1ra-568/2015 — Art. 165 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 iulie 2014, Cociu Snejana Ion a fost declarată vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 165 alin.(2), lit. d) Cod penal și condamnată la 7 (șapte) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul turismului, angajării persoanelor în câmpul muncii peste hotarele țării, precum și alte activități conexe pe un termen de 2 (doi) ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că, în a doua jumătate a lunii aprilie 2010, Cociu Snejana, aflîndu-se în mun. Chișinău, acționînd împreună și de comun acord cu un cetățean nestabilit de organul urmăririi penale, origine turcă pe nume „Mustafa" și alte persoane nestabilite, care la acel moment se aflau în or. Istanbul Turcia, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, prin înșelăciune, manifestată prin inducerea în eroare a victimei referitor la condițiile de lucru și prin abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei, manifestată prin situația economică grea și existența unei datorii în mărime de 300 dolari SUA față de Snejana Cociu pe care nu avea posibilitatea să o restituie, a recrutat-o pe Onuțu Ecaterina, cu consimțământul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale a ultimei pe teritoriul Turciei. La 21.04.2010, Cociu Snejana, obținînd consimțămîntul victimei Onuțu Ecaterina de a pleca în Turcia, acționînd în vederea transportării ultimei în țara de destinație, aflîndu-se în 1 preajma Gării feroviare din mun. Chișinău i-a transmis acesteia biletul avia la ruta aeriană 9U-745 Chișinău - Istanbul pentru aceeași zi. În continuare, Cociu Snejana, acționînd cu aceiași intenție infracțională, a transportat-o pe victima Onuțu Ecaterina pînă la Aeroportul Internațional Chișinău și a instructat-o pe ultima referitor la comportamentul pe care urma să-1 aibă la trecerea controlului de frontieră la ieșirea din R. Moldova. Tot la 21.04.2010, Cociu Snejana, acționînd împreună și de comun acord cu un cetățean nestabilit de origine turcă pe nume „Mustafa" și alte persoane nestabilite, continuînd realizarea intenției infracționale comune, a însoțit-o pe Onuțu Ecaterina pînă în or. Istanbul, Turcia, unde a transferat-o pe aceasta persoanei nestabilite de origine turcă pe nume „Mustafa", care a preluat acțiunile infracționale inițiate de către Snejana Cociu. În continuare, persoana nestabilită de origine turcă pe nume „Mustafa", acționând întru realizarea intenției infracționale comune, a transportat-o pe victima Onuțu Ecaterina într-un apartament nestabilit din același oraș, unde a adăpostit-o și i-a solicitat întoarcerea unei datorii de 400 dolari SUA a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil. Totodată, cetățeanul nestabilit de origine turcă pe nume „Mustafa", acționînd în vederea exploatării sexuale comerciale a victimei Onuțu Ecaterina, a privat-o pe ultima de dreptul de a se deplasa liber și a informat despre faptul, că în continuare va trebui să presteze servicii sexuale contra plată clienților în vederea restituirii datoriei în mărime de 400 dolari SUA. În așa mod, victima Onuțu Ecaterina, aflîndu-se în or. Istanbul, Turcia în condițiile menționate, care determinau situația ei precară, legată de șederea pe teritoriul țării de destinație fără surse de existență, prin amenințare cu aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, a fost supusă exploatării sexuale comerciale de către persoana nestabilită de origine turcă pe nume „Mustafa", prin impunerea victimei de a acorda, contrar voinței sale, servicii sexuale contra plată diferitor bărbați timp de aproximativ două săptămâni.

