1ra-623/2014 — 145 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 145 al.1 CP
- Temei legal
- 145 al 1 CP
1ra-623/2014 — 145 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-623/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
06 mai 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Iurie
Bejenaru,
judecînd în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, în cauza penală în
privința lui
Bejenari Ivan Gheorghe,
născut la 28.02.1984, originar și
locuitor al s. Bulboci, r-nul
Soroca.
Datele referitoare la termenul
de examinare a cauzei:
- de la 31 mai 2013 pînă la 06
septembrie 2013 (prima
instanță)
- de la 22 octombrie 2013 pînă la
18 decembrie 2013 ( instanța de
apel)
- de la 18 februarie 2014 pînă la
06 mai 2014 (instanța de
recurs)
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului cu
dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de
judecători.
Avocatul Cornelia Gorencu și inculpatul, care au pledat pentru respingerea
recursului, cu menținerea hotărîrii atacate.
Colegiul penal lărgit asupra recursului în cauză,
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 06 septembrie 2013, Bejenari Ivan, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a fost condamnat în baza art.
145 alin.(1) Cod penal, fapta fiind recalificată din prevederile art. 145 alin.(2) lit. j)
1
Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executarea ei în
penitenciar de tip închis.
Instanța de fond a constatat că, Bejenari Ivan, la 11 aprilie 2013, în jurul
orelor 13:00 – 17:00, aflîndu-se împreună cu Zaveruha Grigore, într-o gospodărie
părăsită din s. Bulboci, r-nul Soroca, care anterior a aparținut cet. Gornea Catina,
fiind în stare de ebrietate, a intrat cu ultimul într-un conflict apărut din cauza unei
datorii avute către victimă, în sumă de 1000 lei, în cadrul căruia, Zaveruha
Grigore a scos din buzunar un cuțit și a încercat să-l lovească, inculpatul
apărîndu-se l-a deposedat pe ultimul de cuțit după care, intenționat cu aceeași armă
i-a aplicat 4 lovituri cu cuțitul în regiunea cutiei toracice, cauzîndu-i astfel, lui
Zaveruha Grigore, leziuni corporale incompatibile cu viața în rezultatul cărora a
decedat.
Sentința instanței de apel a fost contestată de către:
3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei decizii prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145 alin.(2) lit. j) Cod
penal, și luînd în considerație prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, ai
stabili o pedeapsă de 13 ani și 4 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de
tip închis.
Apelantul, și-a manifestat dezacordul în privința greșitei încadrări juridice de
către instanța de fond, iar afirmația instanței precum că, din spaimă inculpatul i-a
aplicat victimei 4 lovituri cu cuțitul, a considerat-o necorespunzătoare
circumstanțelor cauzei stabilite în cadrul cercetării judecătorești, odată ce în
ședința de judecată s-a stabilit faptul că, inculpatul a avut posibilitatea de a evita
omorul lui Zaveruha G.,, întrucît din declarațiile acestuia depuse sub jurămînt, s-a
constatat că partea vătămată a scos din buzunar cuțitul ca să-l atace, iar
inculpatul l-a lovit cu pumnul în față, ultimul căzînd jos scăpînd cuțitul din mînă.
Din cele relatate reiese că inculpatul a avut posibilitatea să se gîndească la acțiunile
sale și urmările lor.
S-a menționat că, pedeapsa lui Bejanari I., este nejustificat de blîndă în
coraport cu fapta comisă de către inculpat și cu personalitatea acestuia, care a
comis fapta în stare de recidivă, iar după comiterea infracțiunii a încercat să
ascundă cadavrul și să se ascundă de la urmărirea penală.
3.2 Succesorul părții vătămate, Pocitari Olesea, care a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care, inculpatului să-i fie
aplicată pedeapsa maximă în limita sancțiunii art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal.
S-a invocat blîndețea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii
menționate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013,
care a fost integral pronunțată la 20 decembrie 2013, apelurile declarate au fost
respinse ca nefondate, menținîndu-se sentința fără modificări.
În motivarea soluției sale instanța de apel a constatat că de către instanța de
fond prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, corect a fost stabilită vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(1) Cod penal.
Colegiul penal a menționat că, argumentele invocate de către procuror și
succesorul părții vătămate, referitor la reîncadrarea greșită a acțiunilor inculpatului
sunt nefondate, deoarece instanța de fond corect a constatat, că potrivit învinuirii
2
formulate și probelor prezentate, inculpatul i-a aplicat victimei 4 lovituri cu cuțitul
în regiunea toracică, într-o perioadă de timp relativ scurtă de 5-10 secunde, toate
penetrante și conform p. 4 al raportului de expertiză medico-legală, nr. 43 (f.d 30-
32) au putut provoca decesul.
Instanța de apel a constatat, că instanța de fond corect a concluzionat lipsa
respectivului semn calificativ, or cruzimea deosebită se demonstrează prin intenția
făptuitorului de a-i cauza victimei suferințe – de ordin fizic sau psihic, care sunt
intense, inutile și prelungite în timp. Cruzimea este inerentă oricărui omor,
deoarece în momentul omorului victima simte dureri fizice și morale.
Semnul unei cruzimi deosebite există în cazurile în care înainte de a-i curma
viața sau în procesul săvîrșirii omorului, victima este supusă torturii, schingiuirilor,
batjocurii.
Instanța de apel a menționat că, în prezenta cauză, în condițiile descrise și
constatate, nu poate fi vorba de calificativul ,,deosebită cruzime”.
