2ra-2118/13 — restabilirea dreptului la spațiu locativ

prima instanță: E. Silivestru dosarul nr. 2ra-2118/13

instanța de apel: A. Minciuna, L. Popova, A. Nogai

Î N C H E I E R E

07 august 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca – Doneva, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Avdoșchina Tatiana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Avdoșchina

împotriva Întreprinderii de Stat „Vibropribor”, intervenienți accesorii Pelepețcaia

Liubovi și Pelepețchi Vladislav cu privire la restabilirea dreptului la spațiu locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2012, prin care a

fost respins apelul declarat de către Avdoșchina Tatiana și menținută hotărîrea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 iunie 2012,

c o n s t a t ă

La 04 iunie 2010 Avdoșchina Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Vibropribor”, APLP 51/450 și ÎMGFL-6 cu privire

la instalarea în imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, mamei sale Avdoșchina Vera de

la locul de lucru ÎS „Vibropribor” i-a fost atribuit o cameră în căminul nr. 18, apoi

odaia nr. 32 din căminul nr. 20 din str. Sarmizegetusa, mun. Chișinău.

Menționează reclamanta că mama sa Avdoșchina Vera a lucrat la ÎS

„„Vibropribor” mai mult de 10 ani pînă la 02 noiembrie 1994, cînd a fost concediată

din inițiativa administrației.

După eliberarea de la lucru, Avdoșchina Vera a fost evacuată din imobil,

aceasta fiind nevoită să locuiască mai mult în stradă, rar închiriind spații locative. În

consecință, reclamanta nu a avut posibilitate să se instaleze la un loc permanent de

trai.

La data de 27 decembrie 2005 mama sa Avdoșchina Vera a decedat în stradă,

fiind înhumată din contul statului.

Reclamanta a încercat să conteste legalitatea evacuării Verei Avdoșchina din

odaia nr. 32 din căminul nr. 20 din str. Sarmizegetusa, mun. Chișinău, adresînd

cereri ÎS „Vibropribor”, APLP 51/450, Procuraturii Botanica mun. Chișinău, însă

aceste adresări nu au dat nici un rezultat pozitiv.

Indică reclamanta că, în perioada anilor 1989 – 2001 dînsa a fost internată în

mai multe instituții de învățămînt de stat, și anume școala internat, apoi școala

polivalentă nr. 71 din or. Rîbnița, locuind în căminele acestor instituții.

În prezent, dînsa are copii minori la întreținere, fiind nevoită să locuiască

temporar în s. Pașcani, r-ul Criuleni, în casa care nu-i aparține și asupra căreia nu

are nici un drept.

De asemenea, indică reclamanta, dînsa s-a confruntat cu multiple greutăți

care au împiedicat-o să înainteze prezenta acțiune, și anume pînă în anul 2006 nu

dispunea de un act de identitate, iar în iulie 2007 a obținut dovada legală a decesului

mamei sale. Mai susține reclamanta că, a întîlnit dificultăți la obținerea certificatelor

de la instituțiile de învățămînt unde și-a făcut studiile. Precum și nașterea copiilor și

dificultățile financiare i-au limitat posibilitățile de a se deplasa în instanța de

judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus cerere de modificare a

pretențiilor, solicitînd repunerea în termen a acțiunii și restabilirea dreptului asupra

spațiului locativ cu drept de folosință, care să fie pasibil de privatizare în condițiile

legii, echivalent cu suprafața și utilități cu cel atribuit mamei sale Avdoșchina Vera.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 08 decembrie 2010

s-a dispus atragerea în proces în calitate de intervenienți accesorii pe Liubovi

Pelipețcaia și Vladislav Pelipețchi – proprietarii spațiului locativ în litigiu.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 martie 2011 a

fost admis renunțul Tatianei Avdoșchina la capătul de cerere privind pretențiile

înaintate împotriva APLP 51/450 și ÎMGFL-6.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 03 mai 2012 a fost

admis renunțul Tatianei Avdoșchina la capătul de cerere privind instalarea în

camera nr. 32 din căminul nr. 20 din str. Sarmizegetusa, mun. Chișinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 iunie 2012 a fost

respinsă cererea de repunere în termen a acțiunii, aceasta fiind respinsă ca fiind

depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2012 apelul declarat de

către Avdoșchina Tatiana a fost respins și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 01 aprilie 2013 Avdoșchina Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și

pronunțarea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii.

Recurenta în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor

judecătorești, instanțele de judecată au apreciat arbitrar circumstanțele pricinii și au

aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei motivate a instanței de apel a

fost primită de către recurentă la 01 februarie 2013.

În astfel de circumstanțe, recursul este depus în termen.

La 23 mai 2013 în adresa ÎS „Vibropribor”, Pelipețcaia Liubovi și Pelipețchi

Vladislav a fost expediată copia recursului declarat de către Avdoșchina Tatiana, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

2

La 20 iunie 2013 ÎS „Vibropribor” a depus referință, în care a cerut

respingerea recursului declarat de către Avdoșchina Tatiana și menținerea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe ca fiind legale și întemeiate.

Din partea intervenienților accesorii Pelipețcaia Liubovi și Pelipețchi

Vladislav nu a parvenit referință la recursul declarat de către Avdoșchina Tatiana.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sînt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

consideră că recursul declarat de către Avdoșchina Tatiana nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 al. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată recurenta-reclamantă Avdoșchina

Tatiana a solicitat repunerea în termen a acțiunii și restabilirea dreptului asupra

3

spațiului locativ cu drept de folosință, care să fie pasibil de privatizare în condițiile

legii, echivalent cu suprafața și utilități cu cel atribuit mamei sale Avdoșchina Vera.

Conform art. 267 al. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 279 Cod civil, în cazuri excepționale, dacă instanța de judecată

constată că termenul de prescripție extinctivă nu este respectat datorită unor

împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este

apărat. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua

în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de prescripție.

Astfel, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a probat întrunirea

condițiilor prevăzute în art. 279 Cod civil, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră justă concluzia

primei instanțe și instanței de apel cu privire la netemeinicia pretenției privind

repunerea în termen a acțiunii și respingerea acesteia ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție. Or, acțiunea a fost înaintată în instanța de judecată la 04

iunie 2010, adică peste aproximativ 14 ani de la evacuarea Verei Avdoșchina din

imobilul în litigiu.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei în vederea admisibilității recursului

precum că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezente la dosar,

încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil, deoarece este unul declarativ, fiind

invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

de art. 432 alin.(2), (3) și (4), fără a examina temeinicia acestora.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, și

urmează a fi respinse.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform

jurisprudenței degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie

capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell contra

Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanța de

apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Avdoșchina Tatiana ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Avdoșchina Tatiana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca - Doneva

Valentina Clevadî

5