1ra-1370/14 — art. 287 alin 3 CP

1ra-1370/14 — art. 287 alin 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1370/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecători – Petru Moraru, Nadejda Toma, Sveatoslav Moldovan și Maria

Ghervas,

a judecat în ședință fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron și de

părțile vătămate Osipenco Victor și Osipenco Gabriela împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Munteanu Ivan Ștefan, născut la 18 februarie

1952, originar și domiciliat în s. Ghelăuza, r-nul

Strășeni, cetățean al R. Moldova

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 08.07.2009 - 04.01.2012;

Instanța de apel: 10.04.- 09.10.2012;

Instanța de recurs: 18.12.2012- 26.02.2013;

Instanța de apel: 26.03.- 19.12.2013;

Instanța de recurs: 28.07.- 21.10.2014;

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

el, la 04 septembrie 2008 aproximativ la orele 1100, aflîndu-se în s. Ghelauza, r-nul

Strășeni, din intenții huliganice, fără careva motive, încălcînd grosolan ordinea publică

și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, a urcat pe gardul care separă

gospodăria sa de gospodăria cet. Munteanu Gheorghe și cu o deosebită obrăznicie,

adresînd expresii injurioase față de cet. Osipenco Gabriela, Osipenco Victor și

Munteanu Gheorghe, a aruncat în direcția ultimilor bucăți de cărămidă, în rezultatul

cărui fapt a fost deteriorat automobilul de model „Mazda 626” cu n/î ST AO - 594, ce

aparținea lui Osipenco Gabriela, parcat în gospodăria lui Munteanu Gheorghe, iar cet.

Osipenco Victor i-au fost cauzate vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Munteanu Ivan să fie condamnat în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei să-i fie suspendată condiționat pe un termen de 2 ani.

În argumentarea cererii de apel, procurorul a invocat că, probele administrate la

dosar demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, iar instanța de fond a dat o apreciere eronată declarațiilor părților vătămate

Osipenco G., Osipenco V. și a martorilor Șendrea N., Croitoru D., Tataru V., Pleșca V.,

Munteanu G. și Mardari N.

1

3.1. Părțile vătămate Osipenco Victor și Osipenco Gabriela, la fel au contestat cu

apel sentința, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Munteanu Ivan să fie condamnat în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, argumentînd că instanța nu a analizat cumulul de

probe ce confirmă vinovăția inculpatului în cele imputate, iar în partea descriptivă a

sentinței lipsesc temeiurile de achitare a inculpatului și probele au fost administrate cu

încălcarea prevederilor legale.

2012, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de părțile

vătămate, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel a reținut că, învinuirea înaintată inculpatului nu și-a găsit

confirmare, fapt dovedit prin probele anexate la dosar cum ar fi: declarațiile inculpatului

Munteanu I.; părților vătămate Osipenco V., Osipenco G.; martorilor Munteanu T.,

Munteanu Gr., Pleșca V., Gratie E., Șendrea N., Croitor D., Tataru V., Gherasim V.,

Dunai N., Mardari N., Munteanu Gh. și Mardari E.

Instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond corect a stabilit că martorii

respectivi nu au relatat circumstanțe ce ar stabili vinovăția inculpatului, mai mult, aceste

declarații nu puteau fi puse la baza unei sentinței de condamnare în situația în care ele

nu coroborează și nu se completează cu materialele cauzei, inclusiv și de aceea că

aceștia se aflau în relații ostile cu Munteanu Ivan și din start aveau o atitudine ostilă față

de inculpat.

Martorii Mardari Efim, Dunai Nicolai nu au fost nemijlocit la locul comiterii

infracțiunii, ei cunosc circumstanțele celor întîmplate din spusele părților vătămate și ale

martorului Mardari Natalia, care de altfel nici ea nu l-a văzut pe inculpat, ci a auzit, cum

el striga de după gard, din ograda sa, cu cuvinte necenzurate în limba rusă.

Faptul ce pune la îndoială veridicitatea declarațiilor părților vătămate și ale

martorilor reiterate mai sus, sunt cele menționate de martorii Pleșca Vasile, Gratie

Elena, Tataru Vasile, Gherasim Valentina, persoane absolut dezinteresate pe cauza dată,

care au confirmat faptul, că la 04.09.2008, la orele dimineții și pînă la prînz Munteanu

Ivan s-a aflat în orașul Strășeni și nu în s. Ghelauza.

