1ra-797/2014 — 165 al.2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 martie 2013 Bezzub Maria a fost condamnată în baza art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate de administrarea resurselor umane pe un termen de 2 ani.

Instanța de fond a constatat că, Bezzub Maria, în luna iunie, a anului 2010, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a lui Alina Cojocari, prin înșelăciune, sub pretextul angajării la muncă în calitate de vînzătoare într-un magazin din Turcia, or. Antalya, prin înțelegere prealabilă și cu participarea unei persoane neindetificate de către organul de urmărire penală cu numele ,,Tuba”, au recrutat-o, transportat-o și au adăpostit-o într-o locuință din or. Antalya, Turcia, unde i-a fost sechestrat pașaportul, după care amenințînd-o cu aplicarea violenței 1 fizice, a fost impusă să presteze servicii sexuale contra plată, pe parcursul a două luni.

Sentința a fost atacată de către avocatul Sochirca Stela în numele inculpatei care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea achitării dînsei, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal. În viziunea apărătorului sentința nominalizată este ilegală, bazată pe circumstanțe cu conținut pur declarative, fără un careva suport probator și anume: pe procesul-verbal de ridicare a pașaportului părții vătămate, prin care se constată că ultima s-a aflat în Turcia (f.d 19-20). Or, conținutul pașaportului acesteia certifică doar faptul aflării sale și traversării hotarului țării și aflării în Turcia. Mai mult ca atît, a menționat că, aceasta, în cazul în care era cu adevărat victima unui trafic de ființe umane, a avut posibilități repetate de a se adresa în incinta Aeroportului către organele competente, pe marginea infracțiunii săvîrșite față de ea, referitor la prezența ștampilelor de intrare-ieșire din țară, acestea dovedesc că, dînsa se deplasa benevol, fără careva presiuni. S-a mai invocat că, în cadrul urmăririi penale inculpata a declarat, precum că în urma maltratărilor i-a fost fracturat piciorul, astfel, apărarea, solicitînd prezentarea clișeelor renghenologice a piciorului fracturat, de către instanță de apel, nemotivat a fost respins demersul nominalizat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2013, care a fost pronunțată integral la 10 decembrie 2013, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel a conchis că, partea vătămată a fost dusă în eroare de către inculpată, aceasta i-a promis inițial că în Turcia va munci într-un magazin, însă ajungînd la aeroportul din Antalya, cu puțin timp după aterizare a anunțat-o că, o să fie nevoită să acorde servicii sexuale. Ajungînd în Turcia, de la aeroport a fost trimisă la un client, ulterior a fost adăpostită și impusă de către inculpată să presteze servicii sexuale contra plată, luîndu-i banii. Nu au fost reținute de către instanță de apel, argumentele apărării, precum că partea vătămată în calitate de victimă, aflîndu-se în cadrul aeroportului a avut posibilitate de a se adresa către organele competente, deoarece din declarațiile victimei rezultă că, inculpata permanent se afla în preajma ei, și o șantaja prin declarații verbale, îngrădindu-i acțiunile. Colegiul penal a statuat că, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, examinînd complet și obiectiv probele administrate la dosar, verifecîndu-le sub aspectul pertinenței concludenții, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia, privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Împotriva sentinței și hotărîrii instanței de apel, declară recurs avocatul în numele inculpatei, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 17 ianuarie 2014. Autorul solicită repunerea în termen a recursului declarat, casarea hotărîrilor judecătorești cu dispunerea achitării lui Bezzub M. Recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală – nu au fost întrunite elementele infracțiunii. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Totodată, instanța de recurs atestă că potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Se constată că, la 12 noiembrie 2013, a fost pronunțat dispozitivul deciziei în prezența avocatului și inculpatei (f. d 198), ulterior, fiind înștiințați despre faptul că, decizia motivată va fi pronunțată la data 10 decembrie 2013, iar termenul de o ataca este de 30 de zile de la pronunțare. Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Astfel, termenul de declarare a recursului pentru avocat și inculpată (de 30 de zile) a început să curgă din 11decembrie 2013 și a expirat la 10 ianuarie 2014. Avocatul la 17 ianuarie 2014, declară recurs ordinar (nemotivat) în numele inculpatei, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală. Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În aceiași ordine de idei, instanța de recurs invocă, că termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului, iar careva motive de a considera recursul declarat în termen nu s-au constatat. Luînd în considerație cele expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Stela Sochirca în numele inculpatei împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 3 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Bezzub Maria Piotr, din motiv că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti 4