1ra-592/2016 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-592/2016 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-592/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Oleg Popov, de partea vătămată și

civilă, Scrob Vladislav, de partea vătămată și civilă, SRL „Lomcas” și de avocatul

Buliga Ion în numele inculpatei Rapcea Angela, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Rapcea Angela Vasile, născută la 26

ianuarie 1973, originară și domiciliată în

mun. Chișinău, str. I. Pelivan, nr. 15, ap. 16

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.10.2012 – 20.11.2014;

Instanța de apel: 30.01.2015 – 09.11.2015;

Instanța de recurs: 04.02.2016 – 23.03.2016.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Rapcea Angela Vasile a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 8 (opt) ani, cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea bunurilor și a mijloacelor bănești pe un termen de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, s-a dispus încasarea din contul lui Rapcea

A. în beneficiul lui SRL „Lomcas” sumele: 20 693,09 lei, – cu titlu de prejudiciu

1

material; 5 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral; 5 000 lei – cheltuieli pentru asistență

juridică.

S-a încasat din contul lui Rapcea A. în beneficiul lui Scrob V. sumele: 13 600

euro (conform cursului BNM la data executării sentinței) – cu titlu de prejudiciu

material; 5 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral; 4 000 lei – cheltuieli pentru asistență

juridică.

Rapcea A., în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, intrînd în

posesia unui lot de articole de bijuterie despre care știa cu certitudine că sunt

contrafăcute și anume că nu sunt confecționate din aur și nu corespund probei

imprimate, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, la data de 18.02.2002, s-a prezentat la Casa de Amanet

„LOMCAS”, unde afirmînd că bijuteriile sunt confecționate din aur cu proba 583 le-a

amanetat, solicitînd și primind conform biletului de amanet nr. 126462 un împrumut

în sumă de 1 148,51 lei, conform biletului de amanet nr. 126463 un împrumut în sumă

de 5 484,44 lei și conform biletului de amanet nr. 126464 un împrumut în sumă de

2756 lei.

Tot ea, urmărind același scop, la data de 16 februarie 2002 s-a prezentat la

aceeași casă de amanet, unde sub același pretext a amanetat bijuterii de același gen,

primind conform biletului de amanet nr. 126492 un împrumut în sumă de 2 995, 56

lei. Tot în aceeași zi, folosind buletinul de identitate pe numele cetățeanului Mihalcea

V., a amanetat bijuterii false primind conform biletului de amanet nr. 126490 un

împrumut în sumă de 4 399 lei și conform biletului de amanet nr. 126491 un

împrumut în sumă de 3 909,58 lei. În total, Rapcea A., prin înșelăciune și abuz de

încredere, a primit de la Casa de Amanet „LOMCAS” bani în sumă de 20 693,09 lei,

după ce intenționat s-a eschivat de la recuperarea bunurilor, cauzînd părții vătămate o

daună materială în proporții considerabile.

Tot, inculpata Rapcea A., urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, pe parcursul anilor 2006-2007, sub pretextul

perfectării actelor cu ulterioara vînzare a imobilului amplasat pe str. Bazinului, 12 și a

lotului de pămînt aferent, bunuri imobile, care la acel moment nu îi aparțineau cu

drept de proprietate privată, în mai multe tranșe, a cerut și a primit de la partea

vătămată Scrob V. bani în sumă totală de 13 600 euro, care conform cursului oficial al

BNM la data comiterii infracțiunii constituiau 22 5014, 72 lei, pe care i-a însușit, după

ce, a înstrăinat imobilul menționat altei persoane, cauzîndu-i părții vătămate daune

materiale în proporții deosebit de mari. În total, Rapcea A. a însușit bunuri materiale

ale altei persoane în sumă de 245 707, 81 lei.

Acțiunile inculpatei Rapcea A.au fost încadrate în baza art. 190 alin.(5) Cod

penal ca escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere săvârșită în proporții deosebit de mari.

