1ra-594/14 — art. 189 alin.2 CP

1ra-594/14 — art. 189 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-594/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin și

Gordilă Nicolae,

cu participarea:

procurorului – Crijanovschi Sergiu,

avocata – Gorencu Cornelia,

judecînd în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013, în cauza penală

privindu-l pe

Bejenari Ion Vasile, născut la 13 iunie 1963, originar și

domiciliat în or. Ungheni str. David 30;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul Crijanovschi Sergiu s-a pronunțat pentru admiterea recursului

ordinar în sensul declarat.

Avocata Gorencu Cornelia a solicitat respingerea recursului ordinar declarat,

cu menținerea hotărîrii atacate.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 189

alin.(2) lit. d) Cod penal.

că la 05 iunie 2012, aproximativ la ora 14:30, în incinta filialei B.C. "Banca de

Economii" S.A., situată în or. Ungheni, str. Ștefan cel Mare 189, cu un revolver,

ce-1 avea asupra sa, de model "CHAMPION" calibrul 9 mm, a amenințat-o cu

moartea pe cet. Maniuc Lilia, cerîndu-i restituirea plății unei amenzi achitate de el

anterior, din cauză că s-a certat cu ultima.

1

Acțiunile lui Bejenari Ion, de către organul de urmărire penală, au fost

încadrate în baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal – șantajul, adică cererea de a se

transmite bunurile proprietarului, amenințînd cu moartea persoana.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Bejenari

Ion să fie condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime de 500

unități convenționale. În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat, că instanța

de judecată unilateral și superficial a examinat probele prezentate de acuzatorul de

stat în instanță, fapt ce a dus la emiterea unei sentințe ilegale și neîntemeiate iar

vinovăția lui Bejenari I. în comiterea infracțiunii incriminate a fost pe deplin

dovedită prin declarațiile părții vătămate Maniuc Lilia, precum și a martorilor

Costaș Serghei, Covaliov Petru.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate.

prin care, indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare, invocînd următoarele:

- instanța de apel, menținînd sentința de achitare în privința lui Bejenari Ion, a

examinat unilateral și superficial probele acuzării, nu le-a coroborat și nu a efectuat

o analiză obiectivă a acestora, nu s-a pronunțat pe motivele apelului procurorului;

- de către instanțele de judecată inferioare greșit au fost apreciate declarațiile

părții vătămate Maniuc L., care ulterior au fost confirmate prin declarațiile

martorilor Costaș S., Covaliov P. Faptul schimbării declarațiilor de către partea

vătămată Maniuc L., se explică prin teama față de inculpat, susținînd că nu își

dorește nimic și nu are careva pretenții față de nimeni;

- consideră, că în cadrul cercetărilor judecătorești s-a constatat amenințarea

verbală cu omorul și, practic concomitent, momentul în care partea vătămată vede

asupra infractorului revolverul, conștientizînd în acel moment că pericolul

realizării amenințărilor spuse este real, chiar pe punctul de a se declanșa, din

moment ce inculpatul s-a asigurat că nimeni nu vine spre bancă.

- din materialele cauzei, rezultă cu certitudine latura obiectivă a amenințării

cu omor, adică acțiunea de influență psihică prin care făptuitorul insuflă victimei

temerea de a se produce o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății sau

a lipsirii de viață prin metoda verbală, și această acțiune este de natură să alarmeze

pe cel amenințat, să fie percepută de el ca reală, serioasă, prezentînd suficiente

temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat. Aceste circumstanțe au

2

fost stabilite prin declarațiile martorilor Costaș S. și Covaliov P., care au declarat,

că „partea vătămată nu putea vorbi și cu privirea le-a arătat spre inculpat".

