1ra-774/2014 — Art. 188 al. 2, 84 CP

Prima instanță: 31.01.2013 – 20.06.2013

Instanța de apel: 16.08.2013 – 14.11.2013

Instanța de recurs: 18.03.2014 – 21.05.2014. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 20 iunie 2013, Ciuricov V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.e), f) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare. În baza art.84 alin.(4) Cod penal s-a adăugat parțial la pedeapsa stabilită prin noua sentință, pedeapsa aplicată prin sentința judecătoriei Bălți nr. 1-428 din 11.02.2013, stabilindu-i lui Ciuricov V. pedeapsa definitivă de 6 (șase) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Termenul executării pedepsei s-a calculat din 20 iunie 2013, cu includerea termenului aflării sub arest de la 02 ianuarie 2013 pînă la 20 iunie 2013. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 01.01.2013 aproximativ la ora 19:40, inculpatul Ciuricov V., aflîndu-se la stația transportului public pe str. Decebal 129, mun. Bălți, acționînd cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a atacat-o pe cet. Surdu L., aplicîndu-i violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată în multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului și corpului, însoțite de amenințarea cu un obiect asemănător cu cuțitul, în mod deschis a sustras o gentuță din materie în valoare de 150 lei, în care se aflau telefonul mobil de model „FLY„ în valoare de 250 lei, în care a fost instalată cartelă SIM nr. 078680073 în valoare de 50 lei, o pereche de mănuși de dame în valoare de 100 lei, mijloace bănești 1 de 190 lei, 40 euro și 8 dolari SUA, ce conform ratei de schimb BNM constituie 640 lei și respectiv 100 lei. Prin acțiunile sale Ciuricov V. i-a cauzat părții vătămate Surdu L. vătămări corporale ușoare cu dereglarea de scurtă durată a sănătății și daune în proporții considerabile în sumă de 1480 lei. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Ciuricov V., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, invocînd că, nu a săvîrșit infracțiunea imputată, iar declarațiile date de el la urmărirea penală au fost dobîndite sub influența morală și fizică din partea ofițerilor de urmărire penală, îndeplinind toate cerințele lor, deoarece nu a riscat să-și pună în pericol starea sănătății. Abia, în ședințele de judecată a hotărît să declare tot adevărul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de inculpatul Ciuricov V., ca nefondat, cu menținerea hotărîrii atacate fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, just concluzionînd vinovăția inculpatului Ciuricov V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e), f) CP. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Ciuricov V. în săvîrșirea infracțiunii de tîlhărie, în ședința instanței de apel, invocînd că nu a comis infracțiunea ce i se incriminează, iar declarațiile de recunoaștere a vinovăției au fost date la urmărirea penală sub influența psihică și fizică a colaboratorilor de poliție, instanța le-a considerat neîntemeiate, deoarece fiind verificate prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Bălți din 22 aprilie 2013 s-a refuzat în pornirea urmăririi penale, din motivul lipsei în acțiunile colaboratorilor de poliție a elementelor infracțiunilor, prevăzute de art. art. 166/1, 328 Cod penal. Ordonanța dată nu a fost contestată de către inculpat. Mai mult ca atît, Ciuricov V. a fost audiat în calitate de bănuit, învinuit în prezența avocatului Darii V. și a recunoscut vina sa integral. Or, nerecunoașterea vinovăției, nu echivalează cu achitarea inculpatului, deoarece cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată dovedesc cu certitudine vinovăția în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 188 alin. (2) lit. e), f) CP, precum sunt: raportul din 01.01.2013 privind înștiințarea parvenită de la punctul traumatologic în privința cet. Surdu L.; procesul-verbal de ridicare din 02.01.2013, potrivit căruia de la Ciuricov V. au fost ridicate mijloace bănești; raportul de examinare medico-legală nr. 8 din 03.01.2013 a părții vătămate Surdu L.. Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat, și argumentul apelantului privind greșita individualizare a pedepsei aplicate, înaintat în ședința de judecată, deoarece la aplicarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de prevederile art.art. 7,61,75 Cod penal, de caracterul și gradului de pericol social al celor săvîrșite, de toate circumstanțele ce agravează sau atenuează răspunderea, numindu-i o pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare, care va atinge scopul de corectare și reeducare a condamnatului. 2

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de inculpatul Ciuricov V., prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocînd că, nu este vinovat în săvîrșirea infracțiunii imputate, dar a recunoscut vina, fiind impus de colaboratorii de poliție.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) CPP, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către inculpatul Ciuricov V., solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil după formă și conținut, deoarece nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.427, 430 CPP.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul nu invocă în recursul său nici un temei prevăzut de art.427 CPP, însă din conținutul acestuia, Colegiul penal constată temeiul prescris de pct. 8) alin. (1) art. 427 CPP - „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”. Se menționează că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În speța dată, inculpatul a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. e), f) CP – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Din conținutul deciziei atacate rezultă că, această concluzie s-a tras avînd în vedere declarațiile părții vătămate Surdu L., raportul din 01.01.2013 privind înștiințarea parvenită de la punctul traumatologic în privința cet. Surdu L.; procesul- verbal de ridicare din 02.01.2013, potrivit căruia de la Ciuricov V. au fost ridicate mijloace bănești; raportul de examinare medico-legală nr. 8 din 03.01.2013 a părții vătămate Surdu L., descrise în decizia instanței de apel, și aceste probe nu trezesc careva dubii. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii, inclusiv vinovăția lui Ciuricov V., după cum urmează din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior, apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. 3 Avînd în vedere și faptul că, verificînd decizia atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) CPP, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este vădit neîntemeiat. Lecturînd recursul, se observă că conținutul acestuia este o reproducere a conținutului apelului declarat de inculpatul Ciuricov V., care deja a fost obiectul examinării în instanța de apel, fiind pronunțată o decizie în condițiile art.414 și 417 CPP, din care rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conținutul deciziei cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, enunțate la pct.5 ale prezentei decizii, fiind acceptate și de instanța de recurs. Colegiul reține că, declarațiile date la urmărirea penală de recurent, au fost susține de el și în instanța de fond, ele fiind în coroborare cu celelalte probe și confirmă pe deplin vinovăția în săvîrșirea infracțiunii imputate. Mai mult ca atît, inculpatul Ciuricov V. pe parcursul urmăririi penale și în instanțele de judecată a fost asistat de apărători calificați, care nu au indicat la careva încălcări privind drepturile lui. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivele acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și a numit o pedeapsă echitabilă în concordanță cu prevederile legii. Instanța de recurs reține că, temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.8) CPP, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul ordinar declarat de inculpatul Ciuricov V. se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ciuricov Vitali Anatoli împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2013, în propria sa cauză, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 12 iunie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Elena Covalenco 4