2

apeluri:

 partea civilă și vătămată, SRL „Lomcas”, care a solicitat casarea acesteia în

latura civilă și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte prin care să fie încasat

prejudiciul material de la inculpata Rapcea A. în beneficiul lui SRL „Lomcas” în

mărime de 35 177,74 lei și a prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei. În

motivarea cerințelor invocate în apel, s-a punctat că suma de 14 484, 65 lei constituie

10% din suma împrumutată la amanetarea articolelor falsificate depuse de către

inculpata Rapcea A., atît pe numele ei, cît și pe numele cet. Mihalcea V., fapt care

este confirmat și în biletele de amanet din 08 februarie 2002 și 16 februarie 2002,

semnate de ambele părți și care sunt anexate la materialele dosarului. Însă, instanța de

judecată a neglijat atît clauzele contractuale, cît și legislația în vigoare în domeniu și

în concluzie incorect a încasat prejudiciul material în sumă de 20 693,09 lei, adică

suma care i-a fost împrumutată inculpatei Rapcea A. la depunerea bijuteriilor

falsificate. Totodată, la evaluarea prejudiciului moral, instanța de judecată nu a ținut

cont de faptul că în rezultatul acțiunilor ilicite ale inculpatei administrației și

fondatorilor SRL „Lomcas” li s-a lezat onoarea și demnitatea în fața familiilor,

rudelor, clienților săi;

 partea civilă și vătămată, Scrob V., care a solicitat casarea parțială a sentinței

în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, în partea reparării prejudiciului moral, cu încasarea de la inculpata Rapcea A.

în beneficiul lui Scrob V., a prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei. În

motivarea apelului s-a invocat că la evaluarea cuantumului prejudiciului moral,

instanța de judecată nu a ținut cont de suferințele psihice pe care partea vătămată

Scrob V. le-a suportat și le suportă pînă în prezent, începînd cu perioada deposedării

de către inculpată a sumei de 13 600 euro, deoarece suma bunurilor sustrase, așa și nu

a fost restituită de Rapcea A.. Totodată, instanța de judecată nu a luat în calcul la

aprecierea prejudiciului moral gravitatea faptei, unde inculpata a comis o infracțiune

deosebit de gravă, cît și de gradul de vinovăție a acesteia din urmă;

 avocatul Matușenco I. în numele inculpatei Rapcea A., care a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpata să fie achitată;

 avocatul Buliga I. în numele inculpatei Rapcea A., care a solicitat casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima

instanță, prin care Rapcea A. să fie achitată, pe motiv că fapta sa nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii. În susținerea apelului apărătorul a invocat

următoarele argumente:

- pe episodul SRL „Lomcas” inculpata nu cunoștea despre existența cărorva

deficiențe la articolele de bijuterie amanetate. Pe parcursul anilor de nenumărate ori i-

a propus lui Nicolaescu I. să-i restituie banii primiți în schimbul obiectelor gajate, însă

Nicolaescu I. a refuzat, declarînd de fiecare dată, că bijuteriile lipsesc. Cantitățile de

3

bijuterii presupus contrafăcute, ce-i sunt incriminate Rapcea A. nu corespund cu

cantitățile și nomenclatorul obiectelor pe care aceasta le-a predat spre amanetare;

- la dosar nu au fost administrate probe, care să confirme că obiectele

expertizate sunt anume acele obiecte pe care le-a predat Rapcea A.;

- Rapcea A. a primit de la Scrob V. suma de 4 000 dolari SUA în calitate de

arvună pentru casă, 4 000 dolari SUA pentru dezvoltarea afacerii sale și 2 000 dolari

SUA pentru acoperirea cheltuielilor legate de divorțul său. Ulterior, Rapcea A. a

semnat o recipisă comună, fiind ferm convinsă că recipisa anterioară Scrob V. o va

nimici, căci în a doua au fost incluse toate sumele, inclusiv și dubla arvună, iar

întreaga sumă a fost recalculată în euro.

Cumpărătorul, Saviuc P., la rîndul său, de asemenea cunoștea că documentele

de proprietate sunt în proces de perfectare, însă a oferit un preț mai bun – 35 000 euro.

Pe parcursul a 2 ani i-a transmis Rapcea A. două tranșe a cîte 10 000 euro, după

aceasta sume mai mici, în prezent îi mai este dator cu 8 000 euro. Banii primiți de la

Saviuc P. au fost utilizați pentru stingerea creditului pe care î1 avea Rapcea A. la

EximBank. Toate acestea circumstanțe denotă și în episodul respectiv, că Rapcea A.

nu avea intenția să-1 înșele pe Scrob V.

2015, apelurile declarate de către părțile vătămate și civile SRL „Lomcas” și Scrob V.

au fost respinse ca nefondate, și admise parțial apelurile avocaților Matușenco I. și

Buliga I. declarate în numele inculpatei Rapcea A., casată sentința primei instanțe în

partea stabilirii pedepsei inculpatei Rapcea A. și pronunțătă o nouă hotărîre în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care potrivit art. 385 alin.