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra prezenței revolverului în buzunarul

inculpatului, cu toate că el știa că este defect și cu ce scop dînsul, fiind recidivist

deosebit de periculos, cunoscut în acea zonă, îl purta asupra sa. Nu s-a dat

apreciere nici faptului, că inculpatul Bejenari Ion a venit la bancă, cu scopul de a

schimba bani, după cum susține el, însă nu avea nici un ban asupra sa. De

asemenea, în circumstanțele, precum că inculpatul nu a amenințat-o pe Maniuc L.,

instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra faptului, ce a determinat-o pe

Maniuc L. să apese pe butonul de alarmă.

cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, reieșind din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul ordinar la 02 ianuarie 2014, împotriva deciziei instanței de apel

din 13 noiembrie 2013, pronunțată în ședința publică pe 11 decembrie 2013, în

termen.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului

declarat de procuror nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a

răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de apelant, în legătură cu ce în

baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

3

cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Potrivit apelului declarat de către procuror (f.d. 113-115), criticîndu-se

legalitatea și temeinicia sentinței, se invocă următoarele motive:

„- sentința de achitare în privința lui Bejenari Ion este ilegală și pasibilă

casării, deoarece instanța de fond unilateral și superficial a examinat probele

prezentate în instanță, nu le-a coroborat și nu a efectuat o analiză obiectivă a

acestora;

- la emiterea sentinței de achitare, prima instanță nu s-a expus asupra

declarațiilor părți vătămate, Maniuc Lilia, date în cadrul urmăririi penale, inclusiv

asupra declarațiilor martorilor Costaș Serghei, Covaliov Petru;

- din declarațiile părții vătămate, instanța de fond a constatat că „...inculpatul

nu a scos nici un pistol, nu a amenințat-o cu moartea, dar partea vătămată s-a

speriat și a alertat serviciul de pază." Aici, procurorul a menționat, că partea

vătămată, vizibil speriată de prezența inculpatului în sala ședinței judiciare, fiind

chestionată, a fost de mai multe ori întrebată de acuzare dacă-și menține

declarațiile din cadrul urmăririi penale, care au fost date citirii, la care ultima a

răspuns afirmativ. Totodată a fost întrebată, dacă se teme de inculpat, pentru a da o

notă și stării ei psiho-emoționale, determinante la formularea declarațiilor în ceea

ce privește veridicitatea lor, la ce dînsa nu a putut explica nimic concludent,

spunînd că nu-și dorește nimic și nu are careva pretenții față de nimeni”;

- referitor la amenințarea cu moartea, ce i s-a incriminat inculpatului, prima

instanță a constatat că „...inculpatul a amenințat-o verbal cu moartea..." și că partea

vătămată „... a văzut pistolul în buzunarul inculpatului în timp ce acesta s-a

deplasat spre ușă...", însă, a ezitat să mai constate, probabil din neatenție, că acesta

a încercat să scoată pistolul din buzunar, unde acesta se afla în timp ce o amenința

cu moartea pe casieră, însă nu-i reușea, deoarece mîna îi era ocupată cu telefonul

mobil ce-i suna și în acest timp s-a deplasat spre ușă, asigurîndu-se probabil că nu-

1 va vedea nimeni de ce face. Astfel, este constatată amenințarea verbală cu

omorul și, practic concomitent, momentul în care partea vătămată vede asupra

infractorului pistolul, conștientizînd în acel moment că pericolul realizării

amenințărilor spuse este real, chiar poate pe punctul de a se declanșa, din moment

ce inculpatul s-a asigurat că nimeni nu vine spre bancă;

- din constatările expuse, rezultă cu certitudine latura obiectivă a ceea ce se

numește amenințare cu omorul, adică acțiunea de influență psihică prin care

făptuitorul insuflă victimei temerea de a i se produce o vătămare gravă a integrității

corporale sau a sănătății sau a lipsirii de viață prin metoda orală, și această acțiune

este de natură să alarmeze pe cel amenințat, să fie percepută de el ca reală,

serioasă, prezentând, suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea

4

îndepărtat, de care fapt instanța nu a ținut cont, deși în descriptivul sentinței această

stare de alarmare o conchide din declarațiile martorilor Costaș Serghei și Covaliov

Petru, care au menționat, că„...Partea vătămată nu putea vorbi și cu privirea le-a

arătat spre inculpat...";

