1ra-1264/2015 — art. 165 al.2 lit.d CP

1ra-1264/2015 — art. 165 al.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1264/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 februarie 2015, declarate de avocații Andrei Beruceașvili și

Veaceslav Ropot, în numele inculpatului

Hergheledji Piotr Gheorghi, născut la

03 octombrie 1986, originar și locuitor al s. Cișmichioi, r-

nul Vulcănești, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 februarie 2012 – 13 mai 2014,

în instanța de apel: 26 septembrie 2014 – 24 februarie 2015,

în instanța de recurs: 18 august – 25 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Hergheledji Piotr a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

lunilor februarie - martie 2011, aflându-se pe teritoriul Republicii Moldova, după o

înțelegere prealabilă cu persoane neidentificate de organul de urmărire penală din

Ciprul Turcesc, în scopul exploatării sexual comerciale a lui Cojocaru D. prin

înșelăciune, sub pretextul angajării acesteia în calitate de dansatoare, abuzând de

vulnerabilitatea ultimei, a recrutat-o și îndemnat-o de a pleca în or. Ercan, Cipru,

Turcia, organizând și plecarea acesteia.

Astfel, la sfârșitul lunii februarie 2011, Hergheledji P., cunoscând despre starea

de vulnerabilitate a lui Cojocaru D. și profitând de acest fapt, s-a deplasat în s.

Sadaclia, r-l Basarabeasca, propunându-i serviciu în Cipru Turcesc, în calitate de

dansatoare. În aceiași zi Hergheledji P. a transportat-o pe Cojocaru D. în or. Bender,

unde au locuit împreună o perioadă de aproximativ 3 zile.

1

La 28.02.2011, Hergheledji P. a transportat-o pe Cojocaru D. în mun. Chișinău

pentru a-i perfecta pașaport, achitând pentru aceste servicii.

La 02 martie 2011, Hergheledji P. a transportat-o pe Cojocaru D. la Aeroportul

Internațional Chișinău, unde i-a transmis biletul de avion pentru cursa Chișinău-

Istambul-Ercan.

Cojocaru D., ajungând la Aeroportul din or. Ercan, a fost întâlnită de o

persoană de origine turcă, care ulterior a impus-o să presteze servicii sexuale contrar

voinței sale.

Faptele inculpatului au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal,

ca trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea unei persoane, cu sau fără

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvârșită prin

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, de mai multe persoane.

Instanța a concluzionat că învinuirea înaintată nu și-a găsit confirmare în

cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că partea vătămată a

acceptat oferta de lucru propusă în calitate de dansatoare. Ulterior, fiind telefonat de

către Ahmet, care i-a comunicat că are de lucru pentru partea vătămată, a aflat că

ultima nu are pașaport și nici bani pentru perfectarea acestuia. La rugămintea lui

Cojocaru V., a acceptat să-i împrumute bani pentru perfectarea pașaportului. Ahmet a

solicitat fotografia părții vătămate și datele ei personale, pentru rezervarea și

procurarea biletului. Împreună cu Cojocaru V. s-au deplasat, cu taxiul, din or. Bender

în mun. Chișinău și au petrecut-o pe Cojocari D., care a plecat în Cipru Turcesc.

Peste două zile a vorbit la telefon cu partea vătămată, care era indispusă și i-a

comunicat că dorește să se întoarcă acasă. În aceeași zi a discutat cu Ahmet și ultimul

i-a permis să se întoarcă. Pentru perfectarea pașaportului părții vătămate i-a

împrumutat lui Cojocaru V. suma de 2000 lei, pe care nu i-a restituit-o, biletul de

călătorie a fost achitat de Ahmet.

Partea vătămată a relatat că inculpatul i-a spus că în Ciprul Turcesc se va

ocupa cu consumația, dar nu i-a spus că va presta servicii sexuale. Ultimul cunoștea

că ea lucra cusătoreasă și avea un venit de 2000 lei lunar, i-a propus să câștige mai

mult și ea a acceptat. Tot, inculpatul i-a propus să-i perfecteze pașaport și să suporte

cheltuielile aferente, fiindcă ea ne avea bani. Ultimul a informat-o că în Turcia o va

întâlni un bărbat care o va duce într-un local în care sânt mai multe fete.

