1ra-15-2015 — 165 alin.1 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-15/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea păților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, de către inculpata

Popescu Viorica Victor, născută la 18 iunie 1990,

originară și domiciliată în s.Ulmu, r-nul Ialoveni.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal asupra recursului,

C O N S T A T Ă:

fost condamnată în baza art.165 alin.(1) lit.a), b) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

scopul traficării ființelor umane peste hotarele R.Moldova, prin înșelăciune, recrutare

și transportare a acestora, în scop de exploatare sexuală comercială în Turcia, sub

pretextul angajării la lucru în Cipru în calitate de deretecătoare, s-a întîlnit cu

Chirilenco Aurica, cu care a discutat despre plecarea în Cipru, înșelînd-o că vor lucra

în calitate de deretecătoare într-un hotel contra sumei de 1300-1400 euro. Întru

realizarea intenției sale criminale, i-a spus acesteia din urmă că pentru a pleca în Cipru

este necesar a-i perfecta actele, a luat de la ultima copiile buletinului de identitate și a

pașaportului străin, primind ca recompensă suma de 2000 lei.

Continuîndu-și acțiunile sale infracționale, la 08 februarie 2013, Popescu

Viorica a contactat-o telefonic pe Chirilenco Aurica și, sub pretextul că este necesară

suma de 200 euro pentru perfectarea actelor și vizei, s-au întîlnit în orășelul Vatra,

mun.Chișinău, unde a primit suma dată.

Ulterior, la 12 februarie 2013, întîlnindu-se cu Chirilenco Aurica, ambele s-au

deplasat la aeroportul din mun.Chișinău, unde pe numele ultimei era bronat bilet avia și

a organizat transportarea aceteia în or.Istambul, Turcia, unde a fost întîlnită de o

persoană de naționalitate turcă, nestabilită de organul de urmărire penală și dusă într-o

casă unde a fost adăpostită, după care, sub presiune psihică și amenințări, în scopul

întoarcerii unei datorii,a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, contrar voinței

1

sale, a fost impusă să presteze servicii sexuale pînă la 17 februarire 2013, cînd s-a

reîntors în R.Moldova.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, pe motiv că fapta incriminată inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii,

invocînd că instanța a judecat cauza unilateral, în mare parte fără participarea

inculpatei, prin ce i-a încălcat dreptul la apărare; nu au fost examinate probele

prezentate de partea apărării, care combat probele acuzării și pun la îndoială depozițiile

părții vătămate; nu au fost specificate prin care acțiuni concrete ale inculpatei a avut

loc recrutarea părții vătămate, avînd în vedere că aceasta din propria inițiativă a

telefonat-o pe inculpată și a solicitat să se întîlnească cu ea; în acțiunile inculpatei nu

există elementul laturii obiective referitor la transportarea părții vătămate, deoarece

aceasta singură s-a deplasat cu automobilul la aeroport; nu există legătură cauzală între

presupusa exploatare sexuală comercială în Turcia și aplicarea față de partea vătămată

a violenței psihice, în măsura în care nu au fost stabilite careva acțiuni de complicitate

între persoanele de origine turcă și V.Popescu; partea vătămată avînd intenția de a

estorca bani de la inculpată, a determinat-o să plece pentru 4 zile în Turcia, inventînd

istoria, precum că a fost traficată și impusă să presteze servicii sexuale.

fost respins apelul avocatului I.Cernolev în numele inculpatei, ca fiind nefondat.

Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii

imputate este demonstrată integral prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi

penale și examinate în instanța de judecată, și anume declarațiile părții vătămate

A.Chirilenco, a martorului D.Diaconu și actele cauzei – procesul-verbal de ridicare și

examinare a pașaportului stăin a cet.A.Chirilenco din 18.02.2013 și a biletelor de avion

din 17.02.2013, care au fost corect apreciate, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar

toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, și care cert dovedesc faptul

că inculpata prin înșelăciune, în scop de exploatare sexuală, a recrutat partea vătămată

și a transportat-o în Turcia promițîndu-i că îi va oferi un loc de muncă peste hotarele

țării și va suporta toate cheltuielile.

La fel, instanța a conchis că argumentul apărării în ce privește achitarea

inculpatei, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, nu poate fi reținut,

deoarece prima instanță just a încadrat acțiunile inculpatei ca recrutarea și transportarea

unei persoane fără consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială,

săvîrșită prin amenințarea cu aplicarea sau aplicarea violenței psihice nepericuloase

pentru viață și sănătatea persoanei, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu

este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune.