Acest lucru a fost confirmat și de către Croitor Dorina, care a declarat, că la

04.09.2008, aproximativ la orele 0900, la procuratură a venit Munteanu Ivan, care îl

căuta pe procurorul N. Șendrea, ultimul de asemenea a confirmat faptul aflării lui

Munteanu Ivan pe la 1130 la Procuratura Strășeni.

Un alt temei menționat de instanța de apel, ce a pus la îndoială veridicitatea

declarațiilor martorilor acuzării, este raportul polițistului de sector Dunai N. din 04

septembrie 2008, ce confirmă că la ora 1117, a fost primită informația prin telefon de la

cet. Munteanu Gabriela, precum că vecinul Muntean I. face scandal (f.d. 3), în timp ce

potrivit certificatului eliberat de procurorul Șendrea Nicu se confirmă faptul că la 04

septembrie 2008, Munteanu I. s-a aflat în Procuratura Strășeni de la ora 1005 pînă la ora

1400 (f.d. 208).

În opinia instanței de apel, motivele invocate de apelanți sînt neîntemeiate,

deoarece instanța de fond corect și legal a stabilit că, fapta incriminată inculpatului nu a

fost comisă de el, ci de o altă persoană, fapt confirmat în ședința de judecată de către

martorii D. Croitor, N. Șendrea, V. Tataru, V. Gherasim, E. Gratie, V. Pleșca, care au

confirmat, că în timpul comiterii pretinsei infracțiuni, la 04 septembrie 2008, de

dimineață, ei l-au văzut pe inculpat în or. Strășeni în sediul Procuraturii, iar fotografiile

automobilului de model „Mazda 626” cu n/î STAO 594 și raportul de expertiză medico-

2

legală nr. 272 din 13.11.2008, indică doar geamul spart și prezența leziunilor corporale

fără cauzarea prejudiciului sănătății, probe care nu indică direct la vinovăția

inculpatului.

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de

judecată, din motiv că instanța de apel nu a făcut analiza tuturor probelor prezentate de

partea acuzării în apelul declarat și nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel,

referitor la faptul că vinovăția inculpatului Munteanu I. în comiterea infracțiunii

imputate este dovedită prin cumulul de probe prezentat de partea acuzării, cărora,

instanța de apel le-a dat o apreciere greșită și anume: declarațiilor inculpatului, a

martorilor Șendrea N., Croitoru D., Tataru V., Munteanu Gh., Mardari N., Pleșca V.,

părților vătămate Osipenco V. și Osipenco G..

5.1. Părțile vătămate Osipenco V. și Osipenco G. de asemenea, au contestat cu

recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care Munteanu Ivan să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, deoarece examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc în lipsa lor și instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, mai mult, instanța de

apel eronat a apreciat declarațiile martorilor Șendrea N. și Gherasim V..

februarie 2013, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de părțile

vătămate, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel nu a

cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a acțiunilor

inculpatului Munteanu Ivan, nu a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

nu a motivat admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală). De asemenea, instanța de apel a grupat o parte din probe,

argumentînd la general că ele nu confirmă vinovăția inculpatului, fără să le aprecieze pe

fiecare în parte și să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității probei

respective, expunînd temeiul respectiv și să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată.

În această ordine de idei, instanța de recurs a mai reținut, că la examinarea cauzei

în instanța de apel nu au fost respectate cerințele de judecare a apelului, astfel decizia

fiind contrară prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile acuzatorului de stat și a părților vătămate

Osipenco G. și Osipenco V., cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, instanța de fond în cadrul

cercetărilor judecătorești minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate

în cauză și în baza unei analize și aprecieri ample a acestora, just a ajuns la concluzia că

fapta nu a fost comisă de inculpat, acesta fiind corect achitat, deoarece atît în prima

instanță, cît și în instanța de apel nu au fost prezentate probe pertinente și concludente

ce ar demonstra vinovăția lui Munteanu Ivan în comiterea infracțiunii incriminate.

În acest sens, instanța de apel a menționat că nu poate statua, la fel ca și instanța

de fond, că inculpatul se afla în s. Ghelăuza, r-nul Strășeni la 04 septembrie 2008, ora

11:00 din moment ce: datele din raportul polițistului contravin declarațiilor părților

3

vătămate în ce privește ora sesizării poliției; declarațiile părților vătămate Osipov G.,

Osipov V. și martorilor Munteanu Gh., Mardari E., Mardari N., sunt făcute de persoane

cointeresate, or, s-a stabilit că între aceștia și inculpat există relații ostile; declarațiile

părților vătămate și a martorilor acuzării se infirmă prin declarațiile martorului N. Dunai

în ce privește înștiințarea ultimului de către Osipenco G. și Mardari E. despre acțiunile

infracționale ale lui Munteanu I.; declarațiile lui Munteanu Gh., se combat cu

declarațiile martorilor Munteanu Gr. și Donica T. în ce privește locul aflării lui

Munteanu Gh.; martorii Tataru V., Pleșca V., Grosu. E., Gherasim V..

