1ra-881/14 — Art. 151 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 noiembrie 2013, Bulat Viorel a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat, că Bulat Viorel la 20 iulie 2013, aproximativ la orele 17:30, în timp ce se afla pe teritoriul gunoiștii, amplasată pe str. A. Doga 41/1, mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict iscat cu cet. Efros Gheorghe Petru a.n.1959, cu care au activat anterior la Î.M.G.F.L.-17, mun. Chișinău, urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale, 1-a agresat fizic pe cet. Efros Gheorghe, aplicîndu-i mai multe lovituri cu un cuțit în regiunea abdomenului, în rezultatul cărora i-a cauzat, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1862/D din 12 august 2013 vătămări corporale grave.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Bulat Viorel, prin care s-a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei 1 noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că ambii părinți sunt decedați, iar infracțiunea comisă nu este gravă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014 a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bulat Viorel a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsie în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatului, însă pedeapsa aplicată în baza infracțiunii comise este prea aspră în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, invocîndu-se următoarele: - instanța de apel, stabilindu-i inculpatului Bulat V. o pedeapsă mai blîndă, nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, astfel, nu a fost atins scopul principal al pedepsei penale și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane; - instanța de apel s-a limitat doar la descrierea art. 76-77 Cod penal, fără a face referire la argumentele, care au servit la invocarea acestor temeiuri, ignorînd prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală; - instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele atenuante, dar pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu faptele comise și consecințele acesteia, nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise, astfel, nu a luat în considerație pericolul social sporit al acțiunilor inculpatului, care a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit părții vătămate pentru un motiv neesențial, anterior a fost condamnat, a comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, a comis o infracțiune gravă, ultimul nu a recunoscut vina și nu s-a căit sincer de cele comise; - în cadrul examinării acestei cauze penale în instanța de apel nu au fost stabilite careva motive, care ar concluziona că nu este rațional, ca inculpatul să nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și stabilită de instanța de fond pentru fapta săvîrșită.

Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. 2 În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul ordinar la 10 februarie 2014 împotriva deciziei instanței de apel din 23 ianuarie 2014, pronunțată în ședința publică pe 20 februarie 2014, în termen. Conform prevederilor art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Drept temei pentru declararea recursului procurorul a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs consideră, că temeiurile de recurs semnalate, nu și-au găsit confirmarea în cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia sa în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la admiterea apelului declarat. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Prin urmare, instanța de recurs constată, că infracțiunea săvîrșită de către inculpatul Bulat Viorel, este prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani. În viziunea Colegiului penal, instanța de apel corect a conchis, reieșind din circumstanțele și materialele cauzei, că prima instanță nu a ținut cont pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării acesteia, numindu-i greșit o pedeapsă prea aspră inculpatului Bulat Viorel, care contravine 3 principiului umanismului, care prevede că Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice și psihice sau de a leza demnitatea omului. În același timp, instanța de apel corect a constatat, drept circumstanță agravantă în privința inculpatului Bulat Viorel, în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate produsă de alcool, precum și prezența circumstanței atenuante, conform prevederilor art. 76 Cod penal, recunoașterea de către inculpat a vinei, căința sinceră, și faptul că are la întreținere un frate minor. În acest context, Colegiul penal reține, că instanța de apel corect a statuat, că pentru restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea lui Bulat Viorel este necesară pedeapsa cu închisoarea, în condiții de izolare de societate. Prin urmare, Colegiul penal concluzionează, că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată, stabilind o pedeapsă echitabilă, fiind realizate scopurile pedepsei, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, iar argumentele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii adoptate pe caz și potrivit legii se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014, în cauza penală privindu-l pe Bulat Viorel Stepan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie 4