- referitor la situația ambiguă creată, și anume, pe de o parte, partea vătămată

Maniuc Lilia, după ce au fost date citire în instanță declarațiilor sale din cadrul

urmăririi penale, pe care dînsa și le-a susținut ca fiind veridice, fapt care neapărat

urma să se fixeze în procesul verbal al ședinței judiciare, iar pe de altă parte prima

instanță a constatat prin descriptivul deciziei sale, că „...atît partea vătămată cît și

martorii nu au declarat nici la urmărirea penală nici în ședința de judecată, că

inculpatul ar fi amenințat-o cu omorul pe Maniuc Lilia cu un pistol în

scopul de a i se transmite careva sume de bani...". Aici procurorul a subliniat, că

martorii nu au declarat această amenințare, deoarece ei nu au fost martori oculari la

acțiunile incriminate inculpatului, însă au înțeles ulterior circumstanțele ce avuseră

loc, pe cînd, la ceea ce se referă la declarațiile părții vătămate,

situația este exact inversă, contradicție pe care instanța nu a clarificat-o în cadrul

cercetărilor judecătorești;

- prima instanță nu a dat o notă obiectivă unor aspecte, precum: în ce

circumstanțe a ajuns pistolul în buzunarul inculpatului, despre care ultimul știa cu

certitudine, că este defect și cu ce scop dînsul, fiind recidivist deosebit de

periculos, cunoscut în acea zonă, îl purta asupra sa. Chiar dacă s-ar admite ipoteza,

că acel pistol s-a pomenit întîmplător la Bejenari I., cînd acesta se afla în incinta

băncii și nu avea în gînd să-1 folosească în careva scopuri, atunci apare întrebarea

„care a fost scopul venirii acestuia la bancă, neavînd nici un ban asupra sa”, fapt

constatat în cadrul urmăririi penale; și dacă totuși s-a ivit la bancă și nu a

amenințat-o cu nimic pe Maniuc Lilia, atunci rămîne neclar ce a determinat-o pe

aceasta să apese pe butonul de alarmă”.

Anume asupra acestor motive invocate în apel de către procuror, instanța de

apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

Totodată, Colegiul lărgit enunță, că examinînd materialele cauzei, instanța de

apel nu s-a expus pe următoarele motive relevante pentru justa soluționare a

cauzei, și anume declarațiile părții vătămate Maniuc Lilia (f.d. 127-128), date în

cadrul instanței de apel, din care rezultă că „… inculpatul Bejenari Ion a venit la

bancă și i-a cerut banii pe care i-a achitat ca onorar pentru polițiști, nefiind indicată

suma concretă; …inculpatul cînd a intrat, a lovit cu pumnul în ghișeu, în măsuța

din față acestuia; …revolverul l-a văzut cînd au venit polițiștii;… l-a recunoscut pe

Bejenari I. de data trecută, s-a speriat de el, deoarece atunci ultimul s-a comportat

foarte agresiv, motiv din care a apăsat butonul de alarmă, se teme și acum de el;…

5

declarațiile date în cadrul ședinței primei instanțe (f.d. 89-90) le-a confirmat pe

deplin…”.

În acest sens, Colegiul lărgit nu acceptă, considerînd greșită motivarea

deciziei instanței de apel (f.d. 158-159), unde se invocă:

„ Învinuirea adusă inculpatului de către partea acuzării este bazată pe

declarațiile părții vătămate Maniuc Lilia și ale martorilor Covaliov Petru, Costaș

Serghei. De fapt, atît în cadrul examinării cauzei în instanța de fond cît și în

instanța de apel, prin aceste probe nu s-a confirmat învinuirea adusă inculpatului.

Astfel, din declarațiile martorilor Covaliov Petru și Costaș Serghei rezultă că

„… la 05 iunie 2012 se aflau în funcție la Serviciul Pază. Fiind activată alarmată

filialei B.C. " Banca de Economii" S.A., ei urgent au plecat la fața locului. În

localul băncii se afla doar partea vătămată și inculpatul. Ultimul era liniștit, avea

un comportament adecvat, neagresiv, la propunerea lor de a urma la Comisariatul

de Poliție, ultimul s-a subordonat fără oarecare obiecții. În mîini inculpatul nu avea

nimic. Pistolul l-au observat la el în buzunar doar atunci cînd au ieșit din sală în

coridor, unde au și ridicat de la el pistolul. Conform declarațiilor martorilor

menționați, partea vătămată nu i-a anunțat, că inculpatul ar fi amenințat-o cu

moartea cu pistolul în cauză.