(4) Cod de procedură penală, drept recompensă pentru încălcarea drepturilor în cadrul

instrumentării cauzei penale, inculpatei Rapcea A. i s-a redus termenul pedepsei

pentru executare pînă la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activități legate de gestionarea bunurilor și a mijloacelor bănești pe un termen

de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

S-a încasat de la inculpata Rapcea A. în folosul avocatului Vition D.

cheltuielile pentru asistență juridică în suma de 7 000 lei.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut fără modificări.

temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atît a unei aprecieri proprii asupra

veridicității fiecărui mijloc de probă în parte, cît și a unei aprecieri de ansamblu

dedusă din totalitatea probelor administrate, și-a format convingerea că starea de fapt

și de drept reținută de prima instanță cu privire la existența infracțiunii, la vinovăția

inculpatei și la încadrarea juridică a faptei comise și-a găsit pe deplin confirmarea în

prezenta cauză penală.

La caz, intenția de a dobîndi prin înșelăciune mijloacele bănești s-a manifestat

prin aceea că, inculpata Rapcea A., fiind în posesia unui lot de articole de bijuterie

despre care știa cu certitudine că sunt contrafăcute și anume că nu sunt confecționate

4

din aur și nu corespund probei imprimate, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, încă la momentul primirii banilor ca împrumut pentru bijuteriile amanetate,

asumîndu-și un angajament declarativ de a restitui banii și de a-și recupera bijuteriile,

nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat privind rambursarea banilor

primiți de la Casa de Amanet „Lomcas”. Acest fapt demonstrează și conduita acesteia

care după data de 06.03.2002 nu s-a mai prezentat să-și ridice bijuteriile, nici pînă în

prezent nu a restituit nici o parte din suma împrumutată.

Pe episodul săvîrșit în privința părții vătămate Scrob V., contrar afirmației

avocatului apelant, instanța de apel a constatat că inculpata a acționat cu intenție

directă în dobîndirea prin înșelăciune a mijloacelor bănești, care s-a manifestat prin

aceea că, inculpata Rapcea A., urmărind scopul de cupiditate, la momentul intrării în

stăpînire a primei sume de bani în mărime de 3 400 euro, iar mai apoi și a celorlalte

mijloace bănești urmărea doar scopul de a-i sustrage, neavînd intenția să-și execute

angajamentul asumat, și anume de a înstrăina bunul imobil de pe str. Bazinului, 12,

mun. Chișinău lui Scrob V..

Un alt aspect ce demonstrează intenția inculpatei de a obține mijloacele bănești

de la Scrob V. este că noul cumpărător, martorul Saviuc P., a achitat inculpatei pentru

casa situată în mun. Chișinău, str. Bazinului, 12, suma de aproximativ 50 000 euro, iar

inculpata, sub diferite pretexte, pînă în prezent nu i-a achitat părții vătămate Scrob V.

banii datorați.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei Rapcea A., instanța de apel a

menționat că la stabilirea categoriei pedepsei a fost acordată deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75, Cod penal.

Cît privește termenul pedepsei închisorii aplicate inculpatei Rapcea A.,

instanța de apel, potrivit art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, a redus pedeapsa

închisorii, drept recompensă pentru încălcarea termenului rezonabil la examinarea

cauzei or, urmărirea penală în prezenta cauză penală a durat mai mult de 10 ani, fiind

începută la 06.09.2002 și finisată prin întocmirea rechizitoriului la 19.10.2012.

Instanța de apel a concluzionat de dispune încasarea din contul lui Rapcea A. în

beneficiul SRL „Lomcas” cheltuielile suportate pentru asistență juridică, acordată de

către avocatul Vition D., în mărime de 7000 lei.

 procurorul, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului s-au formulat următoarele argumente:

- instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei recurate nu a argumentat

motivat necesitatea aplicării prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală,

omițînd să indice în ce mod tergiversarea urmăririi penale a încălcat drepturile

inculpatei Rapcea A.;

- instanța de apel a ignorat și prevederile art. 395 alin. (2) lit. 2) Cod procedură

penală conform cărora instanța de judecată era obligată ca în dispozitivul deciziei

5

adoptate să indice constatarea că inculpata se face vinovată de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală.