Declarațiile martorilor Șendrea N. și Croitor D. privind locul aflării procurorului

Șendrea N., instanța de apel nu le-a admis, din motiv că acuzarea în nici un mod nu a

dovedit că procurorul Șendrea N. a fost citat la 04.09.2008 pentru ora 11:00 în altă

cauză și s-a aflat în incinta Judecătoriei Strășeni pînă la ora 12:00, cu aproximație de 10-

15 min., pentru a participa la amînarea cauzei penale, iar careva motive de a nu crede

martorului Gherasim V., instanța de apel nu a stabilit, deoarece martorii Șendrea N. și

Croitor D. au arătat la sosirea ei după venirea inculpatului.

În ce privește alibiul inculpatului, instanța de apel a conchis că, potrivit

procesului verbal de cercetare la fața locului (f.d. 149, vol. II), se constată că inculpatul,

dacă s-ar deplasa cu un mijloc de transport propriu, ar parcurge distanța în 30 de minute.

Deci, fizic este imposibil ca săvîrșind infracțiunea la ora 11:15 sau 11:17 în s.

Ghelăuza, la 11:30 să te afli în biroul procurorului Șendrea N. și să ai deja scrisă

jumătate de foaie, mai mult, inculpatul nici nu dispunea de mijloc de transport dar

trebuia să parcurgă pe jos distanța de la Procuratura Strășeni pînă la piața Strășeni și de

la s. Ghelăuza pînă acasă, fiind necesar mult mai mult timp decît cel stabilit și în

procesul verbal de cercetare la fața locului.

La fel, Colegiul penal a conchis că nu a fost probat faptul că vătămările corporale

depistate la partea vătămată Osipenco Victor, în cadrul examinării și expertizei medico-

legale, sunt în legătură cauzală cu presupusele acțiuni ilicite ale inculpatului.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că acuzarea nu a probat că anume

inculpatul ar fi deteriorat automobilul de model „Mazda 626” ce aparține cu drept de

proprietate lui Osipenco Gabriela, deoarece prin actul examinării mijlocului de transport

nr. 507 cît și prin raportul asupra actului dat, se confirmă doar că automobilul menționat

a fost deteriorat, precum și aprecierea costului acestor deteriorări, însă nu și natura

apariției lor și timpul cînd acestea au fost cauzate.

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată,

deoarece la emiterea deciziei sale, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 414

Cod de procedură penală, precum și de explicațiile Plenului Curții Supreme de Justiție

la pct. 14 al Hotărîrii nr. 22 din 12.12.2005 ”Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel” cu modificările ulterioare.

În acest sens, procurorul reiterînd motivarea Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție din decizia adoptată la 26 februarie 2013, a invocat că, la emiterea hotărîrilor

sale de achitare, instanțele de fond și apel, nu au apreciat corect probele prezentate de

acuzare, expunîndu-se prematur asupra probelor, neelucidînd faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, adică conținutul probelor indicate au fost

expuse în alt sens decît cel în care au fost declarate.

În ordinea de idei expusă supra, procurorul s-a referit la următoarele probe:

declarațiile inculpatului, martorilor N. Șendrea, D. Croitor, V. Tataru, Gh. Munteanu, N.

4

Mardari, V. Pleșca, părților vătămate V. Osipenco, G. Osipenco, raportul de expertiză

medico-legală nr. 272 din 13 noiembrie 2008, 6 fotografii ale automobilului ”Mazda

626„ cu n/î ST AO 594, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.05.2012.

8.1. Părțile vătămate Osipenco Victor și Osipenco Gabriela, fără a invoca vreun

temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, au contestat cu

recurs ordinar hotărîrile pronunțate solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de condamnare a inculpatului Munteanu I. în baza articolului

incriminat în rechizitoriu.

În susținerea cerințelor sale, recurenții au invocat dezacordul său cu modalitatea

de apreciere a probelor, menționînd că cauza a fost judecată cu grave erori de drept,

inclusiv: examinarea cauzei a avut loc în lipsa părților vătămate; declarațiile martorilor

au fost denaturate; instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apel referitor la declarațiile martorilor, la proba pusă la baza deciziei de achitare –

certificatul procurorului N. Șendrea care confirmă aflarea inculpatului în timpul

săvîrșirii infracțiunii în Procuratura Strășeni precum și la falsificările declarațiilor

martorului V. Gherasim.

