1ra-440/14 — art. 368 alin. 1 CP

1ra-440/14 — art. 368 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-440/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Gordilă Nicolae,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Vicol Dumitru împotriva sentinței Judecătoriei Militare mun. Chișinău

din 07 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

octombrie 2013, în cauza penală în privința lui

Vicol Dumitru Ion, născut la 05 iunie 1983, originar și

domiciliat în s. Piatra Albă, r-ul Ialoveni,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

3.23.12.2013–26.02.2014 (instanța de recurs ordinar).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

încetat procesul penal în privința lui Vicol Dumitru în baza art. 314 alin. (1) Cod

penal, din lipsa în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Tot prin aceeași sentință, Vicol Dumitru a fost condamnat în baza art. 368

alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

04 iulie 2012, în timp ce se afla pe teritoriul u/m 1002, dislocată în mun. Chișinău,

pe str. Tighina nr.34, a încălcat grav cerințele art. 26 a Legii Republicii Moldova

„Cu privire la statutul militarilor", art. 14, 15, 94, 116 a Regulamentului

Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, art. 5 al

Regulamentului Disciplinei Militare, admițînd intenționat acte de violență,

săvârșite asupra militarului, în următoarele împrejurări:

La 04 iulie 2012, în jurul orelor 16.30 - 16.50, locotenentul major Vicol

Dumitru Ion, în timp ce se afla pe teritoriul orășelului sportiv al u/m 1002, dislocat

pe str. Tighina 34, mun. Chișinău, sub pretextul că soldatul Caraman Ion Leonid nu

era bărbierit i-a făcut observație, după care intenționat i-a aplicat ultimului o

lovitură cu pumnul în regiunea pieptului, prin ce i-a cauzat părții vătămate

Caraman Ion dureri fizice.

1

Acțiunile inculpatului Vicol Dumitru au fost încadrate în baza art. 368 alin.(l)

Codul penal - săvîrșirea lovirii subalternului de către șef în timpul cînd acesta

îndeplinea obligațiile legate de serviciul militar.

2.1. De către organul de urmărire penală, Vicol Dumitru a fost învinuit de

faptul, că la începutul lunii septembrie 2012, data concretă nu a putut fi stabilită de

către organul de urmărire penală, în jurul orelor 16.00, fiind în clasa companiei

u/m 1002, dislocată pe str. Tighina 34, mun. Chișinău, având statut de bănuit în

cauza penală nr. 2012018117 și urmărind scopul de a împiedica desfășurarea în

condiții normale a urmăririi penale, folosind autoritatea sa de superior, s-a apropiat

de militarul din subordine – soldat, Sandu Anatolie despre care știa cu certitudine

că este martor ocular la cazul său, cărui intenționat prin influență psihică, i-a

sugerat că este militar în termen și poate avea careva probleme până la finisarea

serviciului, totodată ordonându-i să nu comunice nimic din cele văzute în realitate

și să facă declarații mincinoase pe caz.

Aceste acțiuni ale inculpatului Vicol Dumitru au fost încadrate în baza art.314

alin.(l) Codul penal - constrîngerea martorului de a face declarații mincinoase.

în numele inculpatului Vicol Dumitru, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Vicol Dumitru Ion să fie achitat, deoarece învinuirea înaintată inculpatului

Vicol D. nu este una clară, fiind utilizată expresia „încălcare gravă” a unor acte

normative, lăsîndu-se loc pentru interpretarea acestei formulări. De asemenea, în

actul de acuzare a fost menționat, că inculpatul a încălcat grav prevederile unor

acte normative: Legea cu privire la statutul militarilor; Regulamentul Serviciului

Interior al Forțelor Armate a RM; Regulamentul disciplinei militare, fără a

concretiza cînd au fost aprobate, numărul actelor normative și cînd au intrat în

vigoare, fapt ce face dificilă constatarea unei apărări eficiente.

2013 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate.