- instanța de apel greșit a respins apelurile părților vătămate Nicolaiescu I. și

Scrob V., acesta în situația în care apelanții s-au constituit ca părți civile. Mai mult, o

parte civilă este SRL „Lomcas”, pe cînd instanța de apel omite să se expună asupra

apelului acesteia, substituind-o cu Ion Nicolaescu, care nu este parte în proces, dar

reprezentant al acesteia;

 partea civilă și vătămată, Scrob V., care invocînd temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie inculpatei să i se stabilească

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar

pentru femei de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activități legate de gestionarea bunurilor și a mijloacelor bănești pe un termen

de 3 ani, precum și să fie admisă integral acțiunea civilă. Astfel, recurentul a indicat

că instanța de apel neîntemeiat i-a aplicat o pedeapsă mai blîndă inculpatei, deoarece

nu au fost constatate încălcări a drepturilor acesteia la faza urmăririi penale, ci

dimpotrivă, au fost lezate drepturile părții vătămate ce vizează termenul rezonabil de

judecare a cauzei penale.

La fel, susține că instanța de apel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral

nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii comise și că prin acțiunile inculpatei i-a

fost lezată onoarea și demnitatea, iar suma de 5 000 lei acordată cu titlu de prejudiciu

moral este neîntemeiată și inechitabilă;

 partea civilă și vătămată, SRL „Lomcas”, care invocînd temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie inculpatei să i se stabilească

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar

pentru femei de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activități legate de gestionarea bunurilor și a mijloacelor bănești pe un termen

de 3 ani, precum și să fie admisă integral acțiunea civilă.

În motivarea recursului declarat recurentul menționează că instanța de apel la

pronunțarea deciziei în latura civilă a ignorat prevederile art. 219 Cod de procedură

penală, și anume nu a dispus încasarea integrală a prejudiciului material cauzat, care

nu este format doar din suma de 20 639 lei, dar și din 10% din suma împrumutată,

ceea ce constituie 14 484,65 lei, adică în total 35 177,74 lei.

La fel, afirmă că cuantumul prejudiciului moral greșit a fost apreciat de către

instanța de apel, deoarece drept consecință a acțiunilor ilicite ale inculpatei a avut de

suferit imaginea SRL „Lomcas”.

Consideră că pedeapsa stabilită inculpatei este contrară prevederilor art. 61 Cod

penal;

 avocatul Buliga I. în numele inculpatei Rapcea A., care invocînd temei

pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 14) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a

6

inculpatei, pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele infracțiunii, expunînd

în acest sens următoarele critici:

- conform Hotărîrii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind

excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin.(l) din Codul de procedură

penală (reluarea urmăririi penale), s-a dispus admiterea excepției și s-a declarat

neconstituțional alineatul (1) al art.287 Cod de procedură penală. Astfel, Curtea

Constituțională a reținut, că autorităților publice competente li se impune nu doar

interdicția de a judeca repetat o persoană, dar și interdicția de a urmări penal de mai

multe ori o persoană pentru aceeași faptă (pct.52). La pct.53 Curtea menționează că

pronunțarea și intrarea în vigoare a unei sentințe judecătorești sau emiterea unei

hotărîri de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale

împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau stabilirea

unei pedepse mai aspre pentru aceeași faptă săvîrșită de aceeași persoană;

- în ambele episoade incriminate a lipsit cu desăvîrșire intenția inculpatei de a

provoca prejudicii părților vătămate. Pe episodul „LOMCAS” S.R.L. dînsa nici nu

cunoștea despre existența cărorva deficiențe la articolele de bijuterie amanetate. Pe

parcursul anilor de nenumărate ori i-a propus lui Nicolaescu Ion să-i restituie banii

primiți în schimbul obiectelor gajate, însă ultimul a refuzat, declarînd de fiecare dată,

că bijuteriile lipsesc. Cantitățile de bijuterii, care se presupune a fi contrafăcute, ce-i

sunt incriminate inculpatei nu corespund cantităților și nomenclatorului obiectelor pe

care aceasta le-a predat spre amanetare. La dosar nu au fost administrate probe, care

să confirme, că obiectele expertizate sunt anume acele obiecte pe care le-a predat

Rapcea A.. Pe episodul Scrob V., acesta din start cunoștea că Rapcea A. nu dispune

de documente de proprietate asupra imobilului ce urma a fi procurat. Înțelegerea a fost

de a procura casa, însă înțelegerea nu cuprindea și lotul de teren pe care era amplasată

casa.