Totodată instanța de apel s-a expus și în privința argumentelor privind aplicarea
în privința inculpatului a unei pedepse blînde, motivînd prin faptul că, acestea sunt
contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de
fond pe parcursul judecării cauzei.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond cu
respectarea prevederilor art. 61, 71, 75 Cod penal, a ținut cont de scopul pedepsei
penale, întru stabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea
săvîrșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei
penale, ce țin de gravitatea faptei, care face parte din categoria infracțiunilor
excepțional de grave, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii,
personalitatea inculpatului, care este pozitivă, anterior nu a fost condamnat
(anteriorul antecedent fiind stins), a recunoscut vina și s-a căit, stabilindu-i
inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare în limitele sancțiunii pentru fapta
prejudiciabilă comisă, în acest sens luînd în considerație și prevederile art. 364/1
alin.(8) Cod de procedură penală, care prevede că inculpatul care a recunoscut
săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe
baza probelor administrate în faza urmăririi penale, a beneficiat de reducerea cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea, în cazul pedepsei cu închisoare.
Decizia instanței de apel este contestată cu recurs de către procuror, care
solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de
apel, în alt complet de judecători.
Recurentul, în temeiul art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) Cod de procedură penală,
invocă că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Recurentul nu este de acord cu încadrarea acțiunilor inculpatului, iar constatarea
instanței de fond precum că, loviturile aplicate de inculpat au fost aplicate din
spaimă și nu cu o deosebită cruzime, o consideră necorespunzătoare
circumstanțelor cauzei stabilite în cadrul cercetării judecătorești, odată ce în
ședința de judecată s-a stabilit faptul că, inculpatul a avut posibilitatea de a evita
omorul lui Zaveruha G.,, întrucît din declarațiile acestuia depuse sub jurămînt, s-a
constatat că partea vătămată a scos din buzunar cuțitul ca să-l atace, iar
3
inculpatul l-a lovit cu pumnul în față, ultimul căzînd jos scăpînd cuțitul din mînă.
Din cele relatate reiese că inculpatul a avut posibilitatea să se gîndească la acțiunile
sale și urmările lor.
Se menționează că, pedeapsa lui Bejanari I., este nejustificat de blîndă în
coraport cu fapta comisă de către inculpat și cu personalitatea acestuia, care a
comis fapta în stare de recidivă, iar după comiterea infracțiunii a încercat să
ascundă cadavrul și să se ascundă de la urmărirea penală.
Consideră că, în baza probelor acumulate de către organul de urmărire penală și
examinate în instanța de judecată, pe deplin a fost dovedită vina lui Bejenari I., în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal.
Judecînd recursul declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,
instanța de recurs , respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.
Hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor prevăzute la
art. 427 Cod de procedură penală.
Recurentul invocă următoarele temeiuri de casare a hotărîrii atacate:
- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către
procuror;
- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- faptei săvîșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
În cazul dat, Colegiul constată că argumentele respective nu își găsesc
confirmare în speța dată, reținînd că, instanțele de fond și apel corect au ajuns la o
concluzie justă, privind lipsa în acțiunile inculpatului a semnului calificativ
cruzime deosebită, care se caracterizează prin, intenția făptuitorului de a-i cauza
victimei suferințe – de ordin fizic sau psihic, care sunt intense, inutile și prelungite
în timp. Cruzimea este inerentă oricărui omor, deoarece în momentul omorului
victima simte dureri fizice și morale.
Conform doctrinei naționale, noțiunea de cruzime deosebită se îmbină cu
acțiuni sadice, adică cu o tendință anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de
a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferințe, semnul unei cruzimi
deosebite există în cazurile în care, înainte de a-i curma viața sau în procesul
săvârșirii omorului, victima este supusă torturilor, schingiuirilor, batjocurii sau în
care omorul a fost săvârșit prin metode care cu bună-știința vinovatului au fost
îmbinate cu aplicarea față de victimă a unor suferințe deosebite (aplicarea unui
număr mare de leziuni corporale, folosirea unei toxine cu acțiune chinuitoare,
arderea de viu, înecarea, înăbușirea, lipsa îndelungată de hrană, apă etc.).
Potrivit concluziei raportului de expertiză nr. 43 din 18 aprilie 2013, se
constată că, la examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat leziuni
corporale în formă de plăgi înțepat tăiate (în total 4), toate penetrante și care au
putut condiționa decesul. Decesul a survenit în urma plăgii N 1.
Colegiul penal atestă că, instanțele judecătorești corect au ajuns la concluzia
privind lipsa în acțiunile inculpatului a omorului cu o deosebită cruzime.
4
Din cele relatate, rezultă că, decesul victimei a survenit imediat după prima
lovitură cu cuțitul în regiunea toracelui pe stînga cu lezarea pericardului, aortei
ascendente cu tamponada cordului, acesta nefiind supus unei torturi, schingiuiri
sau batjocori.
Argumentele procurorului referitor la pedeapsa aplicată inculpatului în baza
art. 145 alin.(1) Cod penal, a fost obiect de examinare în instanța de apel, care a
verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor dosarului, a respectat întocmai prevederile
art. 414 alin.(1) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, indicînd temeiurile de fapt și de drept care au
dus la respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției sale,
inclusiv și în latura pedepsei.
Prin urmare se constată că, la baza sentinței de condamnare au fost puse
probele just apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală, stabilindu-i, astfel, făptuitorului o pedeapsă echitabilă conform legii în
vigoare.
În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul declarat de
procuror are un caracter declarativ, problemele de drept invocate nu se conțin în
materialele dosarului, iar hotărîrea instanței de apel este legală și întemeiată, ceea
ce impune soluția respingerii recursului ca inadmisibil.
Potrivit art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui
Bejenari Ivan Gheorghe, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 20 mai 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Vladimir Timofti
Ghenadie Nicolaev
Constantin Alerguș
Iurie Bejenaru
5