considerentele enunțate, determină concluzia de a casa sentința și decizia cu

referire la încadrarea juridică și stabilirea pedepsei inculpatului în baza art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal.

Invocînd doctrina penală și practica judiciară, Colegiul remarcă că prin

criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de

judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei

persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea

scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța

de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal, în baza căreia a

fost calificată fapta ca infracțiune.

La stabilirea pedepsei instanța de recurs va ține cont de circumstanțele

atenuante și agravante, de personalitatea vinovatului, așa cum acestea au fost

reținute de instanțele de fond și de apel, iar pedeapsa care i se va aplica sub formă

de închisoare se va încadra în limitele sancțiunii articolului nominalizat. În același

rând, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale ale

Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 Cod penal.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont

10

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecât în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

La acest capitol, Colegiul specifică că la etapa examinării recursurilor

declarate de către inculpat a fost achitată integral suma de 23.650 lei, ce constituie

suma acțiunii civile admise de către instanțele de fond, fapt confirmat prin

recipisa din 25.03.2014, semnată de către partea vătămată Mușcinschii V. Astfel, în

viziunea Colegiului, unul din argumente invocate de către Curtea de Apel,

privind neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - nerecuperarea daunei

materiale cauzate prin infracțiune a fost înlăturat.

Deci, Colegiul ținând cont de circumstanțele cauzei, de faptul că la moment a

intervenit o încadrare juridică mai blîndă, prejudiciul stabilit prin sentință a fost

recuperat integral, de lipsa circumstanțelor agravante, la evidența medicului

narcolog sau psihiatru inculpatul nu se află, anterior nu a fost judecat, a făcut

careva concluzii în vederea corectării personalității, are la întreținere și educație

un copil minor, se caracterizează pozitiv la locul de muncă, ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare, stabilindu-i

suspendarea executării pedepsei principale pe un termen de probă de 3 ani.

Careva interdicții pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu au fost constatate.

Referindu-se la recursul apărătorului declarat, și anume la argumentul

privind dispunerea achitării inculpatului, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia

că acesta este neîntemeiat și se combate prin probele administrate la materialele

cauzei, verificate și analizate de către instanța de fond și de apel. Astfel, se

constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii de

violare de domiciliu și vătămare intenționată gravă a integrității corporale,

inclusiv vinovăția inculpatului, precum și legătura cauzală și motivul săvîrșirii

infracțiunii.

În ceea ce privește aspectul de ilegalitate invocat de apărător, privind

acțiunile ofițerului de urmărire penală ce a efectuat urmărirea penală, că a colectat

doar declarații de la martori și nu a întreprins măsuri de cercetare la fața locului,

la efectuarea percheziției la domiciliul lui Slivinschii G.F. nu a participat

procurorul, fapt ce duce la nulitatea procesului-verbal de percheziție la domiciliul

inculpatului și a procesului-verbal de interogare a bănuitului Slivinschii G.F.,

acțiunile de reținere și de recunoaștere în calitate de bănuit au avut loc în lipsa

apărătorului, inculpatului și apărătorului i-au fost adus la cunoștință concluziile

expertizei la etapa finisării urmăririi penale, Colegiul constată că acesta este

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează, că ilegalitatea acțiunilor

organelor de urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

11

efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale –

când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată –

când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba este prezentată nemijlocit în instanță. Din materialele cauzei nu rezultă

că inculpatul sau apărătorul acestuia au avut careva obiecții în sensul celor

invocate în recurs, la etapa respectivă.

De asemenea, Colegiul reține că critica dată a fost invocată direct în faza

procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat împotriva sentinței.

Astfel, partea apărării nemulțumită de soluția adoptată în prima instanță,

declarînd apelul, nu a invocat critica menționată de nelegalitate, ea fiind invocată

direct în faza procesuală a recursului, ce contravine prevederilor art. 427 alin. (2)

Cod de procedură penală, conform cărora, temeiurile de recurs pot fi invocate în

recurs doar în cazurile în care ele au fost invocate în apel, sau încălcarea a avut loc

în instanța de apel. Din conținutul recursului nu rezultă că temeiul menționat, a

fost o încălcare admisă de către instanța de apel, deci, recurentul, neinvocîndu-l în

apel, nu a folosit în privința acestui temei calea de atac apelul și, deci, nu este în

drept să-l invoce în recurs.

Referitor la argumentul apărătorului privind aprecierea incorectă a probelor

administrate la caz, instanța de recurs menționează că temeiul dat nu se

încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de

fond, fie în instanța de apel.

În privința argumentului apărării privind faptul că instanța de apel în decizia

sa a admis declarațiile martorului Gheorghe Ignat, care nu a fost audiat, Colegiul

reține că, de fapt, în decizie sunt redate declarațiile martorului Muntean Ignat cu

indicarea paginii (f.d. 273), însă instanța de apel în decizie din greșeală mecanică a

indicat „Gheorghe Ignat”, ceea ce nu afectează legalitatea probei în cauză.

Referitor la critica formulată de apărător privind necercetarea procesului-

verbal de verificare a declarațiilor la fața locului și a rapoartele de expertiză

medico-legale, Colegiul atestă că, conform procesului –verbal al ședinței de

judecată în instanța de apel din 26.06.2013, la etapa cercetării probelor, instanța,

adresîndu-se participanților la proces dacă au careva probe suplimentare să

prezinte, avocatul personal a dat citire următoarelor probe: plîngerea de la

Mușcinschii M. (f.d.16-26), cererea de la Mușcinschii M. (f.d.26), lămurire de la cet.

Lupu Pavel (f.d.27), explicație de la Mușcinschii M. (f.d.28), astfel, Colegiul atestă

că partea apărării nu a solicitat cercetarea procesului-verbal de verificare a

declarațiilor la fața locului și a rapoartelor de expertiză medico-legale.

În ceea ce privește recursul declarat de părțile vătămate, Colegiul constată că

acesta este neîntemeiat.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs consideră oportun de a corecta

eroarea comisă de instanțele de fond și apel, fără a agrava situația condamnatului,

rejudecînd cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri.

12

prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către părțile

vătămate, Mușcinschii Veaceslav și Mușcinschii Maria.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul, Bacalâm Anatolie, în

numele inculpatului Slivinschii Grigorii Fiodor, casează decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2013 și sentința Judecătoriei Soroca din 09

aprilie 2013, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, prin care

Slivinschii Grigorii Fiodor se recunoaște vinovat în săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 179 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă:

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, 4 (patru) ani închisoare;

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, 1 (unu) an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 4 (patru) ani 6 (șase) luni

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

A-l obliga pe Slivinschii Grigorii Fiodor, să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Slivinschii Grigorii Fiodor,urmează a fi eliberat de sub arest, imediat din sala

ședinței de judecată.

În rest hotărîrile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 06 mai 2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13