Scrob Vladislav, de partea civilă și vătămată, SRL „Lomcas” a prezentat referință

avocatul Buliga Ion în numele inculpatei Rapcea Angela, care a solicitat respingerea

acestora.

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

7

În cauza deferită judecării, sunt declarate patru cereri de recurs, astfel în

contextul ce urmează instanța de recurs se va expune punctat asupra soluției de

inadmisibilitate adoptate pe marginea acestora.

8.1. Din conținutul recursului declarat acuzatorul de stat, se constată că acesta

invocă drept temei de drept pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, pct. 6) stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar pct. 10) reglementează

situația cînd s-au aplicat predepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că,

acesta nu și-a găsit confirmare, întrucît textul deciziei contestate corespunde

prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel motivînd decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției

expuse desfășurat în pct. 5 din prezenta decizie. Totodată, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe își întemeiază corect soluția (Vol. III, f.d. 201-226), motivarea

soluției fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei atacate.

Cu privire la cele invocate de recurent precum că instanța de apel la judecarea

apelurilor declarate nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

instanța de recurs menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și materialelor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată.

Tot aici, Colegiul penal consideră că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de către apelanți în cererile de apel, specificînd motivele pe care

și-a întemeiat soluția adoptată, iar afirmația recurentului precum că instanța de apel nu

s-a expus asupra apelului părții civile SRL „Lomcas”, este neîntemeiată și urmează a

fi respinsă, din motiv că instanța de apel s-a expus pe larg în decizia sa asupra

argumentelor invocate de către reprezentantul SRL „Lomcas” (Vol. III, f.d.201-226).

În continuarea, referindu-se nemijlocit la argumentul recurentului, precum că

instanța de apel nu a argumentat motivat necesitatea aplicării prevederilor art. 385

alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de recurs indică că, în cadrul examinării

cauzei în ordine de apel, instanța de judecată corect a sesizat că urmărirea penală pe

cauza dată a fost desfășurată pe parcursul a 10 ani, fapt ce a încălcat dreptul inculpatei

la un proces echitabil judecat în termen rezonabil. Prin urmare, reieșind din

prevederile normei menționate, nu este necesar să se indice din vina cui a fost încălcat

un drept a persoanei învinuite, însă este obligatoriu însăși constatarea că persoanei

8

învinuite i s-a lezat un drept în perioada desfășurării urmăririi penale sau a judecării

cauzei.

În contextul dat, instanța de recurs menționează că instanța de apel conducîndu-

se de prevederile art. 414 alin. (7) Cod de procedură penală, corect a constatat că

inculpatei Rapcea A. la etapa urmăririi penale i s-a încălcat dreptul la judecarea cauzei

în privința sa într-un termen rezonabil.

În asemenea circumstanțe, este absolut necesar de remarcat că a fost încălcat

principiul fundamental al procesului penal prevăzut la art. 20 Cod de procedură

penală, în care se stipulează că atît urmărirea penală, cît și judecarea cauzelor penale

trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil. Principiu ce garantează persoanei

bănuite/învinuite dreptul la un proces echitabil, drept ocrotit și prevăzut de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului în art. 6 §1 care stipulează expres că: „orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin

lege.”

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în hotărîrile sale punctează că

caracterul rezonabil al termenului de judecare a unei cauze, se stabilește în dependență

de mai multe criterii, cum ar fi:

- complexitatea cauzei;

- comportamentul părților;

- comportamentul autorităților;

Raportînd aprecierile CEDO la speța dată, instanța de recurs conchide că etapa

de urmărire penală a început la 06.09.2002 și s-a încheiat la 19.10.2012, care a durat

aproximativ 10 ani, doar etapa de urmărirea penală.

Așadar, în cazul dat nici complexitatea cauzei și nici comportamentul părților

sau a autorităților nu explică durata mare de timp în care s-a desfășurat doar urmărirea

penală, care privită în ansamblu nu corespunde cerinței „termenului rezonabil”.

În atare situație, instanța de apel a fost în drept să aplice în speța dată

prevederile art. 385 alin. (4) Cod procedură penală, ajungînd întemeiat la concluzia de

a casa în acest sens sentința și a pronunțat o nouă hotărîre, potrivit căreia a fost

micșorată pedeapsa stabilită inculpatei de către prima instanță, de la 8 ani la 6 ani,

drept recompensă pentru încălcarea drepturilor acesteia.