Nefiind de acord cu sentința sus-indicată, inculpata Cociu Snejana și apărătorul ei Lazari Constantin, în termenii legali au atacat-o cu apel. În apel se solicită casarea totală a sentinței din 22 iulie 2014 și emiterea unei sentințe de achitare în privința lui Cociu Snejana Ion, pe motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În motivare apelului se susține că, sentința este ilegală și netemeinică, deoarece concluziile instanței de fond nu reies din probele cercetate în ședințele de judecată, contradicțiile existente nu au fost înlăturate, precum și apreciere incorectă a probelor. Instanța de fond nu s-a expus asupra aspectelor juridice, invocate de avocat în susținerile verbale, nefăcînd distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale și practicării prostituției și cea de proxenetism, prevăzută de art. 220 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata Cociu Snejana a săvârșit infracțiunea imputată ei. 2 Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a mai conchis că, deși Cociu Snejana nu-și recunoaște vina, vinovăția ei în comiterea infracțiunii imputate se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, cum ar fi: - declarațiile părții vătămate Onuțu Ecaterina, a martorilor Munteanu Anastasia, Tănăsescu Diana și Bucșa Valeria; - procesul-verbal de sesizare prin care Onuțu Ecaterina a solicitat organelor de poliție să tragă la răspundere pe Cociu Snejana, Boțoc Ludmila și persoana de origine turcă pe nume „Mustafa” care în luna aprilie 2010, i-au organizat transportarea în Turcia, unde contrar voinței sale a fost impusă să presteze servicii sexuale contra plată (f. d. 22, voi. I); - procesul-verbal de ridicare din 29.01.2013, prin care din dosarul literal CCTP al MAI nr. 201151002 a fost ridicată referința Comisariatului de poliție în transport Aerian nr. 2604 din 20.12.12, referința Î.S. CA. „Air Moldova” nr. 3176/03 din 19.12.12, ce confirmă faptul procurării de la agenția „Magisel Lux” SRL la 20- 21.04.10 de către Bucșa Valeria, Munteanu Anastasia, Cociu Snejana, Onuțu Ecaterina a biletelor avia la cursa aeriană nr. 745 Chișinău - Istanbul din 21.04.2010 (f. d. 50 voi. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 13.02.2013, prin care au fost examinate referința Comisariatului de poliție în transport Aerian nr. 2604 din 20.12.12, referința Î.S. CA. „Air Moldova” nr. 3176/03 din 19.12.12 ce confirmă faptul procurării de la agenția „Magisel Lux” SRL la 20-21.04.10 de către Bucșa Valeria, Munteanu Anastasia, Cociu Snejana, Onuțu Ecaterina a biletelor avia la cursa aeriană nr.745 Chișinău - Istanbul din 21.04.2010; - Informația cu privire la traversarea frontierei de stat de către partea vătămată Onuțu Ecaterina, ce confirmă faptul ieșirii ultimei din R. Moldova la 21.04.2010, direcția Istambul, Turcia, împreună cu Cociu Snejana, Bucșa Valeria, Munteanu Anastasia prin Aeroportul Internațional Chișinău cu cursa aeriană 9U746 (f. d.77 -80 voi. I); - procesul- verbal de examinare a obiectului din 13.02.2013, prin care au fost examinate informația cu privire la traversarea frontierei de stat de către partea vătămată Onuțu Ecaterina (f. d. 81 vol. I); - procesul-verbal de recunoaștere după fotografie din 23.07.2013, prin care martorul Bucșa Valeria a recunoscut-o pe Onuțu Ecaterina, care în perioada aprilie - mai 2010 a practicat prostituția în Turcia împreună cu ea, Cociu Snejana, Munteanu Anastasia, Tănăsescu Diana (f. d. 112-113 vol. I); - procesul-verbal de confruntare din 28.03.2013 dintre partea vătămată Onuțu Ecaterina și martorul Tănăsescu Diana în cadrul căreia, partea vătămată a susținut declarațiile făcute anterior, menționând despre faptul traficării sale în Turcia în perioada de timp aprilie-mai 2010, de către Cociu Snejana. Totodată, în cadrul confruntării martorul Tănăsescu Diana a declarat, că Onuțu Ecaterina a fost determinată de Cociu Snejana să plece în Turcia pentru practicarea prostituției în contul datoriei pe care o avea față de ultima. Tot în cadrul confruntării s-a stabilit că în Turcia, partea vătămată nu avea posibilitatea de a se deplasa liber (f. d. 115-120, vol. I); 3 - procesul-verbal de confruntare din 02.04.2013 dintre partea vătămată Onuțu Ecaterina și martorul Munteanu Anastasia în cadrul căreia, partea vătămată a susținut declarațiile făcute anterior, menționând despre faptul traficării sale în Turcia în perioada de timp aprilie-mai 2010, de către Cociu Snejana. Totodată, în cadrul confruntării, martorul Munteanu Anastasia a declarat, că Onuțu Ecaterina a fost determinată de Cociu Snejana să plece în