1ra-804/14 — art. 188 alin. 2 lit. b,e,f, art. 187 alin. 2 lit. d,f CP

Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 29 noiembrie 2012, Marinescu Ion a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d),e), f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de el.

De către organul de urmărire penală, Marinescu Ion a fost învinuit de faptul, că la 05 februarie 2011, aproximativ pe la orele 22:20, prin înțelegere prealabilă și împreună cu câteva persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, fiind mascați cu cagule pe cap, în scopul de a sustrage în mod deschis bunurile altei persoane, au pătruns în domiciliul cet. Cociu Vasile Chiril, situat în satul Carahasani, raionul Ștefan Vodă, unde 1-au maltratat pe ultimul și pe soția acestuia, Cociu Madlena, ulterior, amenințându-i cu o armă de model neidentificat, au sustras bani în sumă de 5355 lei și bunuri materiale în sumă totală de 44211 lei. Acțiunile lui Marinescu Ion au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal - tîlhărie, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea aplicării violenței periculoase asupra persoanei, comis de mai multe persoane, mascate, prin pătrunderea în domiciliu, cu aplicarea armei, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin 1 care Marinescu Ion să fie condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat, că instanța de fond neîntemeiat 1-a achitat pe Marinescu Ion de comiterea infracțiunii incriminate, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el. Consideră, că acuzarea a prezentat instanței de judecată suficiente probe, ce dovedesc incontestabil comiterea infracțiunii imputate de către Marinescu Ion. Astfel, la locul comiterii tâlhăriei au fost depistate mai multe amprente, care conform raportului de expertiză nr.4182 din 18.12.2011, urma digitală cu nr.5 a fost lăsată de degetul mare al mâinii drepte a lui Marinescu Ion, însă instanța de fond incorect a considerat, că amprentele depistate și ridicate de la fața locului au fost colectate cu încălcări procesuale, motiv din care le-a respins. Acest fapt însă nu corespunde realității, deoarece în procesul - verbal de cercetare la fața locului din 06.02.2011, este descris detaliat locul și suprafețele de unde au fost colectate amprentele digitale, care au fost ulterior împachetate și transmise expertului. Mai mult, instanței i-au fost prezentate și alte probe,cum ar fi corespondența scrisă de inculpatul Marinescu Ion (când se afla în stare de arest) cu deținutul Arpentiev Eugen, cât și declarațiile date de către Arpientiev Eugen în perioada efectuării urmăririi penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 10 decembrie 2013 a fost admis apelul, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Marinescu Ion a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă a fost admisă integral încasîndu-se de la Marinescu Ion în beneficiul părții vătămate Cociu Vasile prejudiciul material în sumă de 49566 lei și prejudiciul moral în sumă de 50000 lei. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a constatat, că Marinescu Ion la 05 februarie 2011, aproximativ pe la orele 22:20, prin înțelegere prealabilă și împreună cu câteva persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, fiind mascați cu cagule pe cap, în scopul de a sustrage în mod deschis bunurile altei persoane, au pătruns în domiciliul cet. Cociu Vasile Chiril, situat în satul Carahasani, raionul Ștefan Vodă, unde 1-au maltratat pe ultimul și pe soția acestuia, Cociu Madlena, ulterior, amenințându-i cu o armă de model neidentificat, au sustras bani în sumă de 5355 lei și bunuri materiale în sumă totală de 44211 lei, prin ce i-au cauzat părții vătămate daune materiale în proporții considerabile. În motivarea hotărîrii adoptate, instanța de apel a menționat, că vina inculpatului Marinescu Ion în comiterea infracțiunii incriminate a fost pe deplin dovedită prin materialele cauzei. Mai mult, la ridicarea urmelor papilare de la fața locului, cît și la efectuarea expertizelor din 08.02.2011, 18.12.2011 nu au fost încălcate careva norme procesuale, fapt prin care se infirmă argumentul 2 inculpatului Marinescu Ion, precum că colaboratorii de poliție au falsificat amprentele. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de toate circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează vinovăția, de faptul, că inculpatul Marinescu Ion se caracterizează pozitiv, este căsătorit, are la întreținere șase copii minori, precum și faptul, că a fost anterior condamnat, antecedentul penal fiind stins, motive din care a ajuns la concluzia că reeducarea inculpatului poate avea loc numai în locuri de privațiune de libertate, cu numirea unei pedepse cu închisoarea. Referitor la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Cociu Vasile, instanța de apel a menționat, că aceasta urmează a fi admisă, încasîndu-se de la Marinescu Ion prejudiciul material în mărime de 49556 lei și prejudiciul moral în sumă de 50000 lei, luându-se în considerare suferințele fizice ale victimei, gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Goloșneanu Sergiu în numele inculpatului Marinescu Ion, prin care se solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, invocîndu-se următoarele: - probe concludente și pertinente ce ar confirma vinovăția inculpatului Marinescu Ion de comiterea infracțiunii incriminate nu sunt, cauză penală fiind fabricată; - nevinovăția inculpatului Marinescu Ion se dovedește prin declarațiile martorilor Baluța Igor, Arpentev Eugeniu, mai mult, însuși din declarațiile părților vătămate, rezultă că ei nu cunosc cu certitudine, dacă inculpatul a săvîrșit infracțiunea incriminată; - concluziile raportului de expertiză nr. 4182 din 18.12.2011, nu pot fi considerate veridice privitor la amprentele degetelor, deoarece în procesul verbal de cercetare la fața locului din 06.02.2011 privind inclusiv și colectarea amprentelor degetelor, nu este indicat de pe care suprafețe și de pe care obiecte au fost colectate amprentele, care conform procedurii și prevederilor art. 118, 260 Cod de procedură penală, urmau a fi descrise detaliat în procesul verbal, apoi fotografiate împreună cu obiectele de pe care au fost depistate, împachetate separat în plicuri și trimise expertului; - la examinarea cauzei în instanța de apel, acuzarea nu a prezentat nici o probă nouă ce ar confirma vinovăția inculpatului, decît a asigurat prezența martorului Gurulea Sergiu, care de fapt a și falsificat această cauză penală, fiind la acel moment colaborator de poliție; - deasemenea procurorul s-a mai bazat și pe convorbirile telefonice ale inculpatului Marinescu Ion și pe scrisorea acestuia adresată altei persoane, care sînt și ele efectuate cu încălcarea legislației în vigoare, deoarece ele au fost înregistrate 3 înainte de a fi emisă ordonanța, adică la data de 08.12.2011 au fost efectuate ascultările iar ordonanța a fost emisă la 13.12.2011.

Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul ordinar la 27 decembrie 2013, împotriva deciziei instanței de apel din 10 decembrie 2013, pronunțată în ședința publică pe 26 decembrie 2013, în termen. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor invocate de recurent. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul nu este de acord cu condamnarea lui Marinescu Ion în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal. Instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele și probelor prezentate le- a dat o apreciere corectă, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și în baza lor a adoptat o hotărîre legală și întemeiată. Astfel, corect acțiunile lui Marinescu Ion au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal - tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă asupra persoanei, comis de mai multe persoane , mastacte, prin pătrundere în domiciliu, cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Pe parcursul urmăririi penale atît și în cadrul cercetării judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute și verificate în condițiile legii. În această ordine de idei, Colegiul penal enunță, că instanța de apel corect a ajuns la concluzia, că vinovăția lui Marinescu Ion în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate Cociu Vasile, Cociu Madlena, declarațiile martorilor Arpentiev Eugen (date în cadrul urmăririi penale), Trofimov Andrei, procesul verbal de cercetare la fața locului din 06 februarie 2011, raportul de expertiză din 08 februarie 2011 - probe corect puse de către instanța de apel la baza hotărîrii de condamnare în privința inculpatului. De asemenea, instanța de recurs consideră, că instanța de apel justificat a apreciat critic declarațiile martorului Arpentiev Eugeniu date în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, deoarece aceste declarații sunt în contradicție cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale, prin care acesta afirma săvîrșirea 4 infracțiunii de către inculpatul Marinescu Ion împreună cu moșul său, Arpentiev Iurie. Deși, în instanța de fond, martorul Arpentiev Eugen a infirmat cele declarate în cadrul urmăririi penale, susținînd că nu cunoaște nimic și că la organul de urmărire penală nu a semnat careva documente în acest sens, iar în instanța de apel a refuzat să se prezinte, Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect a dat o interpretare acestor declarații prin prisma art. 314 alin. (1), art. 368 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, inclusiv a prevederilor pct. 34 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la sentința judecătorească” nr. 5 din 19 iunie 2006, statuînd că „Colegiul va da o apreciere critică declarațiilor date de Arpentiev Eugeniu în ședința de fond, deoarece declarațiile date la urmărirea penală confirmă unele fapte, care corespund realității și pe care ultimul nu le putea cunoaște decât în circumstanțe descrise de el. Mai mult ca atât, faptul că Arpentiev Eugeniu a fost interogat în calitate de martor în cadrul urmăririi penale, a fost confirmat în instanța de judecată de către martorul Trofimov Andrei, care activa în calitate de vice-comisar și de către martorul Gurulea Sergiu în instanța de apel”. La fel, instanța de apel corect a dat o apreciere critică declarațiilor martorului Baluța Igor referitor la alibiul inculpatului Marinescu Ion, fiindcă au un caracter contradictoriu, pe parcursul examinării cauzei, fiind modificate de mai multe ori. Colegiu penal constată, că instanța de apel corect a dat aprecierea acestor declarații, reieșind din cumulul de probe examinat în ședința instanței de apel, ajungînd corect la concluzia de condamnare. Nu poate fi reținut nici argumentul avocatului referitor la încălcările procesuale ce au avut loc la întocmirea procesului verbal de cercetare la fața locului din 06 februarie 2011 și la efectuarea expertizei din 18 noiembrie 2011, întrucît în acest sens Procuratura raionului Ștefan Vodă, în urma autosesizării procurorului Popov Oleg a fost investigat cazul versiunii înaintate de inculpatul Marinescu Ion, și anume dobîndirea frauduloasă a amprentelor sale papilare de către șeful poliției criminale din cadrul Inspectoratului de poliție Ștefan Vodă, Gurulea Sergiu, fiind dispusă neînceperea urmăririi penale pe motivul lipsei faptului infracțiunii din partea colaboratorilor de poliție. Față de considerentele ce preced, Colegiul constată că instanța de apel corect a reținut situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta o încadrare juridică corespunzătoare. De asemenea, Colegiul constată că instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atît sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cît și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art.75 Cod penal, concluzie ce a fost întemeiat menținută de către instanța de apel. 5 Astfel, instanța de apel corect la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, corect a ținut cont de prevederile art.75-77 Cod penal adică, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, și anume că infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, este căsătorit, are la întreținere șase copii minori, precum și de faptul că anterior a fost condamnat, antecedentul penal fiind stins (Vol. I, f.d. 96). Deci, Colegiul penal susține concluzia instanței de apel, precum că corectarea și reeducarea inculpatului Marinescu Ion poate avea loc numai în locurile de privațiune de libertate, legal și întemeiat aplicîndu-i acestuia o pedeapsă reală cu închisoare, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. Mai mult, Colegiul penal enunță, că potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce vina lui în comiterea infracțiunii imputate este dovedită prin cumulul de probe nominalizate în hotărîrea judecătorească, fiind apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare. Prin urmare, recursul declarat de avocatul Goloșneanu Sergiu în numele inculpatului Marinescu Ion este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Goloșneanu Sergiu în numele inculpatului Marinescu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 10 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Marinescu Ion Canon, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iunie 2014. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie 6