1ra-734-2014 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-734-2014 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-734/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2013

în cauza penală în privința lui

Batîru Ion Tudor, născut la 23 august 1970, originar

și domiciliat în s. Șendreni, r-nul Nisporeni;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

ordinar)

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Tudor a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Ion pentru faptul că el, la data de 23 aprilie 2008, urmărind scopul vătămării

integrității corporale, din relații ostile, aflîndu-se în ograda godpodăriei lui Guțanu

Grigore, situată în s. Șendreni, r-nul Nisporeni, intenționat i-a aplicat lovituri în

regiunea capului lui Silivestru Valeriu, cauzîndu-i vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, care au provocat decesul victimei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Batîru Ion să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4)

1

Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că prima instanță incorect a

apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a prezentat suficiente probe

care, în opinia sa, au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

imputate, acestea nefiind apreciate de instanță la justa lor valoare, și anume:

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Silivestru Natalia, martorilor

Sirițanu Ecaterina, Guțanu Grigore, rapoartele de expertiză medico-legale nr. 66 din

17 aprilie 2009 și nr. 371 din 19 februarie 2010, prin care s-a stabilit că între leziunile

corporale depistate și cauza decesului lui Silivestru Valeriu exista legătură cauzală

directă și neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect a

constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a

pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat suficiente

probe obiective, veridice și concludente, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului

Batîru Ion în săvîrșirea infracțiunii imputate.

invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în acceași instanță, pe motiv

că instanța nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, neîntemeiat a ignorat un șir de probe, care au confirmat vinovăția

lui Batîru Ion. La judecarea apelului, instanța urma să verifice legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, dînd o

apreciere unilaterală circumstanțelor cauzei și ca rezultat au ajuns la o concluzie

greșită privind nevinovăția inculpatului.

6 . Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17

ianuarie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apel, precum și hotărîrea atacată în acest sens nu cuprindea motivele pe care se

întemeia soluția.

2013, a fost admis din alte motive apelul acuzatorului de stat, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre după cum urmează: inculpatul Batîru Ion a fost achitat de

sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, fapta infracțională ce

i s-a imputat lui Batîru Ion nu a fost săvîrșită, decesul lui Silivestru Valeriu a avut loc

în împrejurările descrise de inculpat, și anume că ultimul s-a împiedicat și a căzut,

lovindu-se la cap, posibil și de stîlpii de spalieră cu care era parțial betonat locul

accidentului.

2

Astfel, lipsa motivului săvîrșirii infracțiunii a dovedit lipsa intenției

inculpatului de a-i cauza victimei vătămările corporale indicate în învinuire.

Prin urmare, vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente și

concludente, Batîru Ion fiind corect achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 151

alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se solicită casarea totală deciziei,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată

deoarece soluția instanței de apel de menținere a sentinței de achitare în privința

inculpatului Batîru Ion este una vădit neîntemeiată și ilegală.

Recurentul își motivează opinia prin aceea că, achitîndu-l pe Batîru Ion,

instanța de apel a nu a luat în considerație toate probele acuzării, pe care le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare, fără o motivare plauzibilă sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului.

În motivarea recursului, acuzatorul de stat indică că Colegiu penal distorsionat

a reflectat în decizie precum că „potrivit concluziilor raportului de contraexpertiză nr.

98 din 11 iunie 2013, efectuată la demersul procurorului și ulterior numită de către

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, între leziunile corporale și cauza decesului

lui Silivestru Valeriu, legătură cauzală, nu este, deoarece decesul a fost condiționat de

bronhopneumonie, care s-a dezvoltat de sine stătător, avînd la bază infecția bacteriana

și nu este complicație a traumei cranio-cerebrale”, deoarece „de facto” la demersul

procurorului a fost efectuată contraexpertiză medico-legală și în comisie nr. 130 din

13 martie 2012, care a constatat că între leziunile corporale și cauza decesului lui

Silivestru Valeriu este legătură cauzală directă; pneumonia purulentă bilaterală la

Silivestru Valeriu a fost cauzată de flora bacteriană (neidentifîcat) și a apărut pe

fondalul traumatismului cranio-cerebral, iar menigoencefalita este o complicație a

acestei traume grave, astfel aceste afecțiuni nu sunt în legătură cauzală cu decesul,

dar au putut numai grăbi tempoul morții; lipsa leziunilor caracteristice pentru zona de

contralovitură, permite de a afirma că producerea (traumei) în urma căderii de pe

suport propriu cu sau fără accelerație, inclusiv și în circumstanțele descrise de Batîru

Ion, este imposibil”.