Până la plecare în Cipru s-a fotografiat, iar poza a fost expediată în Cipru de

către inculpat. În ziua când a zburat în Cipru, s-au deplasat din or. Bender la

aeroportul din mun. Chișinău cu un taxi împreună cu inculpatul și cu Cojocaru V. La

aeroport inculpatul i-a dat biletul de călătorie, iar Cojocaru V. i-a dat 5 dolari SUA,

pentru apă. Ajungând în Cipru, bărbatul care a întâlnit-o, fără careva explicații i-a

luat pașaportul, după care a transportat-o într-o clădire unde se aflau mai multe fete, a

doua zi a trecut controlul medical, fiind însoțită de o persoană. De acolo a luat-o alt

bărbat și a dus-o în altă clădire unde, la fel erau mai multe fete. A întâmpinat-o un

bărbat care a dus-o la el în birou, unde era o fată care traducea din limba turcă în

limba rusă. A întrebat-o dacă cunoaște cu ce urmează să se ocupe, aducându-i la

cunoștință că nu se va ocupa doar de consumație ci va presta și servicii sexuale. Nu a

fost de acord și a spus că dorește să se întoarcă acasă. Ulterior a fost dusă într-o

2

încăpere unde a întreținut relații sexuale cu un client neavând alternativă de

comportament. Presta servicii sexuale la 7, 8 și chiar 10 clienți pe zi. Clienții se

achitau personal cu șeful, care le supraveghea să nu fugă. În Cipru s-a aflat din 02

martie 2011 până la 09 martie 2011, timp în care angajații localului strigau la ea și

chiar a fost lovită. A fost o perioadă dificilă, fiind impusă să presteze servicii sexuale.

Dacă inculpatul sau Cojocaru V. i-ar fi spus că va presta servicii sexuale, ar fi refuzat

să plece.

Instanța a statuat că acuzarea nu a prezentat careva probe ce ar confirma

”scopul exploatării sexuale comerciale”, nefiind probată nici latura subiectivă a

infracțiunii.

În cadrul probatoriului nu s-a constatat că inculpatul, prin faptele sale în

coraport cu partea vătămată, a comis infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod penal, iar concluziile organului de urmărire penală în acest sens sunt doar

presupuneri, fără careva suport legal și factologic.

Prin urmare, inculpatul urmează a fi achitat, întrucât fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate legată de transportarea persoanelor pe un termen de 5 ani.

Apelantul a indicat că sentința este ilegală și neîntemeiată, urmând a fi casată

din considerentul că vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate a

fost demonstrată prin cumulul de probe administrate, prezentate și cercetate în

instanța de judecată.

Necătând că versiunea inculpatului a fost combătută, în scopul argumentării

sentinței, instanța de judecată în mod nejustificat a redus valoarea probantă a

probelor examinate, ce dovedesc incontestabil realizarea propriu-zisă a infracțiunii

incriminate inculpatului.

Instanța de judecată nu a apreciat corect starea de vulnerabilitate a victimei,

care a determinat-o pe ultima să accepte propunerea inculpatului de a pleca peste

hotarele țării la muncă, partea vătămată confirmând că a fost înșelată de către

inculpat că îi va organiza plecarea la muncă în Turcia în calitate de dansatoare, dar nu

la practicarea prostituției.

Și-au găsit confirmare și alte elemente ale laturii obiective ale infracțiunii

prevăzute de art. 165 Cod penal și anume, în vederea transportării părții vătămate în

Turcia, inculpatul din cont propriu i-a perfectat pașaportul și i-a procurat bilet la

avion.

S-a confirmat că inculpatul personal a transportat partea vătămată la

Aeroportul Internațional Chișinău, de unde aceasta a zburat în or. Ercan, Cipru

Turcesc, la locul destinației fiind întâlnită de complicele inculpatului, de origine

turcă, care ulterior a impus-o, contrar voinței, să presteze servicii sexuale diferitor

persoane, confiscându-i actele.

