1ra-833-2014 — Art.264 alin.3 lit.a CP

Prin sentința Judecătoriei Florești din 27 iunie 2013 Munteanu Serghei a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Pentru pronunțarea sentinței instanța a constatat că Munteanu Serghei, la 13 iunie 2011, ora 21.00, neposedînd permis de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus de el, deplasîndu-se cu motocicleta ce-i aparține de model „Aprilia RS125” neînmatriculată în R.Moldova, pe str.Ștefan cel Mare din or.Florești cu o viteză de aproximativ de 45 km/oră, din imprudență, neținînd cont de situația rutieră și neisprăvindu-se cu conducerea mijlocului de transport din cauza lipsei de experiență, dorind să efectueze depășirea, nu a cedat trecerea motocicletei „IJ Iupiter 3”, cu n/î FR AA 170, condusă de cet.Ignatov Eugen, care se deplasa în același sens, și care a semnalizat și apoi a virat la stînga spre str.Libertății, din care cauză l-a tamponat din spate lateral stînga, în urma căruia lui Ignatov Eugen i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de fractură cu deplasare evidentă, șoc traumatic II-III, multiple excoriații faciale, membre, torace, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.75 ”D” din 18.07.2011, se califică ca vătămări grave periculoase pentru viață, astfel a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează că: pct.9 ”pentru a fi admise în traficul rutier, vehiculele trebuie să fie înmatriculate sau după caz, înregistrate și să poarte plăcile cu numărul de înmatriculare (înregistrare) corespunzător standartului, amplasate în locurile stabilite”; pct.10 alin.(2) lit.a) potrivit căruia: „persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus”; pct.39 alin.(1) care prevede că: „înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a 1 direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”; pct.39 alin.(3) care prevede că: „în cazul în care conducătorul are intenția de a preselecta banda, el trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă în aceiași direcție pe această bandă. La preselectarea concomitentă, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze vehiculului care circulă în aceiași direcție și se află pe banda din dreapta”; pct.45 alin.(1) lit.b), d) și alin.(2) potrivit căruia: „conducătorul trebuie să conducă vehiculul…, ținînd permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducerea care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; pct.51 lit.b) care stipulează că: ”Înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că… cel care îl precedă pe aceiași bandă nu a semnalizat intenția de a depăși sau intenția de a preselecta spre stînga”, încălcări care sînt în legătură directă cu comiterea accidentului rutier în cauză și consecințele survenite.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul S.Munteanu, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, motivînd că partea acuzării nu a prezentat probe, care ar confirma vinovăția sa în comiterea infracțiunii, instanța nu a dat nici o apreciere raportului de expertiză privind circumstanțele accidentului rutier și nu s-a pronunțat asupra încălcărilor procesuale admise în cadrul urmăririi penale; ordonanța de pornire a urmăririi penale urmează a fi declarată nulă, ca și celelalte acțiuni și acte efectuate în afara cadrului legal; i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece a fost recunoscut în calitate de bănuit în lipsa avocatului, infracțiunea imputată făcînd parte din categoria celor grave.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu menținerea sentinței. Instanța de apel a constatat că prima instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei dînd probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului S.Munteanu în săvîrșirea infracțiunii imputate, care se confirmă prin probele acumulate la urmărirea penală și cercetate atît în ședința primei instanțe, cît și în cadrul ședinței instanței de apel, și anume prin declarațiile părții vătămate E.Ignatov, ale reprezentantului legal al părții vătămate T.Ignatov, a martorilor D.Țurcan, S.Matcovschi, Iu.Danilean, și actele cauzei - procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier, schița și tabelul fotografic la el; raportul de expertiză medico-legală nr.75„D” din 18.07.2011, procesul-verbal de examinare a motocicletelor din 11.07.2011 și ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict, procesele-verbale de confruntare, probe care, analizate în ansamblu, coroborează între ele și confirmă vina inculpatului în cele incriminate, iar acțiunile lui just au fost calificate în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal. De asemenea, instanța de apel a menționat că, faptul existenței unor contradicții neînsemnate în declarațiile martorilor, nu afectează concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului, or, martorul D.Țurcan atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanțele de judecată a declarat consecvent că, la momentul începerii manevrei, s-a semnalizat faptul virării mijlocului de transport spre stînga, motocicleta condusă de S.Munteanu nici nu se vedea în mișcare, apărînd brusc cu viteză, iar martorii S.Matcovschi și Iu.Danilean nu au susținut că partea vătămată nu ar fi semnalizat 2 începerea manevrei de virare la stînga, ci au indicat că ei nu au observat dacă a fost sau nu semnalizarea manevrei, iar acesta din urmă a mai relatat că poate partea vătămată a și semnalizat efectuarea manevrei, însă el nu a observat. La fel, instanța a relatat că faptul neexpunerii instanței asupra raportului de expertiză din 11.12.2012, nu diminuează forța probantă a celorlalte probe, care au fost reținute de instanță la baza sentinței, iar în acest raport