Instanța de recurs, de asemenea nu reține nici alegațiile recurentului precum că

instanța de apel a ignorat și prevederile art. 395 alin. (2) pct.2 Cod de procedură

penală, conform cărora în dispozitivul deciziei, instanța de apel trebuia să arate

constatarea că inculpatul este vinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate, deoarece

lecturînd dispozitivul deciziei contestate, instanța de apel a specificat că se casează

sentința primei instanțe doar în latura pedepsei stabilite, respectiv instanța de apel nu a

intervenit în dispozițiile sentinței ce vizează vinovăția inculpatei, considerîndu-le

legale și întemeiate.

Mai mult ca atît, instanța de apel a și indicat în dispozitivul deciziei adoptate că

„în rest, sentința se menține”.

9

8.2. Lecturînd textul recursurilor declarate de către părțile vătămate și civile

Scrob V. și SRL „Lomcas”, Nicolaescu I., instanța de recurs atestă că recurenții nu

sunt de acord cu decizia instanței de apel în partea civilă, dar totodată contestă și

mărimea pedepsei stabilite inculpatei, invocînd ca temeiuri de drept pct. 6) și 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Avînd în vedere că recurenții își întemeiază recursurile pe aceleași temeiuri și

invocă argumente similare, instanța de recurs se va expune asupra acestor două

recursuri în cumul.

Privitor la solicitarea părții civile SRL „Lomcas” de a fi dispusă încasarea

sumei de 14 484, 65 lei cu titlul de prejudiciu material, acest prejudiciu reprezentînd

suma de 10% din suma împrumutată inculpatei Rapcea A., instanța de recurs indică că

în acest sens sunt întemeiate aprecierile primei instanței, dispunînd încasarea din

contul inculpatei în beneficiul SRL „Lomcas” a prejudiciului material în mărime de

20 639 le, menționînd că această sumă este probată și întemeiată, prin urmare

argumentele recurentului invocate în acest sens se resping ca fiind neîntemeiate.

La capitolul ce vizează recuperarea prejudiciului moral, Colegiul penal

menționează că argumentele invocate în acest sens în cererea de recurs au fost

invocate și în ordine de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus pe deplin, dînd

răspuns la motivele invocate în cererile de apel și argumentînd punctat suma ce a fost

considerată prejudiciu material, dar și cea cu titlu de prejudiciu moral.

Referitor la existența unui prejudiciu moral cauzat recurenților de către

inculpată, instanța de recurs punctează că este cert faptul că părțile vătămate au suferit

careva consecințe negative de ordin psihic și afectiv, care au legătură cauzală directă

cu fapta comisă de inculpat.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanțele de judecată sunt

nevoite să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care, în

anumite situații, nu va putea fi înlăturat în totalitate niciodată, și despăgubirile

acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua

suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără justă cauză.

În acest context, Colegiul penal conchide că suma de 5 000 lei, acordată cu titlu

de prejudiciu moral de către prima instanță și menținută de instanța de apel, este una

echitabilă și în deplină concordonață cu principiul răspunderii civile delictuale care

impune reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale, luîndu-se în

considerare urmările faptei ce au survenit asupra integrității corporale și sănătății

victimei, avînd în vedere și exigențele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Prin urmare, instanța de recurs subliniază că echivalentul bănesc acordat cu

titlu de prejudiciu moral nu trebuie să fie unul abuziv, adică să nu urmărească cu

precădere îmbogățirea fără justă cauză a părții civile, ceea ce implică un angajament

din partea instanțelor de judecată, care trebuie să stabilească acel echilibru între

proporționalitatea sumei stabilite și echitatea acesteia în atenuarea suferințelor morale

cauzate părții civile.

10

La caz, Colegiul penal consideră că sumele solicitate de SRL „Lomcas” și de

Scrob V. în mărime de 300 000 lei și respectiv de 250 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral sunt exagerate și neproporționale consecințelor cauzate de către inculpată, din

care motiv solicitările nu pot fi admise, mai mult că însuși condamnarea inculpatei

Rapcea A. aduce cu sine o satisfacție pentru părțile vătămate și civile.

8.3. Analizînd textul recursului declarat de către avocatul Buliga I. în numele

inculpatei Rapcea A. instanța de recurs constată că recurentul invocă temeiurile de

drept prevăzute de pct. 6), 8) și 14) Cod de procedură penală, potrivit cărora decizia

instanței de apel poate fi atacată cu recurs în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infacțiunii; Curtea

Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederile legii aplicate în cauza

respectivă.