Probele administrate și examinate incontestabil probează faptul exploatării

sexuale comerciale a părții vătămate și legătura cauzală între acest fapt și acțiunile

inculpatului de recrutare, transportare.

3

3.1 A declarat apel și avocatul Eduard Gherman în numele părții vătămate

Jelihovschi (Cojocaru) D., solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind încasat de la el prejudiciul moral în mărime de 80.000

lei.

Apelantul a invocat că acuzarea a administrat suficiente probe pertinente,

concludente, veridice și utile, prin care a fost dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

La judecarea cauzei, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale, nu a

verificat probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, nu a coroborat

aceste probe, o parte considerabilă din acestea fiind ignorate fără a fi apreciate

juridic, pronunțând o sentință ilegală și neîntemeiată.

2015, apelurile au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre.

Hergheledji Piotr a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la

8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspunde sau de a

desfășura activități în domeniul turismului pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, de la reținere, cu includerea în termen a duratei arestului

preventiv de la 25 ianuarie până la 08 noiembrie 2012.

De la Hergheledji P. s-a încasat în beneficiul lui Jelihovschi (Cojocaru) D.

prejudiciul moral de 25.000 lei.

Instanța de apel a constatat că Hergheledji P., în perioada lunilor februarie -

martie 2011, aflându-se pe teritoriul R. Moldova, după o înțelegere prealabilă cu

persoane neidentificate de organul de urmărire penală din Ciprul Turcesc, în scopul

exploatării sexual comerciale a lui Cojocaru D., prin înșelăciune, sub pretextul

angajării acesteia în calitate de dansatoare, abuzând de vulnerabilitatea ultimei, a

recrutat-o și îndemnat-o de a pleca în or. Ercan, Cipru, Turcia, organizând și plecarea

ei.

Astfel, la sfârșitul lunii februarie 2011, Hergheledji P., cunoscând despre starea

de vulnerabilitate a lui Cojocaru D. și profitând de acest fapt, s-a deplasat în s.

Sadaclia, r-nul Basarabeasca, propunându-i serviciu în Cipru Turcesc, în calitate de

dansatoare. În aceeași zi, Hergheledji P. a transportat-o în or. Bender, unde au locuit

împreună o perioadă de aproximativ de 3 zile.

La 28.02.2011, Hergheledji P. a transportat-o pe Cojocaru D. în mun.

Chișinău, pentru a-i perfecta pașaport, achitând aceste servicii.

La 02.03.2011, Hergheledji P. a transportat-o pe Cojocaru D. la Aeroportul

Internațional Chișinău, unde i-a transmis biletul de avion pentru cursa Chișinău-

Istambul-Ercan.

Cojocaru D., ajungând la Aeroportul din or. Ercan, a fost întâlnită de o

persoană de origine turcă, care ulterior a impus-o să presteze servicii sexuale contrar

voinței sale.

Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, și-a susținut

declarațiile date în instanța de fond, în care a indicat că Ahmet a solicitat fotografia

părții vătămate și datele ei personale pentru rezervarea și procurarea biletului.

4

Personal, nu și-a asumat careva obligații referitor la plecarea părții vătămate peste

hotare.

Adăugător, a declarat că Cojocaru V. i-a spus că partea vătămată nu are bani

pentru a perfecta actele și i-a solicitat ajutorul, cu condiția că ulterior îi va întoarce

banii. Nu a primit bani de alte persoane pentru perfectarea actelor părții vătămate, a

transmis de pe telefonul său poza părții vătămate lui Ahmet pentru a putea fi

recunoscută. El nu i-a cumpărat părții vătămate bilet la avion, ultima având bilet

electronic, iar pentru taxi din or. Bender până la Chișinău a achitat din contul său. Nu

a avut nici o înțelegere cu nimeni să-i achite bani pentru serviciile acordate. Partea

vătămată urma să-i întoarcă banii pentru pașaport. Suma cheltuielilor care a suportat-

o pentru plecarea părții vătămate constituie 1500 lei. În aeroport, stabilind că ultima

nu avea bani, i-a dat 5 dolari SUA.

