1ra-1004-2014 — art.264 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-1004/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Crîșmari Natalia în interesele inculpatului Dudic Vitalie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014 în cauza penală în privința lui

Dudic Vitalie Anatol, născut la 30 noiembrie 1987 în

s.Țaul, r-nul Dondușeni, domiciliat s.Porumbeni, r-nul

Criuleni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 1 an.

iunie 2013, ora 14.00, conducînd automobilul de model „Ford Tranzit”, cu n/î CL AM

588, deplasîndu-se în sat.Ratuș r-nul Criuleni, cu viteza de 75 km/oră, încălcînd

prevederile pct.45 alin.(1) lit.b), c), d) și pct.47 alin.(2), alin.(1) lit.a) din Regulamentul

Circulației Rutiere, care stipulează că: „conducătorul de vehicul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, să țină permanent seama de

dexteritatea de conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase”, a tamponat

biciclistul Negură Gheorghe, care se afla lîngă trecerea de pietoni, cauzîndu-i vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă,

plaga pe față, în țesuturile moi perecraniene, fractura bazei craniului, hemoragii

subarahnoidiene frontal pe dreapta, trauma închisă a cutiei toracice, fracturi costale

bilaterale cu formarea de colos osos primitiv și ruptura splinei, în doi timpi, cu hemoragii

difuze roș-închis în țesuturile moi adiacente splenectomice.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa închisorii de 4 ani, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, motivînd că pedeapsa

stabilită acestuia este prea blîndă, fiind încălcate criteriile de individualizare a pedepsei;

inculpatul a comis o infracțiune gravă, izolarea lui de societate fiind necesară, deoarece

1

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu va stabili echitatea socială și nu va

asigura corectarea și reeducarea inculpatului.

fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

în această parte o hotărîre nouă, prin care lui V.Dudnic în baza art.264 alin.3 lit.a) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3ani închisoare, iar potrivit art.90 Cod penal, s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

4.1. Instanța de apel a constatat că, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică

a acțiunilor lui V.Dudic, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că victimei i-

au fost cauzate vătămări corporale grave, care deși nu au fost în legătură directă cu

decesul acestuia, totuși au accelerat înrăutățirea sănătății lui Gh.Negură, care în scurt timp

după accident a decedat.

Astfel, instanța a conchis că argumentele apelantului sînt fondate și urmează a fi

majorat termenul de pedeapsă și termenul de probă stabilit inculpatului, în perioada căruia

acesta va fi supravegheat întru evitarea comiterii de către el a altor infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul acuzatorului privind

stabilirea pedepsei închisorii reale inculpatului, deoarece acesta a recunoscut vina, s-a

căit sincer în cele comise, a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, anterior nu a fost

condamnat, se caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor și soția care nu este

angajată în cîmpul muncii.

interesele inculpatului V.Dudic care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța

de apel neîntemeiat a admis apelul procurorului, agravînd pedeapsa stabilită inculpatului

fără a ține cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea integrală a

vinei, căința sinceră, și solicitarea acestuia de a examina cauza în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, cănform art 364/1 Cod de procedură penală.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră că pedeapsa

stabilită inculpatului este prea aspră față de fapta săvîrșită, solicitînd menținerea sentinței,

prin care i-a fost stabilită o pedeapsa mai blîndă, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10)

Cod de procedură penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci cînd instanța a aplicat pedepse individualizate contrar

legii.

Colegiul penal constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

V.Dudic în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, și, critică hotărîrea dată numai referitor

la stabilirea pedepsei aplicate de instanța de apel, invocînd că aceasta nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei închisorii cu executarea ei reală, prevăzute de norma

penală în baza căruia inculpatul a fost condamnat.

2

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art.263 alin.(4) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat V.Dudic, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani.

Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod penal, în baza căruia a fost examinată

cauza, în cazul în care inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, inculpatul beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoarea.

Instanța de apel, luînd în considerație că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit

art.16 Cod penal, face parte din categoria celor grave, că inculpatul a recunoscut vina, s-a

căit în cele comise, precum și faptul că victimei Gh.Negură i-au fost cauzate vătămări

corporale grave, care deși nu au fost în legătură directă cu decesul acestuia, totuși au

accelerat înrăutățirea sănătății lui, care în scurt timp după accident a decedat, a conchis că

pedeapsa stabilită de prima instanță este una prea blîndă în corespundere cu fapta comisă,

în legătură cu ce urmează a fi majorată.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este

argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal reține că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a

dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele

prevăzute de sancțiunea articolului în baza căruia a fost condamnat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea recursului ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrilor atacate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În atare situație, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocatul N.Crîșmari în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Crîșmari Natalia în

numele inculpatului Dudic Vitalie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24

februarie 2014, în cauza penală în privința lui Dudic Vitalie, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

3