Vicol Dumitru, prin care, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și

anume, în cererea de apel a fost invocat și constatat în decizia instanței de apel,

partea descriptivă, că acuzarea înaintată lui Vicol Dumitru nu este una clară,

deoarece este utilizată expresia „încălcare gravă” a unor acte normative, lăsîndu-se

loc pentru interpretarea acestei formulări. De asemenea, în actul de acuzare și în

hotărîrile judecătorești este menționat, că inculpatul a încălcat grav prevederile

unor acte normative: Legea cu privire la statutul militarilor; Regulamentul

serviciului Interior al Forțelor Armate a RM; Regulamentul disciplinei militare,

fără a concretiza cînd au fost aprobate, numărul actelor normative și cînd au intrat

în vigoare, fapt ce face imposibilă o apărare eficientă;

2

- instanța de fond a considerat, că Vicol Dumitru se face vinovat de încălcarea

gravă a cerințelor art.26 din Legea Republicii Moldova „Cu privire la statutul

militarilor", deși norma menționată determină doar îndatoririle generale ale

militarilor; în art.5 din Regulamentul Disciplinei Militare este prevăzut disciplina

militară înaintată fiecărui militar, obligații generale; prin art. 14, 15, 94, 116 din

Regulamentul Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova,

aprobat prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.2327-IV din 03.09.2009

deasemenea se stabilesc îndatoriri ale soldatului și comandantului, care n-au fost

încălcate de către Vicol Dumitru. Astfel, instanța de judecată a invocat norme

generale din statutele disciplinare ale militarilor, fără a concretiza care din cerințele

actelor militare au fost încălcate de către inculpat;

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptelor constatate prin probele

administrate în cauza dată, și anume că partea vătămată Caraman Ion provine dintr-

o familie incompletă, părinții sunt în divorț de 7 ani, este încorporat împotriva

voinței sale, acuză dureri de cap, scurgeri sangvine nazale, în timpul orelor sportive

acuză dureri de picioare, a fost agresat de tata la vîrsta de 9-10 ani (aceste mențiuni

au fost consemnate de psiholog la 13 iunie 2012 în dosarul personal al acestui

militar), evită anturajurile aglomerate și gălăgioase, este receptiv la povețe

exprimate în mod filosofic, se recomandă a evita critica în public (aceste mențiuni

au fost consemnate de același psiholog T. Vișnevschi, după consumarea faptei

incriminate inculpatului, la 21.07.2012.);

- instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor ale 6 martori (oculari) ale

apărării, inclusiv asupra declarațiilor martorului Sandu A., date la 09 iulie 2012

(f.d.32), confirmate ulterior la 18 septembrie 2012, din care rezultă că nu a văzut

ca camaradul său să fie lovit de Vicol D. Instanța de apel a apreciat declarațiile

martorului Sandu A. din 18 septembrie 2012, ca fiind depuse sub influența lui

Vicol D. la începutul lunii septembrie, iar celor din 09 iulie al aceluiași an nu le-a

dat nici o apreciere;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului, din

considerentul că partea vătămată a declarat că era în dormitorul garnizoanei cînd a

fost informat, că a venit fratele și îl așteaptă la punctual de control. Această

circumstanță a fost dovedită și de ceilalți participanți la proces, de inculpat și de

acuzare, astfel partea vătămată nu era în executarea funcțiilor de serviciu și prin

urmare, latura obiectivă a infracțiunii nu întrunește condițiile prevăzute de legea

penală.

Nestabilirea timpului săvîrșirii infracțiunii, în care partea vătămată nu era în

îndeplinirea de către militari a îndatoririlor de serviciu, nu numai că denotă lipsa

laturii obiective a infracțiunii, ci și faptul încălcării grave a dreptului inculpatului la

apărare, prevăzut atît de Codul de procedură penală, cît și de Constituția Republicii

Moldova, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului.

consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

3

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul ordinar la 09 decembrie 2013, împotriva deciziei instanței de apel

din 21 octombrie 2013, pronunțată în ședința publică pe 18 noiembrie 2013, în

termen.