Cele invocate mai sus denotă că, instanța de apel nu a depus efortul necesar, la

studierea concluziilor expertizelor medico-legale, prezentate la faza cercetării

judecătorești în instanța dc apel și a lăsat fară apreciere una din probele suplimentare

prezentate de către acuzare, raportul nr. 130, ce are relevanță faptică, selectînd și

dîndu-i prioritate raportului de expertiză medico-legal nr. 98, efectuat la demersul

apărării.

La fel, acuzatorul de stat menționează că argumentul invocat în decizie prin

care instanța de apel a constatat lipsa motivului săvîrșirii infracțiunii, dovedește lipsa

intenției inculpatului de a-i cauza victimei vătămările corporale indicate în învinuire,

că în ambele instanțe de judecată, s-a stabilit cu certitudine motivul comiterii

infracțiuni și anume faptul că, în perioada cînd inculpatul Batîru Ion se afla în spital,

între soția acestuia, Batîru Svetlana și victima Silivestru Valeriu au avut loc mai

multe incidente din cauza unui țînc, care aparținea familiei Silivestru, situații care au

fost precedate de tensionarea relațiilor dintre familiile respective.

3

Mai mult, recurentul subliniază că intenția făptuitorului, zona corpului spre

care au fost îndreptate și exercitate actele de violență, intensitatea actelor de violență,

gravitatea leziunilor cauzate, nu trezesc îndoieli că făptașul a admis în mod efectiv

survenirea unor consecințe grave.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Însă, instanța de recurs constată că, argumentele din recurs sunt neîntemeiate,

iar decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce

face ca concluziile despre achitarea lui Batîru Ion de sub învinuirea de săvîrșire a

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat, să fie juste și întemeiate.

Prin urmare, sînt neîntemeiate argumentele recurentului precum instanța de

apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 95 alin. (1), 100 alin. (4) și 101 Cod

de procedură penală și astfel a făcut aprecieri a probelor care nu se acordă la valoarea

acestora, a reținut inutilitatea unor probe, care întrunesc toate calitățile unor probe ce

pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, a făcut concluzii care nu se racorda

la ansamblul probatoriu acumulat pe cauză.

Se enunță că instanța de apel corect a menționat în acest sens și prevederile art.

389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de condamnare se adoptă

numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată.

Deasemenea s-a ținut seama pe deplin de prevederile legale potrivit cărora o

sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri și nici o probă nu are o

valoare dinainte stabilită, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu

pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului.

Colegiul reține că instanța de apel, reieșind din prevederile legilor

nominalizate, a dat o apreciere corectă declarațiilor inculpatului Batîru Ion, al

reprezentantului legal al victimei Silivestru Natalia și expertului Șarpe Vasile, care

analizate în ansamblu, exclud vina inculpatului în cele incriminate.

4

Astfel, Colegiul penal remarcă, că instanța de apel a făcut o analiză amplă a

probelor acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și

s-au respins altele, a argumentat detaliat, cu trimitere la legile respective de ce s-au

respins probele ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse inculpatului în

cauză. Toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în

cauză.