nu se conțin concluzii, care ar exclude deplin vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier. În ce privește argumentele apelantului referitor la pretinsele încălcări procesuale admise de organul de urmărire penală, instanța de apel a reținut că, faptul că procurorul a confirmat ordonanța de pornire a urmăririi penale la 09.07.2011, nu servește temei pentru a deduce nulitatea tuturor probelor administrate în cauză, mai mult că toate probele acuzării au fost cercetate și verificate în cadrul judecării cauzei, iar partea apărării nu a invocat la careva abateri la faza corespunzătoare, în ordinea prevăzută de art.251 Cod de procedură penală, prin urmate lipsesc temeiuri de a considera că acțiunile procedurale sunt lovite de nulitate. Neîntemeiate au fost considerate și argumentele apelantului referitor la încălcarea dreptului la apărare, deoarece faptul că acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit în lipsa apărătorului, nu constituie temei pentru a deduce încălcarea dreptului la apărare, dat fiind că în legea procesual penală nu se regăsesc prevederi ce ar impune pornirea urmăririi penale, recunoașterii persoanei în calitate de bănuit cu prezența apărătorului, reglementări fiind la capitolul „audieri” a bănuitului. Or, din materialele cauzei inculpatul a fost audiat în această calitate cu participarea apărătorului, ulterior învinuirea i-a fost înaintată la fel cu participarea acestuia, iar pe tot parcursul urmăririi penale a fost asistat de avocat. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, reieșind din gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, care la locul de trai se caracterizează negativ, că anterior a admis mai multe încălcări ale Regulamentului Circulației Rutiere fiind sancționat contravențional, de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, prima instanță corect i- a stabilit pedeapsa cu suspendarea executării acesteia pe termen de probă, considerînd că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea art.90 Cod penal.

Împotriva hotărîrilor nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul A.Popa în numele inculpatului S.Munteanu care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că hotărîrile atacate sînt ilegale și neîntemeiate, că atît prima instanță, cît și cea de apel au dat o apreciere eronată probelor din dosar; nu au ținut seama că lipsesc probe în confirmarea vinovăției inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, acestuia fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Asupra recursului declarant, procurorul a depus referință, pronunțîndu-se pentru respingerea acestuia, pe motiv că recurentul critică aprecierea probelor, temei ce nu este prevăzut la art.427 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, la care face referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. 3 Colegiul conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent. Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui S.Munteanu în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în textul hotărîrilor instanței de fond și de apel, menționate, inclusiv și în pct.4.1. al prezentei decizii, probe ce nu trezesc careva dubii. Reieșind din textul recursului, argumentul principal pe care îl invocă recurentul este faptul că instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv declarațiile martorilor S.Matcovschi și Iu.Danilean, iar în dosar nu sînt probe care ar indica la faptul că conducătorul motocicletei E.Ignatov și pasagerul D.Țurcan să fi semnalizat executarea manevrei de virare la stînga. La acest capitol, Colegiul atestă că ambele instanțe au verificat minuțios probele administrate în cauză și au constatat că vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile părții vătămate E.Ignatov, ale reprezentantului legal al părții vătămate T.Ignatov, a martorilor D.Țurcan, S.Matcovschi, Iu.Danilean, care nu au negat categoric că nu s-a semnalat executarea manevrei de virare la stînga, cît și materialele cauzei - procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier, schița și tabelul fotografic la el; raportul de expertiză medico-legală nr.75„D” din 18.07.2011, procesul-verbal de examinare a motocicletelor din 11.07.2011 și ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict, procesele-verbale de confruntare, probe care au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității. Colegiul atestă că, argumentele apărătorului, care nu este de acord cu aprecierea probelor sus-menționate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul penal constată că recurentul invocă în recurs aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora instanța de apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată. Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului și, ca urmare, temeiul stipulat în pct.8) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent. Prin urmare, Colegiul conchide că argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate, deoarece vinovat în comiterea accidentului rutier este partea vătămată care nu a semnalizat executarea manevrei de virare, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei. Totodată, Colegiul menționează că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce 4 există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate. Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În atare situație, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul A.Popa în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului Munteanu Serghei, împotriva sentinței Judecătoriei Florești din 27 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Munteanu Serghei, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 5