Potrivit hotărîrilor instanțelor de judecată, atît prima instanță, cît și instanța de

apel au constatat și au descris circumstanțele de fapt, astfel corect concluzionînd că

anume Vicol Dumitru a comis infracțiunea prevăzută de art. 368 alin. (1) Cod

penal –lovirea subalternului de către șef în timpul cînd acesta îndeplinea obligațiile

legate de serviciul militar.

Inculpatul Vicol Dumitru în recursul declarat critică aprecierea probelor

administrate de instanțele de judecată, astfel Colegiul penal menționează că

conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei

judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege.

Argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece

instanțele de judecată, dînd o apreciere cuvenită declarațiilor, just au considerat că

există suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția lui Vicol Dumitru de

comiterea infracțiunii imputate și anume: declarațiile părții vătămate Caraman Ion

(Vol.II, f.d. 86, Vol. III, f.d. 16), din care rezultă că „a fost încorporat la serviciul

militar în termen la 07.06.2012 de către CMM Chișinău și repartizat în unitatea

militară 1001, apoi după depunerea jurămîntului a fost transferat în unitatea

militară 1002, unde îndeplinea serviciul militar în termen în funcția de pușcaș,

grupa 2, plutonul 1, compania 3, batalionul 1, în grad militar - soldat iar la

31.07.2012 a fost transferat în unitatea militară 1001, unde îndeplinește serviciul

militar pînă în prezent. În timpul îndeplinirii serviciului militar în termen în cadrul

u/m 1002, la 04.07.2012, în jurul orelor 16.45 min., în timp ce se afla în

dormitorul companiei a fost informat de plantonul pe companie, precum că la

punctul de control și trecere a u/m 1002 este așteptat de fratele său - Caraman

Octavian. Tot atunci, dorind să-i raporteze comandantului de companie -

locotenent major Vicol și să-și ceară permisiunea de a pleca la punctul de control

și trecere, s-a deplasat în orășelul sportiv. S-a apropiat de Vicol Dumitru și a

solicitat permisiunea pentru întrevedere, la ce Vicol Dumitru ascultînd cele spuse

de el și observînd că nu este bărbierit i-a făcut observație. Caraman I. a motivat

faptul că nu este bărbierit prin aceea că nu a reușit, deoarece după transferul în

u/m 1002 rechizitele de igienă personală, inclusiv și aparatul de ras au dispărut.

Apoi i-a raportat lui Vicol Dumitru că fratele i-a adus rechizite de igienă

personală și un aparat de ras cu care i-a promis că după ce le v-a lua o să se

bărbierească. Auzind cele spuse de el, Vicol s-a enervat și fără ca să-i mai spună

ceva, pe neașteptate i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul drept, partea de

jos, în regiunea pieptului, de la care a simțit dureri mari și îi era greu să respire.

4

Apoi Vicol i-a oferit cinci minute pentru a se duce la punctul de control. De

asemenea a declarat că incidentul dintre el și Vicol Dumitru 1-a observat soldatul

Sandu Anatolie, care în acel moment se afla în fumuar. La fel despre acest incident

i-a povestit fratelui său - Caraman Octavian, care se afla la PTC”; - declarațiile

martorului Caraman Octavian (Vol. II, f. d. 112-113), care fiind audiat în ședința

de judecată a instanței de fond a declarat că „este fratele soldatului Caraman Ion.