Referitor la temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală invocat de recurent drept temei de casarea a hotărîrii recurate, instanța de

recurs și-a expus aprecierile față de acesta în pct. 8.1 al prezentei decizii, și consideră

inoportun expunerea repetată asupra acestui temei.

În continuare, instanța de recurs referindu-se la temeiul indicat de recurent

privind neîntrunirea elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatei Rapcea A.,

menționează că acesta urmează a nu fi reținut, deoarece argumentele apărătorului

invocate în acest sens, au fost deja obiect de studiu în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus detaliat în textul deciziei

adoptate.

În contextul dat, instanța de recurs susține pe deplin aprecierile instanței

inferioare, în vederea respingerii argumentelor avocatului inculpatului, precum că la

caz, nu sunt întrunite elementele constitutive a infracțiunii, lipsește latura subiectivă a

infracțiunii incriminate, specificîndu-se că „…contrar alegațiilor apărătorului

inculpatei, s-a constatat că în acțiunile săvîrșite de către Rapcea A. se conține și

latura subiectivă a infracțiunii incriminate, escrocherie, care s-a manifestat prin

intenție directă, inculpata își dădea seama că desfășoară o activitate de inducere în

eroare și că prin aceasta cauzează o pagubă a cărei împlinire o urmărește în vederea

obținerii unui folos material injust (intenție exprimă prin scop).”

Așadar, instanța de recurs reține că la caz a fost stabilită cu desăvîrșire de către

instanțele de fond, intenția inculpatei de a săvîrși infracțiunea de escrocherie, avînd ca

scop îmbogățirea sa fără justă cauza, prin ce a cauzat părților vătămate și civile

prejudiciu material în proporții deosebit de mare.

Cu privire la argumentele invocate de recurent, precum că la caz au fost

aplicată legea care ulterior a fost recunoscută de către Curtea Constituțională, ca fiind

neconstituțională, instanța de recurs menționează că acestea sunt neîntemeiate, și

urmează a fi respinse, din următoarele considerente:

11

În opinia instanței de recurs, soluția de condamnarea a inculpatei Rapcea A. a

instanțelor de fond este corectă și adoptată în conformitatea cu prevederile legii

penale și procesual penale, incidente cauze date.

Întru susținerea celor indicate supra, instanța de recurs face trimitere la

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, care stipulează că „încălcarea

oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau

în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.”

Așadar, instanța de recurs indică faptul că nu pot fi considerate nule

ordonanțele procurorului ierarhic superior din 24.07.2003 (Vol. I, f.d. 63), 17.12.2008

(Vol.II, f.d. 34), 20.02.2012 (Vol.II, f.d. 148) prin care s-a anulat hotărîrile adoptate

de către procurorul ierarhic inferior, deoarece după cum rezultă din materialele cauzei

acestea nu au fost contestate în modul prevăzut de lege la procurorul ierarhic superior

sau la judecătorul de instrucție în termenii stabiliți de legea procesual-penală, tăcit

fiind acceptată, fără careva obiecții, ce potrivit prevederilor legale menționate supra,

nu poate genera nulitatea acestora.

Tot aici, instanța de recurs face referire și la prevederile art. 230 Cod de

procedură penală, care indică că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage după sine,

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În atare situație, instanța de recurs conducîndu-se de prevederile art. 230, 251

alin. (4) Cod de procedură penală, respinge argumentele avocatului Buliga I.,

considerîndu-le lipsite de suport juridic.

În concluzie, instanța de recurs notează că în cauza supusă judecății, nu s-a

constatat admiterea erorilor de drept prevăzute la pct. 6), 8), 10) și 14) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, la etapa judecării apelurilor, iar argumentele

recurenților invocate în susținerea solicitărilor înaintate sunt considerate ca fiind

neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Hotărîrea atacată este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și din

atare considerente, recursurile ordinare declarate de recurenți sunt inadmisibile, ca

fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura

Buiucani, mun. Chișinău, Oleg Popov, de partea vătămată și civilă, Scrob Vladislav,

de partea vătămată și civilă, SRL „Lomcas” și de avocatul Buliga Ion în numele

inculpatei Rapcea Angela împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

12

Chișinău din 09 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Rapcea Angela

Vasile, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 06 mai 2016.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru

13