Necătând că inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită integral prin

probele administrate.

Astfel, partea vătămată Jelihovschi (Cojocaru) D. a susținut declarațiile date în

cadrul urmăririi penale și în instanța de fond. Adăugător, a declarat că prin

intermediul rudei sale, Cojocaru V., l-a cunoscut pe inculpatul care i-a propus să

plece în Turcia, angajându-se să-i perfecteze actele și să o conducă în Ciprul turcesc.

Acesta i-a spus că în Cipru o să lucreze la consumație, iar pentru aceasta urma să fie

plătită. Inculpatul nu a informat-o că urma să presteze serviciilor sexuale. Până la

plecare, inculpatul a transmis cunoscuților săi din Turcia niște poze cu ea de pe

telefon. La aeroport a fost întâlnită de către un bărbat care s-a apropiat singur de ea,

având poza ei în mână. Persoana a dus-o într-o casă, unde a fost ținută pînă

dimineața, apoi a fost dusă la spital, iar de acolo preluată în altă parte. În Cipru s-a

aflat 10 zile, fiind impusă, contrar voinței, să întrețină relații sexuale.

Martorul Cojocaru M. a declarat că fiica ei Jelihovschi (Cojocaru) D. a plecat

în Cipru pentru ca să lucreze în calitate de chelner, fiind ajutată de o persoană care

urma să-i perfecteze actele și să-i cumpere bilet pentru avion. În luna martie

întorcându-se acasă, fiica i-a povestit că a fost preluată de niște persoane și impusă să

se prostitueze, vinovați de cele întâmplate fiind Cojocaru V. și un prieten de-al său

Hergheledji P.

Martorul Cojocaru Vadim a indicat că inculpatul, văzând poza părții vătămate

în calculatorul său a întrebat cine este și cu ce se ocupă. A cerut numărul ei de

telefon, motivând că dorește să comunice cu ea. Ulterior, i-a spus că o va ajuta să se

angajeze în Cipru la dansuri și consumație. Inculpatul i-a perfectat părții vătămate

pașaportul de uz extern în termen de 8 ore. La întoarcere în or. Bender, inculpatul a

intrat într-un internet club de unde a transmis prin intermediul poștei electronice

datele personale ale părții vătămate către angajator. Inculpatul comunica des cu

Ahmet în acea perioada, cu care discuta în limba turcă, sunându-l și de pe telefonul

său personal. La 02 martie 2011, au plecat împreună la Aeroportul Internațional

Chișinău pentru a petrece partea vătămată. Acolo inculpatul a transmis părții

vătămate documentele și ea a plecat. Peste 2-3 zile a discutat cu partea vătămată la

telefon. Ea i-a comunicat că a fost vândută și obligată să practice prostituția.

Vinovăția inculpatului este confirmată și prin:

5

procesul-verbal de examinare a pașaportul RM, seria/nr. B0961088 eliberat la

28.02.2011 pe numele lui Cojocaru D., stabilindu-se că ea, la 02.03.2011 a intrat în

Cipru turcesc, or. Ercan, la 09.03.2011 a plecat din or. Ercan, la 09.03.2011 a intrat în

Turcia, or. Istanbul și tot la 09.03.2011 a ieșit din Turcia;

procesul-verbal de examinare a chitanței la ordinul de încasare cu nr. 6APG-

8000, 7APG-800, pe numele lui Cojocaru D.; tichetul de îmbarcare cu nr.