La începutul lui iulie 2012 s-a deplasat în unitatea militară 1002 DTC, s-a

prezentat la punctul de control și trecere (PCT) a u/m 1002, unde a rugat să fie

chemat fratele său Ion. În decurs de circa 15-20 min. la PCT a venit Ion, care

după cum a observat din start, era schimbat la față, fiind supărat. L-a întrebat cum

merge serviciul, dar Ion nu prea a dorit să-i povestească, fiind în continuare

mâhnit, după care l-a întrebat concret ce s-a întâmplat. Atunci, Ion văzând că au

venit și părinții care stăteau de față a spus că vor discuta despre aceasta mai tîrziu

iar după ce părinții au ieșit de la PCT, Ion i-a povestit din ce cauză este supărat,

spunând, că până a veni la PCT a fost lovit cu pumnul în piept de către un ofițer

din cauza că nu era bărbierit, în rezultat la ce simte dureri în piept. Tot atunci Ion

i-a comunicat că a încercat să-i explice ofițerului că aparatul de ras a dispărut și

că în scurt timp se va bărbieri, însă ofițerul s-a enervat pe el și l-a lovit cu pumnul

în piept. După ce a ieșit de la punctul de control și trecere al unității militare 1002

și ajungînd părinții din urmă, mama 1-a întrebat dacă nu i s-a părut că fratele

Caraman Ion nu are dispoziție și e mîhnit la care el i-a comunicat ceea ce i-a

povestit fratele Ion. După aceia mama a depus plîngere cu alți părinți ai altor

militari în termen la Departamentul Trupelor de Carabinieri”; declarațiile

martorului Caraman Anastasia (Vol. II, f.d. 92), din care rezultă, că „este mama

părții vătămate Caraman Ion Leonid. După ce fiul ei - Ion Caraman a fost

transferat în u/m 1002, peste o zi a venit la el în vizită. La punctul de control și

trecere era deja fiul ei mai mare Octavian Caraman, care i-a adus lui Ion o trusa

igienică de bărbierit. Aproximativ peste o jumătate de oră, la PCT a apărut Ion,

iar fratele lui - Octavian a observat că el este schimbat la înfățișare, era speriat și

1-a întrebat ce s-a întîmplat. De la început acesta nu a dorit să spună, dar pe urmă

i-a spus fratelui Octavian că domnul Vicol 1-a lovit cu pumnul în piept. Peste ceva

timp a apărut și ea, dar au fost nevoiți să se despartă, deoarece fiului Ion i-au fost

date la dispoziție doar 5 minute pentru întrevedere. Deplasându-se spre casă

împreună cu fiul Octavian, i-a spus acestuia că e ceva în neregulă cu Ion, posibil

să fi fost bătut sau nu-i place în unitatea 1002. Atunci Octavian i-a spus că Ion a

fost bătut. După aceea s-a adresat la Departamentul Trupelor de Carabinieri cu

rugămintea ca fiul ei - Caraman Ion să fie transferat în u/m 1001”; - declarațiile

martorului Bardier Ghenadie Valeriu (Vol. I, f.d. 138-140, Vol. II, f.d. 96), care a

relatat că „își efectuează serviciul militar în termen în compania 3, u/m 1002, într-

o companie cu soldatul Caraman I. Prin luna iulie, data precisă nu o ține minte,

aproximativ pe la orele 22.30 soldatul Caraman I. i-a comunicat, că domnul Vicol

D. i-a aplicat o lovitură în piept, din motivul că nu era bărbierit, dar personal nu a

văzut acest lucru”; - declarațiile martorului Coica Dumitru Serghei (Vol. I, f.d.

141-143), care a relatat că „din spusele camarazilor a aflat că Caraman I. a fost

5

lovit de către locotenent major Vicol. Circumstanțele concrete a cazului personal

nu-i sunt cunoscute. La întrebarea procurorului privind contradicțiile apărute

între declarațiile din cadrul urmăririi penale și cele din instanța de judecată,

acesta a declarat că susține mărturiile consemnate în procesul verbal din cadrul

urmăririi penale (Vol. II, f.d. 97) și anume: după ce soldatul Caraman a fost

transferat, din u/m 1002, data concretă nu o ține minte, în timp ce se afla în

cazarmă, în prima jumătate a zilei, a fost invitat împreună cu circa 10 camarazi de

serviciu de către locotenentul major Vicol în biroul acestuia, care în lipsa altor

ofițeri i-a preîntâmpinat că în caz dacă au văzut că el - Vicol 1-a lovit pe soldatul

Caraman, să spună că nu au văzut nimic. Auzind mesajul transmis împreună cu

ceilalți militari prezenți a răspuns că o să-i îndeplinească rugămintea. De

asemenea Coica a declarat că din spusele lui Vicol a înțeles că dânsul în realitate

1-a lovit pe soldatul Caraman în orășelul sportiv însă retrăiește de consecințe,

fiindcă după cum a spus Vicol, soldatul Caraman a depus o plângere la

procuratură”.

