2ra-1916/16 — recunoasterea dreptului de folosinta pierdut al spatiului locativ

prima instanță: V.Gîrleanu dosarul nr. 2ra-1916/16

instanța de apel: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Galușca Axentie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Galușca

Axentie împotriva Verei Andronachi privind recunoașterea dreptului de folosință

pierdut al spațiului locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Galușca Axentie și menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 27 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 15 septembrie 2014, Galușca Axentie a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Verei Andronachi privind recunoașterea dreptului de folosință

pierdut al spațiului locativ.

În motivarea acțiunii Galușca Axentie a indicat că, în anul 2000, fiind angajat

al SA ,,Transcon-M", i-a fost acordat spațiu locativ în căminul nr.1, odaia nr. 14 de

pe str. Doina 150, mun.Chișinău, iar pentru instalarea în spațiul locativ repartizat,

i-a fost eliberat bonul de repartiție nr. 14. În aceeași zi, dînsul s-a instalat în

încăperea enunțată în calitate de chiriaș.

Susține reclamantul că, peste 5 ani după instalarea sa în încăperea sus-

indicată, la rugămintea și insistența rudelor a dat acordul la perfectarea vizei de

domiciliu pîrîtei Andronachi Vera, care a fost inclusă în contul personal și în

tabelul nominal.

Astfel, conform extrasului din contul personal și extrasului din tabelul

nominal, în apartamentul menționat au perfectate viza de domiciliu: reclamantul

Galușca Axentie și pîrîta Andronachi Vera.

Indică că, pîrîta Andronachi Vera nu are soț sau copii minori, nu este tutore

sau curator, nu are probleme cu sănătatea, iar din anul 2010 deja nu mai are nevoie

de viza de domiciliu și de spațiul locativ în or. Chișinău, deoarece a făcut

cunoștință cu un cetățean al Federației Ruse, cu ajutorul căruia și-a găsit de lucru în

1

Federația Rusă, or. Moscova, plecînd acolo cu traiul, luînd toate lucrurile sale

personale.

Suplimentar, a mai indicat reclamantul că, pîrîta concubinează și locuiește în

orașul Moscova, însă adresa sa nu este cunoscută.

Prin certificatul nr.01-30/01-541-0408, eliberat de Pretura Rîșcani, este

indicat că Galușca Axentie locuiește pe adresa str.Doina, 150 ap. 14, avînd contract

de închiriere, tot timpul reclamantul achita toate serviciile comunale, a avut grijă

de locuință, suportînd toate cheltuielile necesare pentru întreținerea ei.

Menționează reclamantul că, pîrîta Andronachi Vera nu locuiește în

apartamentul nr.14, din str.Doina 150, lipsește din mun.Chișinău timp îndelungat,

mai bine de 3 ani, a pierdut necesitatea în viză de domiciliu și nu s-a interesat de

locuința în cauză.

Invocă Galușca Axentie că, locuiește singur în apartamentul dat, dar achită

serviciile comunale pentru două persoane, ceea ce este costisitor pentru el,

dispunînd de un salariu lunar mic, de circa 1650 lei, iar faptul că pîrîta nu mai

locuiește în apartamentul dat de o perioadă îndelungată, care depășește șase luni,

poate fi confirmat și prin declarațiile martorilor.

Consideră că, la caz nu există nici un temei de a menține încăperea pentru

pîrîta Andronachi Vera un timp mai îndelungat, decît cel prevăzut de lege, motiv

pentru care a fost sesizată instanța de judecată cu prezenta acțiune.

Solicită reclamantul Galușca Axentie, recunoașterea dreptului de folosință

pierdut la spațiul locativ din mun. Chișinău, str. Doina 150, ap. 14 a pîrîtei

Andronachi Vera.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 noiembrie 2015,

cererea de chemare în judecată depusă de către Galușca Axentie a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, Galușca Axentie a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de Galușca Axentie și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 27 noiembrie 2015.

Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 22 iunie 2016, Galușca Axentie a

declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești cu

emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea privind recunoașterea dreptului de

folosință pierdut al spațiului locativ să fie admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat

toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și

neîntemeiate de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în

mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.122-125).

2

La 17 august 2016, Andronachi Vera a prezentat referință la recursul declarat

de către Galușca Axentie, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia,

solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Susține intimata că, recurentul Galușca Axentie nu a invocat careva temeiuri

care să se încadreze în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, considerând

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe întemeiate și legale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 15 martie

2016 (f.d.112), iar recursul a fost depus la 22 iunie 2016 (f.d.122), însă la dosar nu

există date referitoare la recepționarea de către recurent a deciziei motivate a Curții

de Apel Chișinău din 15 martie 2016.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs

constată că recursul depus de către Galușca Axentie a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii și a referinței

depuse de către Andronachi Vera, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

de către Galușca Axentie, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

3

Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Galușca Axentie, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei

instanței de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),

care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Galușca Axentie, poartă

un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția

Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît

în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea c.

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII, c.

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991 și c. Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Galușca Axentie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Galușca Axentie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

4