ET2352474418981/3 din 09.03.2011, pentru cursa Ercan-Istanbul, pe numele lui

Cojocaru D.; tichetul de îmbarcare cu nr. ET 2352474418981/4, din 09.03.2011,

pentru cursa Istanbul-Chișinău pe numele lui Cojocaru D.;

procesul-verbal de examinare a telefonului mobil „Samsung” GT-C3053, cu

nr. de IMEI-354718037389789 și cartela SIM 1003045007262, fiind stabilit că în

lista de contacte există două înregistrări cu numele „Ahmet” și una cu numele

„Vadim”;

procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice pentru

numerele 069146395, ce aparține lui Hergheledji P., 068115188 ce aparține lui

Cojocaru D., 068346158 ce aparține lui Cojocaru V., 060181943 ce aparține lui Sali

Ahmet, fiind stabilit că aceștia au purtat discuții reciproce în perioada organizării

plecării și aflării părții vătămate în Ciprul Turcesc.

Astfel, probele expuse supra combat versiunea inculpatului precum că

Cojocaru V. și nu el, s-a ocupat nemijlocit de angajarea părții vătămate în Turcia, și

tot acesta l-a rugat să-i perfecteze actele pentru plecare, și să-i împrumute bani pentru

cheltuielile legate de perfectarea pașaportului.

Reieșind din depozițiile consecvente a părții vătămate, a martorilor Cojocaru

M. și Cojocaru V., inculpatul a înaintat versiunea sa în scop de ducere în eroare a

instanței și de evitare a pedepsei, intenționat folosindu-se de serviciile lui Cojocaru

V., dorind să-și camufleze activitatea ilegală.

În cazul dat, inculpatul a identificat victima și prin prestarea unor informații

false și neveridice referitor la munca ce o va efectua, a convins-o să plece în Turcia,

prin ce se confirmă indicele de recrutare.

Tot el, a organizat transportarea victimei pentru perfectarea actelor și a

organizat cazarea acesteia în acest scop.

Inculpatul a suportat toate cheltuielile pentru transportarea părții vătămate

peste hotare, inclusiv cheltuielile de perfectare a actelor, procurarea biletului, banii de

drum.

La fel, ultimul a petrecut și întâlnit partea vătămată, a comunicat cu persoanele

din Turcia care au organizat exploatarea sexuala a acesteia, a transmis datele victimei

acestor persoane, a prestat acestora celelalte informații necesare în vederea atingerii

scopului pus.

Nu este justificată versiunea inculpatului cu privire la faptul că s-a deplasat la

locul de trai a victimei cu taxiul la rugămintea lui Cojocaru V. și că ultimul nu putea

singur să se deplaseze în altă localitate prin intermediul serviciului de taxi, acesta

relatând invers, că anume inculpatul l-a sunat și i-a comunicat intenția de a o lua pe

Cojocaru D. din sat pentru angajarea ei ulterioară, el acceptând să meargă cu ei,

deoarece învăța în or. Bender. Tot atunci, inculpatul le-a spus că v-a ajuta partea

vătămată să se angajeze în Cipru la dansuri și consumație, știind cu certitudine cu ce

6

se va ocupa ea acolo și realizând că nivelul de inteligență și informare a victimei nu-i

permit să-și dea seama de adevăratul scop a inculpatului.

Latura obiectivă a traficului de ființe umane s-a realizat și prin înșelăciunea

părții vătămate, precum și a poziției de vulnerabilitate a ei.

Inculpatul făcând investigațiile de rigoare, folosindu-se de cunoștințele lui

Cojocaru V., care i-a confirmat că partea vătămată avea nevoie de surse bănești în

perioada descrisă, deoarece familia ei se afla într-o stare financiară grea.

Elementul înșelăciunii constă în faptul ascunderii de către inculpat a

obligațiilor de acordare a serviciilor sexual-comerciale în cazul când îi vorbea părții

vătămate de consumație, folosindu-se de nivelul scăzut de informare a acesteia și a

rudei sale, Cojocaru V.

Instanța de apel a concluzionat ca fiind demonstrată vina inculpatului și a

încadrat acțiunile lui în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, adică recrutarea și

transportarea unei persoane, cu sau fără consimțământul acesteia, în scop de

exploatare sexuală comercială, săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de

vulnerabilitate, de mai multe persoane.

La aplicarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că inculpatul a comis

infracțiune pentru prima dată, apreciind-o drept circumstanță atenuantă și influentă

pentru aplicarea în privința lui a unei pedepse privative de libertate, mai aproape de

limita minimă prevăzută la alin. (2) art. 165 Cod penal.