Colegiul penal lărgit consideră, că acestea urmează a fi respinse din următoarele

considerente.

10.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor declarate, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurenți.

Potrivit pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ nr. 9 din 30.10.2009 „Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material”.

Or, recursul, fiind a doua cale ordinară de atac, ce urmează a fi judecată la cel

de-al treilea grad de jurisdicție, poate fi exercitat în limitele temeiurilor de casare

concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea hotărîrii pronunțate în apel și

care sunt direct enunțate în art. 427 Cod de procedură penală, excepție fiind cazurile

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel corect a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept prezente în speță și întemeiat a

respins apelul declarat de procuror și părțile vătămate Osipenco G. și Osipenco V..

Deși, procurorul invocă ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, din conținutul recursului ordinar declarat, se observă că nu se

argumentează ilegalitatea hotărîrii judecătorești din punct de vedere al erorii de drept

comise la judecarea cauzei în apel, dar se referă la procedura de apreciere a probelor

și la dezacordul său cu aceasta, considerînd că Munteanu I. a săvîrșit infracțiunea

imputată.

5

10.2. Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (vol.

III, f.d. 76-81) și lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de

apel la judecarea apelurilor declarate de procuror și de părțile vătămate Osipenco G.

și Osipenco V., a respectat întocmai prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și verificate

în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind cercetate suplimentar în

ședința de judecată și reflectate în procesul-verbal, fiind audiați pe viu inculpatul

Munteanu I..

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în

sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

nevinovăția inculpatului Munteanu I. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, din motiv că fapta incriminată nu a fost săvîrșită de inculpat.

Astfel spus, criticele formulate de recurenți, enunțate la pct. pct. 8., 8.1. ale

prezentei decizii, prin care susține că Munteanu I. se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 7., soluție,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune.

Totodată, referitor la argumentul părților vătămate Osipenco G. și Osipenco V.,

precum că „examinarea cauzei a avut loc în lipsa părților vătămate”, Colegiul penal,

menționează că acesta este nefondat, deoarece potrivit procesului-verbal din

19 decembrie 2013 (f.d. 77, vol. III), instanța de apel, referindu-se la cererea părților

vătămate (f.d. 67, vol. III), a considerat posibilă examinarea cauzei în absența

acestora.

10.3. La fel, argumentele recurenților cu privire la aprecierea unilaterală și

incorectă a probelor de către instanțele de judecată, nu au nici un suport legal

deoarece, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului.

Mai mult ca atît, în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul

penal, reglementat de art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și

judecarea cauzei sînt separate și se efectuează de diferite organe și persoane.

Instanța de judecată nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Funcția acuzării este pusă pe seama procurorului care intentează dosarul penal,

înaintează învinuirea, susține acuzarea în instanțele de judecată.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru apărarea Dreptului

Omului, sarcina probațiunii în ședința de judecată îi revine acuzatorului de stat, or,

după cum sa menționat, funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

Curtea Europeană în cauza Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a

statuat că, în domeniul penal problema administrării probelor trebuie să fie abordată

6

din punctul de vedere al art. 6 § 2 și se obligă, „inter alia”, ca sarcina de a prezenta

probele să revină acuzării.

În speță, acuzarea a avut un rol pasiv în prezentarea probelor, or, omisiunile

comise de procuror nu trebuie reparate în detrimentul persoanei acuzate.

În virtutea celor menționate, Colegiul penal lărgit menționează, că instanța de

apel în decizia sa, s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și verificîndu-le, făcînd o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a

admis probele la care se referă partea acuzării, astfel, legal și întemeiat a adoptat o

hotărîre de respingere a apelurilor procurorului și părților vătămate, concluzionînd

asupra legalității sentinței de achitare a inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate.

Prin urmare, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției

de achitare a inculpatului Munteanu Ivan de către instanțele de fond și de apel nu s-au

constatat. Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală și nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

În consecință, se apreciază că nu există temeiuri legale pentru admiterea

recursurilor ordinare declarate de procuror și de părțile vătămate Osipenco G. și

Osipenco V. și potrivit legii, se impune respingerea acestora ca inadmisibile, cu

menținerea hotărîrii atacate.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron și de părțile vătămate

Osipenco Victor și Osipenco Gabriela împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Munteanu Ivan

Ștefan, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 noiembrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

7