Concomitent, Colegiul penal respinge și argumentul recurentului privind

faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor martorilor apărării,

deoarece din decizia recurată rezultă, că instanța de apel, referitor la declarațiile

martorilor Stănilă Ion, Reveneală Ion, Pascaru Alexandru, Garea Lucian și Chiperi

Nicolae date în instanța de fond, a menționat că prima instanță, ținînd cont de

cumulul de probe cercetate, corect a ajuns la concluzia de a le aprecia ca fiind

neveridice, deoarece contravin declarațiilor părții vătămate Caraman Ion,

martorului Sandu Anatolie, precum și altor probe cercetate din dosar. Declarațiile

martorilor enumerați sunt contradictorii atît între ele, cît și cu declarațiile

inculpatului Vicol Dumitru. Astfel, corect instanța de fond a ajuns la concluzia, că

declarațiile acestora au fost date în vederea ameliorării situației inculpatului,

schimbarea parțială a declarațiilor martorilor enumerați nu pune la îndoială

învinuirea înaintată.

Deasemenea, instanța de recurs consideră, că instanța de apel just a constatat,

că martorul Sandu Anatolie a schimbat parțial declarațiile date în cadrul urmăririi

penale, în urma intervenirii inculpatului Vicol D., care a încercat să-l convingă de a

nu declara organelor procuraturii despre faptul lovirii soldatului Caraman I., primul

menționînd, fiind interogat în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, că

”declarațiile din 08 septembrie 2012, precum că în iulie 2012 nu se afla în fumuar

și nu a văzut cum Vicol l-a lovit pe Caraman nu sunt corecte, deoarece a dorit prin

acestea să-1 ajute pe Vicol, după ce acesta a vorbit cu el prin luna septembrie

deoarece mai au de slujit împreună și dumnealui are familie. În rest, a confirmat

declarațiile date anterior de el și a confirmat declarațiile lui Caraman Ion” (Vol.

II, f.d. 90-91). Mai mult, momentul discuției dintre Sandu A. și Vicol D. a fost

confirmat însuși de către inculpatul Vicol D. (Vol. II, f.d. 167), acesta însă indicînd

că „ cu Sandu A. a discutat cu scopul de a afla de ce se spun astfel de lucruri

împotriva sa”.

6

Neîntemeiat și declarativ, instanța de recurs consideră și argumentul

recurentului referitor la faptul, că în învinuirea adusă inculpatului Vicol D. nu sunt

concretizate, care din cerințele actelor militare au fost încălcate de către acesta,

deoarece din decizia instanței de apel clar se evidențiază cerințele din art. 26 a

Legii Republicii Moldova „Cu privire la statutul militarilor", art. 14, 15, 94, 116 a

Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova,

art. 5 al Regulamentului Disciplinei Militare, ce nu au fost respectate de către

Vicol D., și anume – „să stimeze demnitatea celorlalți, să se comporte cu demnitate

în unitatea militară, să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și demnității

cetățenilor”.

Fără temei legal este și argumentul recurentului, precum că instanța de apel

nu s-a expus asupra mențiunilor consemnate de către psihologul Vișnevschi T. la

13 iunie 2012(Vol. I, f.d. 54), 21 iulie 2012 în privința părții vătămate Caraman I.,

motiv din care urmează a fi apreciate critic declarațiile acestuia, deoarece vinovăția

inculpatului Vicol D. nu se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Caraman I.,

ci și pe cumulul de probe indicat în hotărîrea atacată (Vol. III, f.d. 19-34).

