1ra-843-2014 — art.264 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-843/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Bobu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Moroi Serghei Ivan, născut la 26 decembrie 1992,

originar și domiciliat în s.Napadova, r-nul Florești.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal 2 ani și 8 luni închisoare cu privarea de

dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani, în baza art.266 Cod

penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa defintivă de 3 ani și

2 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 4 ani.

la ora 19.40, posedînd permis de conducere, valabil pentru categoria de vehicul condus

cu nr.118300587, eliberat la 27 aprilie 2011, conducînd în stare de ebrietate alcoolică

automobilul de model „Vaz 21083”, cu n/î SRBA 772, ce-i aparținea tatălui său, Moroi

Ivan, deplasîndu-se pe traseul central din s.Napadova, r-nul Florești cu aproximativ 60

km/oră, nu a ținut cont de condițiile și situația rutieră, observîndu-l pe cet.Andrieș

Nicolae, ce se deplasa pe partea stîngă a aceluiași traseu, care ținea de ghidon bicicleta sa,

fără a frîna, s-a deplasat în nemijlocita apropiere de acesta și neținînd cont de distanța

rămasă între automobil și bicicletă, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului și l-a

tamponat pe cet.Andrieș Nicolae cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.49 „D” din 16.04.2013, vătămări corporale care se califică ca grave periculoase

pentru viață, în rezultatul cărora acesta a decedat la 06 aprilie 2013, prin ce a încălcat

prevederile din Regulamentul Circulației Rutiere, și anume pct.14 lit.a) care indică că:

„Conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate…”,

pct.45 alin.(1) lit.b), alin.(2) potrivit căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul

ținînd permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, „în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”.

1

Tot el, la 02 aprilie 2013, aproximativ la ora 19.40, după comiterea tamponării cet.

Andrieș Nicolae, fără a stopa automobilul, a părăsit locul accidentului rutier și a condus

automobilul în gospodăria cet.E.Moroi, prin ce a încălcat prevederile din Regulamentul

Circulației Rutiere, și anume pct.12 alin.(1) care indică că: „Conducătorul de vehicul

implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: lit.a) să oprească imediat vehiculul

semnalizîndu-l în conformitate cu pct.37 subpct.1) lit.a) sau subpct.2) din prezentul

regulament, lit.g) să anunțe despre accident poliția și să rămînă pe loc pînă la sosirea

colaboratorilor de poliție.

S.Moroi, care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blîndă neprivativă de libertate, invocînd că instanța, la aplicarea

pedepsei nu a ținut cont de persoana inculpatului, vîrsta lui tînără, că nu are antecedente

penale, are loc permanent de trai, că starea sănătății acestuia este nefavorabilă, suferă de

un șir de maladii care necesită consultarea medicului, că a fost restituit prejudiciul moral

în mărime de 36000 lei, se caracterizează pozitiv la locul de trai, astfel nu sînt careva

piedici de a-i aplica o pedeapsă mai blîndă.

fost admis apelul avocatului R.Tocan în numele inculpatului S.Moroi, casată parțial

sentința, cu pronunțarea unei noi hotîrări potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Moroi Serghei a fost condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 2 ani și 8

luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen

de 4 ani și în baza art.266 Cod penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa defintivă de 3 ani și 2 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 4 ani.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei

închisorii pe un termen de probă 3 ani.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat

normele procesual penale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor, iar în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului

S.Moroi în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) și art.266 Cod penal, făcînd

o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia.

Totodată, instanța de apel a considerat că există temei legal pentru casarea sentinței

în latura aplicării pedepsei, deoarece la soluționarea chestiunii date nu s-a acordat deplină

efeciență dispozițiilor art.61, 75 Cod penal, privind scopul pedepsei și criteriile generale

de individualizare a pedepsei, menționînd că închisoarea este una din cele mai grave

pedepse și se aplică doar în cazurile cînd corijarea și reeducarea inculpatului nu este

posibilă fără izolarea lui de societate.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținînd

seama de prevederile art.75 alin.(1) Cod penal, care stipulează că instanța este obligată să

țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana vinovatului,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia, pedeapsa mai aspră se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blîndă, din numărul celor menționate nu va asigura scopul pedepsei.

2

Ținînd cont de prevederile normelor sus-menționate și reieșind din faptul că

inculpatul a săvîrșit pentru prima dată infracțiune, una din care face parte din categoria

celor din imprudență, a recunoscut vinovăția integral și se căiește sincer de cele comise, a

acceptat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a

achitat integral părții vătămate prejudiciul material în sumă de 35000 lei, fiind de accord

de a achita și prejudiciul moral, de vîrsta inculpatului, de caracteristica pozitivă, că nu s-

au constatat circumstanțe agravante, a considerat că nu este rațional ca inculpatul să

execute pedeapsa închisorii reale, deoarece corectarea și reeducarea acestuia poate avea

loc cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea termenului de probă,

deoarece pedeapsa s-a numit pănă la 5 ani închisoare și careva interdicții de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal nu s-au stabilit.

temeiurile prevevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei privind aplicarea art.90 Cod penal, pe motiv

că concluzia instanței de apel privind aplicarea normei penale date este incorectă, instanța

nu a ținut cont că inculpatul a comis accidentul rutier în stare de ebrietate alcoolică,

părăsind locul accidentului, eschivîndu-se de la fața locului, acesta a comis o infracțiune

cu intenție și una din imprudență, astfel considerînd corectă argumentarea primei instanțe

că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de

societate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temei de casare a deciziei instanței

de apel pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod penal, care stipulează că hotărîrea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta este expus neclar, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii contestate.

Totodată Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărîrea instanței numai referitor la suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui S.Moroi pe termen de probă.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa

și greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

3

Sancțiunea art.264 alin.(4) și art.266 Cod penal, în baza cărora S.Moroi a fost

declarat vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 4 la 8

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani

și, respectiv, amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore, sau închisoare de pînă la 2 ani.

În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui S.Moroi i-a fost stabilită

pedeapsa în baza art.264 alin.(4) Cod penal 2 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani și în baza art.266 Cod

penal 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 3 ani și 2 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvîrșite din imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea

pedepsei se ține cont de gradul pericolului social al infracțiunilor săvîrșite, de

circumstanțele atenuante și agravante, precum și de persoana inculpatului. În continuare,

instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei și căința sinceră a

inculpatului în cele săvîrșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, acceptarea

examinării cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, tragerea la răspundere penală

pentru prima dată, precum și recuperarea benevolă a prejudiciului material cauzat prin

accidentul rutier și acordul acestuia de a recupera și prejudiciul moral. Printre altele, ca

atenuantă s-a recunoscut și circumstanța că inculpatul a conștientizat pericolul faptelor

comise și la moment nu prezintă pericol social, asigurînd că pe viitor nu va mai comite

încălcări de lege.

Astfel, instanța a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută

prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și care s-a stabilit

în termen de pînă la 7 ani.

Prin urmare, instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat

prevederile legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a

executării pedepsei de 3 ani și 2 luni stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece

suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art.90 Cod penal alin.(4) Cod

penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei

și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci, analizînd

materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo

eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90

Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunilor normelor penale în

baza cărora a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, de

persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, Colegiul penal

conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor

legale.

4

legale.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Bobu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 23 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Moroi Serghei, fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

5