Instanța de apel a menționat că argumentul apărării, precum că instanța nu a

ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, este neîntemeiat, deoarece prima instanță, la

stabilirea pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care este una gravă,

de circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatei, de persoana acesteia, precum și de condițiile

de viață ale familiei ei, de motivul și scopul acesteia, fiind ghidată în acțiunile sale de

un interes material, considerînd că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală, reținînd și faptul că poziția acesteia este una dublă în sens că, pe de

2

o parte solicită achitarea sa pe motiv de neîntregire a laturii obiective a infracțiunii

imputate, nerecunoscîndu-și vinovăția, iar pe de altă partea critică pedeapsa aplicată

considerînd-o una prea aspră,

invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și anume

a lăsat fără apreciere faptul că acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate, nu sînt stabilite careva forme de participare conform prevederilor art.42

Cod penal; la baza deciziei s-au pus depozițiile părții vătămate, fără să fie audiată

direct în ședința de judecată; în acțiunile sale lipsește latura obiectivă referitor la

faptul transportării părții vătămate, deoarece aceasta singură a plecat la aeroport; nu

există legătura cauzală dintre presupusa exploatare sexuală comercială în Turcia a

părții vătămate și acțiunile ei în măsura în care nu au fost stabilite careva acțiuni de

complicitate între persoane de origine turcă și dînsa la aplicarea față de partea

vătămată a violenței psihice; decizia instanței de apel urmează a fi casată deoarece s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit textului recursului, recurenta invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau instanța a aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

După cum rezultă din materialele cauzei, instanțele de fond în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, și anume: declarațiile părții vătămate A.Chirilenco, a martorului

D.Diaconu și actele cauzei - procesul-verbal de ridicare și examinare a pașaportului

stăin a cet.A.Chirilenco din 18.02.2013 și a biletelor de avion din 17.02.2013. Toate

aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al colaborării lor, corect statuînd

asupra concluziei de vinovăție a lui V.Popescu în cele imputate.

Prin urmare, argumentele recurentei, precum că nu este vinovată de traficarea

părții vătămate, sînt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar, iar

3

nerecunoașterea vinovăției de către aceasta nu echivalează cu achitarea sa, de vreme ce

există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția ei în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul consideră neîntemeiată reținerea în acțiunile inculpatei

V.Popescu a semnului calificativ prevăzut la lit.a) alin.(1) art.165 Cod penal -

“amenințarea cu aplicarea violenței psihice nepericuloase pentru viață și sănătatea

persoanei”.

Dispoziția art.165 alin.(1) lit.a) Cod penal, prevede următoarele modalități ale

acțiunii sau inacțiunii: a) aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru

viață și sănătatea persoanei, b) amenințarea cu aplicarea violenței fizice sau psihice

nepericuloase pentru viața și sănătatea pesoanei.

Potrivit doctrinei juridice, prin amenințare cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața și sănătatea pesoanei trebuie de înțeles acea formă a violenței psihice,

care presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei

temere, care o pune în situația de a nu mai avea resurse psihice necesare pentru a

rezista constrîngerii. Deci, violența psihică constă într-o amenințare, care trebuie să

aibă un caracter real și imediat, pe cînd amenințarea cu aplicarea violenței psihice

nepericuloasă pentru viață și sănătatea persoanei reprezintă o inadvertență

terminologică, inaplicabilă în practică.

Astfel, reieșind din prevederile legale enunțate, se constată că, în cauza dată,

lipsește semnul calificativ prevăzut de norma penală menționată supra, imputat

inculpatei - „amenințarea cu aplicarea violenței psihice nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei”, deoarece nu s-a stabilit că V.Popescu a influențat și amenințat

partea vătămată cu aplicarea violenței psihice și nu a aplicat asupra acesteia violență

psihică nepericuloasă pentru viața și sănătatea ei în scop de exploatare sexuală

comercială, nu a fost stabilită compliciatea dintre persoana de origină turcă și

inculpată, mai mult, inculpata nu a fost învinuită că a acționat în acest scop împreună și

prin înțelegere prealabilă cu alte persoane, fapt ce denotă că atît prima instanță, cît și

instanța de apel, neîntemeiat au reținut în seama inculpatei acest semn calificativ.

Prin urmare, Colegiul penal consideră necesar a exclude semnul calificativ lit.a)

incriminat lui V.Popescu, iar acțiunile ei urmează a fi încadrate juridic în prevederile

art.165 alin.(1) lit.b) Cod penal - recrutarea, transportarea unei persoane fără

consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială,

săvîrșită prin înșelăciune, deoarece cu certitudine a fost dovedit faptul traficării părții

vătămate A.Chirilenco, prin înșelăciune de către inculpata V.Popescu, care a recrutat-o

și a contribuit la plecarea acesteia în Turcia în scop de exploatare sexuală comercială.

La stabilirea pedepsei, ținînd seama de prevederile stipulate în art.61, 75 Cod

penal, de gravitatea faptei săvîrșite de inculpată, care face parte din categoria celor

grave, de persoana acesteia, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecată,

de circumstanțele atenuante reținute de instanțele de fond și de scopul pedepsei penale,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni, Colegiul penal consideră că corijarea și reeducarea acesteia poate avea

loc doar cu izolarea ei de societate.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs admite recursul, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

4

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal consideră că recursul declarat de

inculpata V.Popescu urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și

deciziei instanței de apel, în partea încadrării juridice și stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpata Popescu Viorica, casează parțial

sentința Judecătoriei Strășeni din 03 februarie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, în partea calificării faptei și stabilirii pedepsei,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre în această parte, potrivit căreia:

Popescu Viorica se condamnă în baza art.165 alin.(1) lit.b) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei urmează a se calcula din 10 februarie 2015, cu

deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei executate de la 18 februarie 2013

pînă la 26 noiembrie 2013 și de la 05 martie 2014 pînă la 09 februarie 2015, inclusiv.

Celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5