1ra-788/2014 — art.190 alin.4 CP

Dosarul 1ra-788/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie

2013, în cauza penală în privința lui

Pekel Valentina Ghennadi,

născută la 05 ianuarie 1976, originară din or. Soroca,

domiciliată la moment la Mănăstirea Frumoasa din

r-nul Călărași, s. Frumoasa.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

2013

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art.190 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Pekel Valentina în beneficiul lui Ciofu Mihail

prejudiciul material în mărime de 41000 lei și în beneficiul lui Patrașcu Victor

suma de 9750 lei.

Valentina la 11 martie 2009, activînd în calitate de contabil-șef al SRL „Vegetal

1

Prim”, cu sediul în s. Alexandreni, r-nul Sîngerei, fără a avea împuterniciri

legale din partea directorului Ciauș Nicolai, intenționat, cu scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, a primit de la Ciofu Mihail - 17 600

kg semințe de floarea soarelui, iar de la Patrașcu Victor 7300 kg de semințe de

floarea soarelui, cu prețul unui kg de 2,50 lei, pe care le-a prelucrat, realizînd

uleiul, iar venitul obținut l-a însușit, prin ce a cauzat daune materiale

considerabile, lui Ciofu M. în mărime de 44000 lei, iar lui Patrașcu Gh. în

sumă de 18250 lei.

blîndețea pedepsei, și anume, la stabilirea pedepsei instanța de fond n-a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal, totodată incorect au fost aplicate

prevederile art. 79 Cod penal, fără a ține cont de gravitatea infracțiunii

comise, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri cu condamnarea inculpatei conform învinuirii înaintate la 7 ani

închisoare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții de răspundere pe un

termen de 3 ani, cu excluderea art. 90 Cod penal, iar acțiunea civilă urmează

de a fi admisă integral. Apelantul a argumentat că instanța de fond a

considerat responsabilitatea redusă ca circumstanță excepțională în privința

inculpatei, aplicîndu-i pedeapsa sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

articolului, ce i se incriminează. A menționat că Pekel V. la comiterea

infracțiunii a avut un rol activ, ultima a negociat cu vînzătorii Ciofu M. și

Patrașcu V. asumîndu-și anumite obligații, pe care de la bun început era

conștientă că nu le va respecta. Scopul și motivul faptei a fost de a obține

livrarea producției de floarea soarelui și veniturile de la prelucrarea acesteia.

Consideră că inculpata a avut posibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat

părților vătămate, însă banii obținuți i-a utilizat în alte scopuri.

decembrie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acuzatorul de

stat.

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui V.

Pekel în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele de

fapt și vinovăția inculpatei, just a încadrat în drept acțiunile ei, circumstanțe

care nici nu se contestă.

2

De asemenea, instanța a conchis că și măsura de pedeapsă a fost aplicată

legal și corect de către instanța de fond, că la stabilirea acesteia s-a ținut seama

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele atenuante prezente în

cauză: caracteristica pozitivă, lipsa antecedentelor penale, căința sinceră în

cele comise, colaborarea activă cu organul de urmărire penale, iar la

momentul comiterii faptei avea o responsabilitate redusă, fapt confirmat prin

raportul de expertiză psihiatrică legală staționară nr.27 sn.-2012, care au servit

temei de aplicarea art. 79 Cod penal, precum și de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale acestuia,

considerînd totodată irațională executarea reală a pedepsei cu închisoarea, pe

motiv că corectarea și reeducarea ei este posibilă fară izolarea de societate,

adică străduința de a resocializa persoana, fiind una din cele mai eficiente

metode de restaurare a relațiilor sociale afectate prin infracțiune, în condițiile

suspendării condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite careva

impedimente pentru aplicarea acestor prevederi legale.

procurorul, care invocînd temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6), 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, de condamnare a lui Pekel V. conform

învinuirii înaintate, invocînd că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Consideră, că instanțele judecătorești incorect au apreciat

circumstanțele ce au servit temei de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal,

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare mult sub limita sancțiunii

minime indicate în norma penală, ceea ce a condus și la aplicarea incorectă a

prevederilor art. 90 Cod penal. Referitor la faptul că inculpata a recunoscut

vina, precum și prezența altor circumstanțe atenuante, fără recuperarea

prejudiciului părților vătămate, care pînă la moment este în proporții mari,

poate conduce la restabilirea echității sociale afectate prin infracțiunea data,

iar refugierea temporară a inculpatei la Mănăstirea din s. Frumoasa, r-nul

Călărași poate argumenta neachitarea prejudiciului dat, invocîndu-se doar

faptul că este la îngrijirea localului sfînt și este în imposibilitatea să achite

prejudiciul cauzat. Astfel, circumstanțele nominalizate indică că inculpata se

eschivează cu rea-voință de la obligația de a repara dauna cauzată, iar

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu este argumentată.

3

cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent nu sînt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

La fel, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatei și critică aceste hotărîri numai referitor la aplicarea

pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui V. Pekel pe termen de probă.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă că, conform art.75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept

să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal în special, a

prevederilor art.79 și 90 Cod penal.

Totodată, potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

4

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Consultînd textul sentinței, Colegiul reține că prima instanță a ținut

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de persoana celui vinovat (Pekel Valentina), precum

și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acesteia,

prevăzute la art.75 Cod penal.

Conform sancțiunii art.190 alin.(4) Cod penal, în baza căreia Pekel V. a

fost condamnată, prevede pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

la 7 la 10 ani.

Prima instanță i-a stabilit lui Pekel Valentina, cu aplicarea prevederilor

art.79 Cod penal, pedeapsa de 5 ani închisoare, considerînd ca circumstanțe

excepționale și anume faptul că este caracterizată pozitiv, a colaborat activ cu

organul de urmărire penală, are la întreținere un copil minor, s-a căit sincer de

cele comise, lipsa antecedentelor penale, precum și că inculpata dispune de o

responsabilitate redusă, fapt confirmat prin raportul de expertiză psihiatrică

legală staționară nr.27 sn.-2012 din 28.03.2012, ținînd seama și de gravitatea

faptei.

Pedeapsa aplicată inculpatei, conform prevederilor art.90 Cod penal, a

fost suspendată condiționat pe termen de probă, procedură care poate fi

aplicată avînd în vedere art. 75 Cod penal, deoarece careva interdicții de

suspendare condiționată a executării pedepsei stabilite de 5 ani închisoare nu

sînt, iar suspendarea executării condiționate a pedepsei conform art.90 alin.(4)

Cod penal poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie

gravă.

Astfel, se apreciază că prima instanță a examinat sub toate aspectele

complet și obiectiv probele administrate la dosar, just a încadrat fapta comisă,

corect ajungînd la concluzia despre vinovăția lui V. Pekel în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art.79, 90 Cod penal, cu respectarea regulilor referitoare

la criteriile de individualizare a pedepsei.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal reține că și

această instanță și-a motivat concluzia prin care a respins apelul procurorului,

constatînd că pedeapsa stabilită inculpatei este în corespundere cu

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și că aplicarea art. 79 și 90 Cod penal în

5

privința lui V. Pekel s-a efectuat în limitele legii.

Raportînd aceste circumstanțe la afirmația recurentului, precum că

instanța de apel nu a dat răspuns la motivele apelului, Colegiul penal

conchide că aceasta nu se confirmă.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța

de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra acestora.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatei este

în limitele prevăzute de lege, astfel că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea lui, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, în

cauza penală în privința lui Pekel Valentina Ghennadi, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iunie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

6