1ra-797/2014 — 165 al.2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-797/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

14 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Stela Sochirca în numele inculpatei împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 22 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Bezzub Maria Piotr, născută la 19

aprilie 1987, originară și domiciliată

în s. Lunga, r-nul Dubăsari.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

- de la 20 martie 2012 pînă la

22 martie 2012 (prima instanță)

- de la 11 noiembrie 2013 pînă la

12 noiembrie 2013 (instanța de apel)

- de la 18 martie 2014 pînă la 14

mai (instanța de recurs)

Colegiul penal asupra recursului în cauză

CONSTATĂ:

Maria a fost condamnată în baza art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate

de administrarea resurselor umane pe un termen de 2 ani.

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a lui Alina Cojocari, prin

înșelăciune, sub pretextul angajării la muncă în calitate de vînzătoare într-un

magazin din Turcia, or. Antalya, prin înțelegere prealabilă și cu participarea unei

persoane neindetificate de către organul de urmărire penală cu numele ,,Tuba”, au

recrutat-o, transportat-o și au adăpostit-o într-o locuință din or. Antalya, Turcia,

unde i-a fost sechestrat pașaportul, după care amenințînd-o cu aplicarea violenței

1

fizice, a fost impusă să presteze servicii sexuale contra plată, pe parcursul a două

luni.

care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea achitării dînsei, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal.

În viziunea apărătorului sentința nominalizată este ilegală, bazată pe

circumstanțe cu conținut pur declarative, fără un careva suport probator și anume:

pe procesul-verbal de ridicare a pașaportului părții vătămate, prin care se constată

că ultima s-a aflat în Turcia (f.d 19-20). Or, conținutul pașaportului acesteia

certifică doar faptul aflării sale și traversării hotarului țării și aflării în Turcia. Mai

mult ca atît, a menționat că, aceasta, în cazul în care era cu adevărat victima unui

trafic de ființe umane, a avut posibilități repetate de a se adresa în incinta

Aeroportului către organele competente, pe marginea infracțiunii săvîrșite față de

ea, referitor la prezența ștampilelor de intrare-ieșire din țară, acestea dovedesc că,

dînsa se deplasa benevol, fără careva presiuni.

S-a mai invocat că, în cadrul urmăririi penale inculpata a declarat, precum că în

urma maltratărilor i-a fost fracturat piciorul, astfel, apărarea, solicitînd prezentarea

clișeelor renghenologice a piciorului fracturat, de către instanță de apel, nemotivat

a fost respins demersul nominalizat.

2013, care a fost pronunțată integral la 10 decembrie 2013, apelul a fost respins ca

nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

inculpată, aceasta i-a promis inițial că în Turcia va munci într-un magazin, însă

ajungînd la aeroportul din Antalya, cu puțin timp după aterizare a anunțat-o că, o

să fie nevoită să acorde servicii sexuale. Ajungînd în Turcia, de la aeroport a fost

trimisă la un client, ulterior a fost adăpostită și impusă de către inculpată să

presteze servicii sexuale contra plată, luîndu-i banii.

Nu au fost reținute de către instanță de apel, argumentele apărării, precum că

partea vătămată în calitate de victimă, aflîndu-se în cadrul aeroportului a avut

posibilitate de a se adresa către organele competente, deoarece din declarațiile

victimei rezultă că, inculpata permanent se afla în preajma ei, și o șantaja prin

declarații verbale, îngrădindu-i acțiunile.

Colegiul penal a statuat că, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, examinînd complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verifecîndu-le sub aspectul pertinenței concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect a ajuns la concluzia, privind vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal.

numele inculpatei, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind

depus la 17 ianuarie 2014.

Autorul solicită repunerea în termen a recursului declarat, casarea hotărîrilor

judecătorești cu dispunerea achitării lui Bezzub M.

Recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală – nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

2

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este declarat peste termen.

Totodată, instanța de recurs atestă că potrivit art. 421 Cod de procedură penală,

coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția

acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

Se constată că, la 12 noiembrie 2013, a fost pronunțat dispozitivul deciziei în

prezența avocatului și inculpatei (f. d 198), ulterior, fiind înștiințați despre faptul

că, decizia motivată va fi pronunțată la data 10 decembrie 2013, iar termenul de o

ataca este de 30 de zile de la pronunțare.

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, termenul de declarare a recursului pentru avocat și inculpată (de 30 de

zile) a început să curgă din 11decembrie 2013 și a expirat la 10 ianuarie 2014.

Avocatul la 17 ianuarie 2014, declară recurs ordinar (nemotivat) în numele

inculpatei, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422

Cod de procedură penală.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs invocă, că termenul de recurs este

un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are

caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el

urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în

termen a recursului, iar careva motive de a considera recursul declarat în termen nu

s-au constatat.

Luînd în considerație cele expuse, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității recursului declarat de avocat, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Stela Sochirca

în numele inculpatei împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22

martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

3

noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Bezzub Maria Piotr, din motiv că

este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

4