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că inculpatul nu a cunoscut despre situația în care a ajuns

partea vătămată în Ciprul Turcesc, nu a indus-o în eroare pe ultima deoarece știa că

ea urma să se ocupe cu consumația, fapt pe care i l-a adus la cunoștință ultimei, ea

fiind de acord cu această ocupație. Mai mult, după ce partea vătămată i-a comunicat

inculpatului că este exploatată sexual, acesta a întreprins toate măsurile pentru a o

ajuta să se întoarcă acasă, fapt recunoscut de către partea vătămată în declarațiile

date.

Din declarațiile părții vătămate nu reiese că inculpatul a știut că în Cipru

Turcesc partea vătămată urma să practice prostituția.

Ținând cont de declarațiile părții vătămate și martorului Cojocaru V. urma să

fie tras la răspundere penală în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece prin

acțiunile sale el deasemenea a îndeplinit latura obiectivă a infracțiunii nominalizate,

însă nu a fost tras la răspundere penală anume din cauza lipsei intenției de trafic de

persoane – a transportata partea vătămată, a adăpostit-o, a ajutat-o la perfectarea

pașaportului. Situația respectivă este valabilă și pentru inculpatul care știa numai că

partea vătămată urma să se ocupe cu consumația și nicidecum cu prestarea serviciilor

sexuale.

Instanța de fond corect a concluzionat că din analiza laturii subiective a

infracțiunii incriminate inculpatului, prin prisma probelor prezentate de acuzare, nu a

fost probată intenția ultimului la săvârșirea infracțiunii incriminate.

Nu doar vinovăția caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de trafic de

ființe umane, ci și motivul și scopul infracțiunii.

7

Acuzarea nu a probat scopul exploatării sexuale comerciale. Astfel, analiza

laturii subiective a infracțiunii incriminate inculpatului a determinat instanța de fond

să concluzioneze corect că nu a fost probată latura subiectivă a acestei infracțiuni, iar

careva probe noi nefiind prezentate de către acuzare în instanța de apel.

Inculpatul, prin faptele sale în coraport cu partea vătămată nu a comis

infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, concluziile instanței de

apel fiind doar presupuneri fără suport legal și factologic, situație inadmisibilă prin

prisma prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală – nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

5.1 A declarat recurs ordinar și avocatul Veaceslav Ropot, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că inculpatul a fost condamnat în mod ilegal și

neîntemeiat, în decizie nefiind indicat nici un articol din Codul de procedură penală

sau din Codul penal pe care l-ar fi încălcat Judecătoria Botanica, mun. Chișinău la

emiterea sentinței.

Totodată, acuzarea nu a prezentat informația privitor la doilea participant la

presupusa infracțiune.

La fel, nu este clar scopul inculpatului de comiterea traficului de ființe umane

în scopul exploatării sexuale a părții vătămate dacă nu a urmărit nici un scop

material, fapt probat prin răspunsurile sale. Inculpatul nu a indicat părții vătămate că

aceasta ar avea careva datorii față de el sau de careva persoane terțe pentru

deplasarea în Cipru.

Atât partea vătămată cât și inculpatul au indicat că inculpatul i-a împrumutat

bani acesteia, care avea necesitatea de a perfecta pașaportul, însă ea se obligă să

”pună o masă” la întoarcere din Cipru, din ce rezultă că cheltuielile pentru

perfectarea actului le suportă partea vătămată.

Inițiatorul plecării părții vătămate peste hotarele țării de fapt este martorul

Cojocaru V., care printr-o ofertă intrigantă a convins-o pe Cojocaru D. că va dispune

de venituri mai mari, recrutând-o astfel prin înșelăciune.

În comportamentul și acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă de

comitere a infracțiunii incriminate.

Totodată, după ce partea vătămată a telefonat inculpatului, comunicându-i că a

fost impusă să presteze servicii sexuale, ultimul l-a contactat pe Ahmet, persoana

care a indus în eroare partea vătămată, în rezultat aceasta fiind eliberată și trimisă

acasă la 09 martie 2011.