La fel, nu poate fi reținut argumentul recurentului, precum că lipsește latura

obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului Vicol D., deoarece din speță

rezultă că Vicol. D. la 07 iulie 2012, în jurul orelor 16.30 - 16.50, în timp ce se afla

pe teritoriul orășelului sportiv al u/m 1002, dislocat pe str. Tighina 34, mun.

Chișinău, sub pretextul că soldatul Caraman Ion Leonid nu era bărbierit i-a făcut

observație, după care intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu pumnul în

regiunea pieptului, prin ce i-a cauzat părții vătămate Caraman Ion dureri fizice.

Conform declarațiilor părții vătămate Caraman Ion, rezultă că Vicol D. i-a aplicat o

lovitură puternică cu pumnul la 04 iulie 2012 în timpul îndeplinirii serviciului

militar în orășelul sportiv. În acest context, se constată, că acțiunea de lovire a fost

săvîrșită în timpul îndeplinirii obligațiilor legate de serviciul militar; durerea fizică,

în calitatea de urmare prejudiciabilă, se află în legătură cauzală cu acțiunea de

lovire, astfel fiind întrunită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 368 Cod

penal.

Nefondate sunt și afirmațiile recurentului, referitor la faptul, că în hotărîrile

judecătorești, invocîndu-se încălcarea gravă de către inculpat a prevederilor Legii

cu privire la statutul militarilor, Regulamentului serviciului Interior al Forțelor

Armate a RM, Regulamentului disciplinei militare, nu s-a concretizat cînd au fost

aprobate, numărul actelor normative și cînd au intrat în vigoare, din motiv că

învinuirea adusă inculpatului Vicol D. este clar expusă, actele ce au fost încălcate

de către acesta sunt indicate, iar neindicarea cînd au fost adoptate aceste acte, nu

pot fi considerate drept încălcări esențiale, dispoziția art. 368 Cod penal nu este o

normă de blanchetă, astfel aceste motive nu sunt relevante în speța dată.

Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată, nu

neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de către

recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor

7

din dosar, ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs, în art.

427 Cod de procedură penală.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate

fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se

verifică numai chestiunile de drept.

Colegiul penal observă că inculpatul Vicol D. în recursul declarat invocă ca

temeiuri pentru recurs pct. 6), 8) a alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală –

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și fapta

imputată nu întrunește elementele infracțiunii.

Colegiul penal menționează că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în

instanța de recurs, astfel, vinovăția lui Vicol D. fiind pe deplin dovedită și acțiunea

acestuia corect este calificată în baza art. 368 alin. (1) Cod penal, iar la aplicarea

pedepsei s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în

considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, în cazul dat fiind

afectat nu numai sistemul de subordonare militară și disciplina militară, dar și

sănătatea persoanei, integritatea corporală. Îndeplinirea sarcinilor serviciului

militar este incompatibilă cu înjosirea cinstei și demnității, torturării unor militari

de către alții. De asemenea, s-a ținut cont de faptul, că inculpatul Vicol Dumitru

pentru prima dată este tras la răspunderea penală, după comiterea infracțiunii n-a

înțeles și nu regretă de acțiunile sale criminale, fapt ce-1 caracterizează pe inculpat

din punct de vedere negativ, se caracterizează pozitiv la locul de munca, iar pînă la

cele întîmplate a avut un comportament demn, numindu-i acestuia o pedeapsă în

limita minimă, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în conformitate cu

dispozițiile Părții generale a Codului penal. Temeiuri de a pune la îndoială aceste

concluzii Colegiul penal nu are.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului declarat de către inculpatul Vicol Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vicol Dumitru

împotriva sentinței Judecătoriei Militare mun. Chișinău din 07 iunie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2013, în

cauza penală în privința lui Vicol Dumitru Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 martie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Gordilă Nicolae

8