Neîntemeiat este argumentul recurentului asupra faptului că instanța de apel

eronat a apreciat probele acuzării, și anume, declarațiile soției decedatului Silvestru

Valeriu - Silvestru Natalia și declarațiile martorului Sirețanu Ecaterina, rapoartele de

expertiză medico-legală nr. 66 din 17 aprilie 2009 și nr. 371 din 19 februarie 2010,

conform cărora este stabilit că leziunile corporale grave cauzate lui Silivestru Valeriu

au legătură cauzală directă cu cauza morții acestuia și au fost produse cu lovituri de

corpuri contodente dure, probe care nu pot fi reținute la baza învinuirii, întrucît,

potrivit raportului de contraexpertiză nr. 98 din 11 iunie 2013, efectuat la demersul

procurorul, numită de către Colegiul penal, între leziunile corporale și cauza

decesului legătura cauzală nu este deoarece decesul a fost condiționat de

bronhopnemonie care s-a dezvoltat de sine stătătător, avînd la bază infecția bacteriana

și nu este o complicație a traumei cranio-cerebrale.

Astfel, instanța de apel întemeiat a subliniat că „conform datelor din raportul de

examinare medico-legală nr. 27 și cele din fișa medicală nr. 1843, la Silivestru

Valeriu s-au depistat: echimoză pe spate cu dimensiunile 30x10cm, care a fost

produsă prin acțiunea traumatică cu un corp contondent și prin dimensiunile sale,

provoacă o dereglare a sănătății de scurtă durată (mai mult de 6 zile, însă nu mai mult

de 21 zile), după care criteriu se califică ca vătămare ușoară. Însă deoarece acest fapt

a fost descris incomplet, nu a fost posibil de stabilit cu certitudine timpul producerii

ei și cu ce fel obiect (forma) a fost produsă. A fost admis doar că putea fi produsă la

data de 23 martie 2008, atît prin cădere, cît și prin lovire cu un obiect contondent.

Prin urmare, întemeiate sunt argumentele instanței de apel privind faptul că

trauma capului în cazul dat putea să se formeze atît prin lovire cu un corp contondent

(cîrjă sau alt obiect), cît și prin cădere cu lovirea capului de un obiect contondent dur,

însă ținînd cont de lipsa unor elemente morfologice caracteristice primei variante

(tendință de formare a unui „uluc", de fărîmițare a lamelei externe) și de direcția

vectorului forței traumatice, aceasta s-a produs prin cădere și lovirea capului de un

obiect contondent.

Instanța de recurs ține să menționeze că este fără temei argumentul recurentului

privind faptul că între leziunile corporale și cauza decesului ar fi legătură cauzală,

deoarece decesul a fost condiționat de bronhopneumonie, care s-a dezvoltat de sine

stătător, avînd la bază infecția bacteriana și nu este o complicație a traumei cranio-

cerebrale, fiindcă contuzia cerebrală poate să se dezvolte, la etapa primară, fară

pierderi de cunoștință sau semne neurologice importante, ceea ce admite și faptul că

persoana vătămată putea să se deplaseze de sine stătător (fără ajutor), inclusiv la o

distanță de 500 metri.

Trauma cranio-cerebrală a fost produsă printr-o singură acțiune a forței

traumatice.

5

Direcția vectorului forței traumatice pentru trauma capului este din lateral-

stînga, cu apropiată acesteia, fiindcă capul este o parte mobilă a corpului”.

Astfel, în rapoartele de expertiză nr. 66 din 17 aprilie 2009 și nr. 371 din 19

februarie 2010 se indică că „moartea lui Silivestru Valeriu a survenit în urma cauzării

vătămării corporale grave periculoase pentru viață - traumatism cranio-cerebral

închis, fapt confirmat prin depistarea revărsatelor sanguine în țesuturile moi

pericraniene, hemoragiilor barahnoidiene, contuziei cerebrale fracturii liniare a osului

parietal stîng, care s-a complicat cu edem cerebral, pneumonie purulentă bilaterală și

meningoencefalită (clinic), finisîndu-se cu insuficiența cardio-respiratorie. Decisiv în

eșecul traumei a fost gravitatea și pericolul pentru viață a însuși leziunilor suportate.

Între leziunile corporale depistate și cauza decesului la Silvestru Valeriu este legătură

cauzală directă”.