Conform declarațiilor părții vătămate Maniuc Lilia, depuse în instanța de fond

și instanța de apel, dînsa de fapt pistolul l-a văzut doar atunci cînd colaboratorii

Serviciului Pază - martorii pe caz Covaliov Petru și Costaș Serghei au observat

pistolul în buzunar la inculpat, în momentul cînd aceștia ieșeau cu inculpatul din

sală în coridorul încăperii băncii.

De fapt, din aceleași declarații a părții vătămate evident rezultă, că anterior

dînsa a avut un conflict cu inculpatul, acesta a numit-o cu expresii injurioase, se

purta agresiv cu ea. Ulterior ea avea teamă de inculpat. Cînd, la 05 iunie 2012,

inculpatul a intrat în localul băncii, ea, fiind singura cu el în încăpere, avînd frică

că ultimul ar putea să se comporte agresiv față de ea, pentru a evita o posibilă

situație de agresiune în privința ei, a activat sistema de alarmă, în urma la ce au

sosit colaboratorii Serviciului Pază, care l-au luat pe inculpat la Comisariatul de

Poliție. În așa mod, partea vătămată și-a asigurat înlăturarea situației posibile de

conflict din partea inculpatului.

Însuși inculpatul a negat faptul, că ar fi amenințat-o pe partea vătămată cu

pistolul și i-ar fi cerut oarecare bani. La bancă a intrat pentru a schimba 5 dolari.

Pistolul ce se afla la el nu este funcțional și este doar ca o jucărie pentru copilul

lui”.

Colegiul lărgit constată, că această motivare nu poate fi acceptată, căci

contravine circumstanțelor cauzei, deoarece din declarațiile date de către inculpatul

Bejenari Ion în cadrul ședinței primei instanțe (f.d. 85) rezultă, că „… a recunoscut

6

parțial învinuirea înaintată…se consideră vinovat de faptul, că a intrat în stare de

ebrietate în bancă și a înjurat-o pe Maniuc Lilia …”.

În această ordine de idei, instanța de recurs menționează, că chiar dacă

instanța de apel a considerat, că partea vătămată Maniuc Lilia nu a văzut pistolul și

nu a fost dovedită amenințarea cu moartea acesteia de către inculpatul Bejenari

Ion, totuși urma a ține cont de faptul, că infracțiunea de șantaj este o infracțiune

formală, care se consideră consumată din momentul înaintării cererii cu caracter

patrimonial, însoțite de acțiunea adiacentă, indiferent dacă făptuitorul și-a atins

scopul urmărit.

Deasemenea, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel, în conformitate

cu prevederile art. 414, alin. (6) Cod de procedură penală, nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. Astfel, conform procesului verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel (f.d. 143-147), se constată, că declarațiile date în cadrul urmăririi

penale, atît de către partea vătămată Maniuc Lilia (f.d.5), unde ultima indică, că

„…cînd s-a apropiat de ușă, am văzut că din buzunarul pantalonilor din partea

dreaptă din spate ieșea afară țeava unui pistol, eu am înțeles că intențiile lui sunt

serioase și m-am pierdut cu firea….În momentul cînd s-a întors la ghișeu, iarăși m-

a amenințat cu moartea….colaboratorii de poliție întrebîndu-l pe Bejenari I. „ce

caută aici”, el a răspuns că „dorește să schimbe niște bani”, însă nu a putut să-i

prezinte…” cît și de martorii Costaș Serghei, Covaliov Petru, nu au fost verificate

în instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, avîndu-se în vedere că în apelul

procurorului s-a solicitat condamnarea inculpatului Bejenari Ion în baza art. 189

alin. (2) lit. d) Cod penal, Colegiul lărgit consideră necesar de a admite recursul

ordinar declarat de procuror, de casat decizia instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel de procuror și

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, casează decizia Colegiului penal al Curții

7

de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013 în privința lui Bejenari Ion Vasile, cu

dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată în ședință publică la 06 mai

2014, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Gordilă Nicolae

8