Turcia pentru practicarea prostituției în contul datoriei pe care o avea față de ultima. Tot în cadrul confruntării s-a stabilit că în Turcia, partea vătămată nu avea posibilitatea de a se deplasa liber (f. d. 121-125 vol. I); - procesul-verbal de confruntare din 19.06.2013 dintre partea vătămată Onuțu Ecaterina și bănuita Cociu Snejana Ion în cadrul căreia, partea vătămată a susținut declarațiile făcute anterior, menționând că s-a deplasat în Turcia pentru a-i restitui Snejanei Cociu datoria de 300 dolari pe care o avea față de ultima. Totodată partea vătămată a menținut declarațiile precum, că în Turcia nu avea posibilitatea de a se deplasa liber, fiind impusă forțat să presteze servicii sexuale de către Mustafa și Victoria (f. d. 149- 155 vol. I); - raport de expertiză medico - legală nr. 1108 din 06.03.2013, care confirmă declarațiile victimei Onuțu Ecaterina, conform căruia în rezultatul examenului medico-legal al cet. Onuțu Ecaterina s-au constatat multiple cicatrice pe ambele antebrațe și suprafața palmară a mâinii drepte și se califică ca vătămări corporale ușoare și care au o vechime mai mult de un an (f. d. 176- 177 vol. I); - Raport de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 261a - 2013 prin care s-a stabilit, că Onuțu Ecaterina careva tulburări psihice de intensitate psihotică nu a manifestat, era capabilă după starea sa psihică de a percepe just împrejurările faptelor, de a le recepționa și ulterior a le reda și de a face declarații despre ele. Poate să depună declarații și poate fi audiată în ședința de judecată (f. d. 187- 190 vol. I); - referința Comisariatului de poliție în transport Aerian nr. 2604 din 20.12.12; - referința Î.S. CA. „Air Moldova” nr. 3176/03 din 19.12.12; - informația cu privire la traversarea frontierei de stat a părții vătămate Onuțu Ecaterina. Astfel, Colegiul penal constată cu certitudine, că prin acțiunile sale intenționate, inculpata Cociu Snejana a săvârșit infracțiunea de trafic de ființe umane, prevăzută la art. 165 alin. (2), lit. d) Cod penal, adică traficul de ființe umane prin, recrutarea, transportarea, transferul și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni săvârșite prin aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil, înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, de către două și mai multe persoane și nu proxenetism sau trafic de copii, precum au insistat apelanții, de aceea instanța de apel a considerat nefondate argumentele apelanților, precum că faptele inculpatei Cociu Snejana nu întrunesc elementele infracțiunii de trafic de ființe umane și au fost respinse pe acest temei.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul Constantin Lazari în numele inculpatei, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea recursului, recurentul a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor expuse în apel și nu a judecat cauza potrivit modului stabilit pentru 4 prima instanță, limitîndu-se doar la audierea inculpatei și a părții vătămate, care erau contradictorii pe tot parcursul judecării cauzei în ambele instanțe. La fel, se subliniază în recursul declarat faptul că partea vătămată cunoștea cu certitudine despre genul de servicii pe care urma să-l presteze, iar dorința de a pleca în Turcia în vederea prestării serviciilor sexuale a fost din inițiativa proprie a acesteia, care a insistat ca inculpata să o ia cu ea în Turcia. Ba mai mult, consideră recurentul că din cauza conflictelor pe care le iniția partea vătămată, „Mustafa” a fost nevoit să le expulzeze din apartamentul în care locuiau, deci vinovată în crearea situațiilor conflictuale se face Onuțu Ecaterina. Se mai invocă faptul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de ființe umane, și anume lipsește recrutarea, adică atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit, iar asemenea element nu este prezent în acțiunile lui Cociu Snejana. De asemenea, atît Cociu Snejana, cît și partea vătămată, Bucșa Valeria, Munteanu Anastasia, Tănăsescu Diana, s-au deplasat benevol în Turcia cu scopul practicării prostituției, toate fiind în aceleași condiții de viață deplorabilă, iar inculpata neavînd scopul de a o exploata sexual pe Onuțu Ecaterina, „Mustafa” fiind unica persoană care le ducea pînă la hotel și percepea banii pentru serviciile prestate. Nu a fost dovedit nici scopul de exploatare sexuală urmărit de către inculpată, ea fiind una din persoanele care presta asemenea servicii, mai mult de atît, în speța vizată, nu este prezentă exploatarea sexuală, ci prostituția, adică prestarea benevolă de servicii sexuale.

Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de avocatul Constantin Lazari, în numele inculpatei, acesta invocă drept temei pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă 5 instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat, cu menținerea în vigoare a sentinței atacate. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței instanței de apel, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează a fi menținută în vigoare, ca fiind legală, întemeiată și motivată. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii judecătorești atacate. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit de către instanța de recurs. Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată a probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia adoptată, dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate doar unor probe, în consecință, ajungînd pripit la concluzia de condamnare a lui Cociu Snejana, în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de recurs reține următoarele. Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar în ceea ce privește criticele recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor, dînd prioritate doar unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind combătute de materialele dosarului și rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel. Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se 6 circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căreia Cociu Snejana a fost învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. În continuare, din textul recursului declarat, instanța constată că recurentul invocă, la caz, faptul că nu sunt probe care ar confirma prezența laturii obiective și laturii subiective a componenței de infracțiune prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece partea vătămată nu a fost indusă în eroare referitor la genul de servicii pe care urma să-l presteze, iar inculpata nu urmărea scopul de exploatare sexuală, ea nefiind cea care percepea plata pentru serviciile sexuale prestate de către Onuțu Ecaterina. Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, recurentul susține că instanțele de fond, la judecarea cauzei, ar fi comis o eroare materială, și anume au încadrat greșit fapta inculpatei în baza art. 165 Cod penal, avînd în vedere că în speța dedusă judecății nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de ființe umane. La capitolul dat, instanța de recurs nu poate fi de acord cu criticele formulate de mai sus de către recurent, întrucît, reieșind din circumstanțele de fapt constatate de către instanțele de fond, dar și de probele acumulate la faza urmăririi penale și administrate la cercetarea judecătorească, rezultă că inculpata a recrutat-o pe Onuțu Ecaterina în Turcia cu scopul de a presta servicii sexuale. La caz, pentru a încadra juridic fapta inculpatei în baza art. 165 Cod penal, nu contează consimțămîntul victimei de a presta servicii sexuale, minimul necesar de a se consuma infracțiunea vizată este necesar de a întreprinde una din modalitățile acțiunii principale, care se manifestă prin: recrutarea victimei, transportarea victimei, transferul victimei, adăpostirea victimei și primirea victimei. La caz, Colegiul penal constată incidentă recrutarea victimei de către inculpata Cociu Snejana, or, potrivit noțiunii în cauză, prin „recrutare” se înțelege atragerea, ofertarea victimei să-și dea consimțămîntul la realizarea asupra ei a unei tranzacții cu caracter patrimonial, recrutarea reprezentînd, de regulă, etapa inițială a traficului de ființe umane, fiind succedată de celelalte modalități ale acțiunii principale. În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de apel, invocînd corect practica judiciară incidentă cauzei, la analiza elementelor componente ale infracțiunii de trafic de ființe umane, și anume, noțiunea de recrutare, transportare, transferare și abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei, întemeiat a ajuns la concluzia că, în acțiunile inculpatei sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 165 Cod penal, reținute în sarcina inculpatei de către prima instanță. De asemenea, instanța de recurs ține să menționeze că pentru a încadra juridic fapta în baza art. 165 Cod penal, nu este strict necesar ca persoana care nemijlocit a recrutat victima să urmărească scopul de exploatare sexuală a acesteia, acest scop poate fi urmărit și de o persoană terță, în cazul dat, este vorba de persoana neidentificată de către organul de urmărire penală „Mustafa”, și deci lipsa scopului de exploatare sexuală neimputabil persoanei care a recrutat, transportat și transferat victima, nu o absolvește de răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane. Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară privitor la vinovăția inculpatei sunt corecte și corespund materialului probator. 7 În virtutea considerentelor expuse anterior, constatînd că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatei Cociu Snejana, nefiind identificată de instanța de recurs prezența erorilor judiciare invocate în recurs, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate în cererea de recurs ordinar aflată pe rol de către avocatul Lazari Constantin în numele inculpatei Cociu Snejana. 8. În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Constantin Lazari în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, în cauza penală privind-o pe Cociu Snejana Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 19 iunie 2015. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 8