Totodată în alte trei rapoarte de expertiză medico-legală nr. 67/d din 28 mai

2008, nr. 153 din 21 septembrie 2010-09 noiembrie 2010 și nr. 130 din 26 martie

2012-31 octombrie 2012 se indică că vătămările corporale grave periculoase pentru

viață depistate la Silivestru Valeriu nu au legătură directă cu moartea deoarece

aceasta se datorează unei insuficiențe cardio-pulmonare, provocată de o pneumonie

purulentă acută bilaterală depistată la examinarea medico-legală.

Reieșind din circumstanțele stabilite, este justă concluzia instanței de apel

precum că contraexpertiza complexă în comisie, efectuată la 20 martie 2013-11 iunie

2013 sub nr. 98 este completă, amplă, fondată pe examinarea celorlalte rapoarte de

expertiză și care a dat răspunsuri clare, bazate pe fișa medicală a victimei și

materialele cauzei.

Celelalte rapoarte de expertiză medico-legală sufereau de unele deficiențe, care

nu au permis în măsură deplină și argumentat de a determina mecanismul traumei și

vechimea ei, lipsind și informația veridică și obiectivă despre gradul de alcoolemie la

Silivestru Valeriu, în timpul producerii traumei capului.

Totodată, în raportul de contraexpertiză se indică că contuzia cerebrală

(inclusiv hemoragiile subarahnoidiene), fiind o afectare de focar a creierului, poate

evolua fară pierdere de cunoștință și semne neurologice evidente și, de regulă, se

agravează în timp, datorită dezvoltării efectelor secundare posttraumatice

(extindereaa hemoragiilor, edemul cerebral, hipertensiunea intracraniană), fapt care

generează opinii diferite în expertizele medico-legale.

Este corectă concluzia instanței de apel că, la materialele cauzei nu există nici o

probă concretă care ar arăta direct că inculpatul Batîru Ion, la data de 23 martie 2008,

avînd scopul vătămării integrității corporale, intenționat i-a aplicat lovituri în

regiunea capului lui Silivestru Valeriu, iar în ordonanța de punere sub învinuire a

inculpatului pe art. 151 alin. (4) Cod penal din 11 septembrie 2009 (vol. 1, f.d. 174)

nici nu este indicat cu ce anume i-au fost aplicate loviturile victimei.

Instanța de apel corect a apreciat critic afirmația acuzării că prima instanță nu a

dat aprecierea cuvenită declarațiilor soției decedatului întrucît aceasta nici nu a fost

martor ocular la cele întâmplate, din cuvintele ei, soțul său a „ fost bătut în casa lui

Guțanu Grigore cu cîrja de către Batîr Ion”, pe cînd nimeni din cei audiați în instanța

de apel nu au confirmat că ar fi intrat în casă, la fel nimeni nu a observat vreun

conflict între inculpat și victimă.

6

Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine, că fapta infracțională ce

i se impută lui Batîru Ion n-a fost săvîrșită, decesul lui Silivestru Valeriu a avut loc în

împrejurările descrise de inculpat și anume că ultimul s-a împiedicat și a căzut,

lovindu-se la cap, posibil și de stîlpii de spalieră cu care era parțial betonat locul

accidentului.

La fel, nu poate fi reținut nici afirmația procurorului precum că motivul

cauzării traumei cranio-cerebrale lui Silivestru Valeriu de către Batîru Ion ar fi fost

incidentele ostile dintre soția inculpatului și victimă din cauza unui cățeluș ce

aparținea ultimului, deoarece aceasta este doar o presupunere, neconfirmată de

nimeni, ba mai mult dacă ar fi fost acest motiv, atunci ar fi fost vreo ceartă oarecare

între aceștia doi, fapt neconfirmat nici de inculpat și nici de martorii Guțanu Grigore

și Turculeț Tudor cu care primii doi au folosit din ambudență rachiu, dacă era

presupusul motiv atunci inculpatul și victima nu erau să participe la această băutură.

Astfel, lipsa motivului săvîrșirii infracțiunii dovedește lipsa intenției

inculpatului de a-i cauza victimei vătămările corporale indicate în învinuire, mai ales

dacă ținem seama că inculpatul cu 2 zile înainte de incident a ieșit de la operație și era

într-o stare fizică slabă.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

constată că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui

Batîru Ion Tudor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 mai 2014.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă

7