La fel, acuzarea nu a probat că inculpatul a comis infracțiunea imputată ”cu

abuz de poziție de vulnerabilitate”, în acea perioadă partea vătămată lucrând în

calitate de cusătoreasă la o întreprindere, având un salariu de 2000 lei, ducând un

mod de trai decent. Argumentele acuzării sunt pur declarative, fiind acceptate de

instanța de apel fără a fi analizate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost

8

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blânde.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că recursul declarat de avocatul Veaceslav Ropot

este fondat în drept și pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde (pct. 5.1 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat care ar fi esența circumstanțelor că instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde, omițându-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul dat nu întrunește condițiile legale de conținut în această

parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6, 8) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport circumstanțele invocate în recursurile ordinare

declarate, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. și

5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică

9

corectă a acțiunilor lui infracționale în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

inculpatului, părții vătămate Jelihovschi (Cojocaru) D., martorilor Cojocaru M. și

Cojocaru V., procesul-verbal de examinare a pașaportului RM, seria/nr. B 0961088

eliberat la 28.02.2011 pe numele lui Cojocaru D., stabilindu-se că ea la 02.03.2011 a

intrat în Ciprul turcesc, or. Ercan, la 09.03.2011, a plecat din or. Ercan, la

09.03.2011, a intrat în Turcia, or. Istanbul și tot la 09.03.2011 a ieșit din Turcia,

procesul-verbal de examinare a chitanței la ordin de încasare cu nr. 6APG-8000,

7APG-800, pe numele lui Cojocaru D., tichetul de îmbarcare cu nr.

ET2352474418981/3 din 09.03.2011, pentru cursa Ercan-Istanbul, pe numele lui

Cojocaru D., tichetul de îmbarcare cu nr. ET 2352474418981/4 din 09.03.2011,

pentru cursa Istanbul-Chișinău pe numele lui Cojocaru D., procesul-verbal de

examinare a telefonului mobil de model „Samsung” GT-C3053 cu nr. de IMEI-

354718037389789 și cartela SIM 1003045007262, stabilindu-se că în lista de

contacte există două înregistrări cu numele „Ahmet” și una cu numele „Vadim”,

procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice pentru numerele

069146395 ce aparține lui Hergheledji P., 068115188 ce aparține lui Cojocaru D.,

068346158 ce aparține martorului Cojocaru Vadim, 060181943 ce aparține lui Sali

Ahmet, stabilindu-se că aceștia au purtat discuții reciproce în perioada organizării

plecării și aflării lui Cojocaru D. în Ciprul turcesc, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, acestea

confirmând în mod concludent prezența în faptele inculpatului a acțiunilor

intenționate de recrutare și transportare a părții vătămate peste hotarele țării, cu sau

fără consimțământul ei, în scop de exploatare sexuală comercială, săvârșită prin

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, de mai multe persoane, adică a

elementelor infracțiunii de trafic de ființe umane.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Argumentele recurenților că inculpatul nu a urmărit nici un scop material și nu

a indicat părții vătămate că aceasta ar avea careva datorii față de el sau de careva

persoane terțe, că inițiatorul plecării părții vătămate peste hotare a fost martorul

Cojocaru V., în acțiunile cărui la fel ar persista elementele infracțiunii de trafic de

ființe umane (pct. 5. și 5.1. din decizie), nu pot fi reținute deoarece inculpatului nu i-a

fost incriminat și elementul calificativ prevăzut la art. 165 alin. (1) lit. a) Cod penal -

în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, iar

Cojocaru V. se află sub jurisdicția prezumției de nevinovăție.

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei (pct. 5. și 5.1. din decizie).

10

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal (pct. 5., 5.1. din

decizie).

Este de observat că motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 4. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate, ele urmează

a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Andrei

Beruceașvili și Veaceslav Ropot, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 februarie 2015, în privința inculpatului Hergheledji Piotr

Gheorghi, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

11