1ra-704/2014 — trafic de ființe umane

1ra-704/2014 — trafic de ființe umane (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-704/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

09 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Popescu Ion, în numele inculpatei, Cioban (Popa) Raisa, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, în cauza penală privind-o pe

Cioban (Popa) Raisa Eugen, născută la 27

septembrie 1988, originară din s. Corjova, r-nul

Criuleni și domiciliată în s. Dubăsarii Vechi, r-nul

Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:

1) 29.03.2010 – 19.05.2011;

2) 23.09.2011 – 10.12.2012;

3) 14.02.2013 – 27.09.2013;

Instanța de apel:

1) 25.07.2011 – 08.09.2011 dispusă rejudecarea;

2) 16.01.2013 – 04.02.2013 dispusă rejudecarea;

3) 21.10.2013 – 28.11.2013;

Instanța de recurs: 04.03.2014 – 09.04.2014.

C O N S T A T Ă:

acordului de recunoaștere a vinovăției, Cioban (Popa) R., a fost recunoscută vinovată

și condamnată în temeiul art. 220 alin. (1) CP, la 2 ani închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei, în baza art. 90 CP, pe un termen de 1 (unu) ani.

acesteia și, totodată, casarea și încheierii de acceptarea a acordului de recunoaștere a

vinovăției încheiat cu inculpata, cu restituirea cauzei la rejudecare, din motiv că

1

instanța de fond eronat a interpretat prevederile legii privind examinarea cauzei în

procedura acordului de recunoaștere a vinovăției. Și anume, recurentul a menționat că,

deși instanța a acceptat acordul, la examinarea cauzei constatînd că inculpata nu-și

recunoaște vinovăția sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. c)

CP, totuși nu a aplicat prevederile art. 507 alin. (3) CPP, care stipulează că „în cazul

în care părțile care au semnat acordul, după pronunțarea încheierii, declară că nu

vor ataca încheierea respectivă, instanța dispune judecarea cauzei în procedură

deplină conform prevederilor prezentului cod.”

2011, a fost admis recursul declarat de acuzatorul de stat, s-a casat sentința

Judecătoriei Criuleni din 19 mai 2011 în privința inculpatei Cioban (Popa) R. și s-a

dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, în alt complet de judecată, din

motiv că, potrivit art. 504 alin. (2) CPP, acordul de recunoaștere a vinovăției se

întocmește în scris, cu participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau

inculpatului și numai în cazul infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, iar

infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) CP, în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, conform art. 16 CP, se atribuie la categorie celor deosebit de grave. Prin

urmare, procurorul nu era în drept de a iniția procedura acordului de recunoaștere a

vinovăției în acest caz, procurorul ierarhic superior de a-l aproba, iar judecătorul de a-

l accepta.

prin sentința Judecătoriei Criuleni din 10 decembrie 2012, Cioban (Popa) R., a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. b) CP, la 5 (cinci) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea în domeniul turismului pe

un termen de 5 (cinci) ani și conform art. 90 CP, executarea pedepsei stabilite

inculpatei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

Totodată, s-a dispus și încasarea din contul lui Cioban (Popa) R., în beneficiul

părții vătămate, Leahu R., prejudiciul moral în valoare de 100000 (o sută mii lei), iar

în partea ce ține de recuperarea prejudiciului material, acesta a fost admis în principiu

de instanță, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

solicitînd casarea ei, în partea ce privește stabilirea pedepsei în privința inculpatei, cu

dispunerea rejudecării cauzei și cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Cioban

(Popa) R., să i se aplice o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

a fost admis recursul declarat de procuror, s-a casat sentința Judecătoriei Criuleni din

10 decembrie 2012 în privința lui Cioban (Popa) R., cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de fond, în alt complet de judecată.

2

Pentru a adopta soluția respectivă, instanța de apel a statuat, că minimul special

al sancțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) CP, este de 7 ani închisoare, iar în aceste

circumstanțe nu este clar din ce considerente instanța de fond i-a numit pedeapsa

inculpatei sub nivelul minim prevăzut de lege, fără a aplica prevederile art. 79 CP.

Totodată, Colegiul a specificat că instanța de fond eronat a aplicat, la caz, și

prevederile art. 90 CP, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei.

procedură generală, Cioban (Popa) R., a fost recunoscută vinovată și condamnată în

temeiul art. 220 alin. (1) CP, la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei,

în baza art. 90 CP, pe un termen de 2 (doi) ani.

Măsura preventivă aplicată inculpatei Cioban (Popa) R., sub forma de arest la

domiciliu, s-a înlocuit cu obligarea de a nu părăsi localitatea pînă cînd sentința va

deveni definitivă, apoi se va anula.

Cioban (Popa) R. prin rechizitoriu a fost învinuită în aceea, că la sfârșitul lunii iunie

2007, aflându-se în r-nul Criuleni, în scopul exploatării sexuale comerciale, fără

consimțământul persoanei, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Caraman A. și

alte persoane de origine turcă, nestabilite de către organul de urmărire penală, a

recrutat-o pe Leahu R., prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate a părții

vătămate, datorită situației precare a acesteia din punct de vedere a supraviețuirii

sociale, propunându-i plecarea la un lucru bine plătit în calitate de vânzătoare la un

market din Turcia.

Ulterior, în aceeași perioadă, Cioban (Popa) R., întru realizarea intențiilor sale

infracționale, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de

origine turcă, nestabilite de către organul de urmărire penală, a închiriat apartamentul

nr. 2, situat pe str. Ginta Latina, nr. 15/2, unde a transportat-o pe Leahu R. și a

adăpostit-o o perioada de trei zile, până la transportarea victimei în țara de destinație.

Tot ea, întru realizarea intențiilor sale infracționale, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine turcă nestabilite de către organul

de urmărire penală, i-au perfectat lui Leahu R. actele necesare, și anume, pașaportul

pentru transportarea acesteia în Turcia, suportând din cont personal toate cheltuielile

aferente.

Apoi, la data de 28 iunie 2007, Cioban (Popa) R., acționând împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine turcă, nestabilite de

către organul de urmărire penală, au organizat transportarea părții vătămate Leahu R.

la locul destinației, procurându-i din cont personal bilet de călătorie la ruta aeriană cu

destinația Chișinău - Istambul, pentru data de 28 iunie 2007.

Tot atunci, întru realizarea aceleiași intenții infracționale inculpata Cioban

(Popa) R., acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu Caraman A. și alte

persoane de origine turcă, nestabilite de către organul de urmărire penală, aflându-se

3

lângă agenția turistică „Sanny Travel”, situată pe adresa mun. Chișinău, str. Gagarin,

nr. 1, i-a înmânat lui Leahu R. bani în sumă de 1000 dolari SUA, pentru a fi arătate la

necesitate la intrarea în Turcia.

Ajungând la locul destinației, Leahu R. a fost întâlnită de o persoană de origine

turcă pe nume „Selciuc”, nestabilită de organul de urmărire penală, care acționând

prin înțelegere prealabilă cu Cioban (Popa) R. și Caraman A., a transportat-o pe

ultima în or. Kumburgaz, Turcia, unde a adăpostit-o în hotelul „Ghenciler”, unde

aceasta contrar voinței sale, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este

stabilită în mod rezonabil, a fost impusă să acorde servicii sexuale diferitor bărbați,

fiind exploatată sexual până la data de 20 septembrie 2007.

Astfel, inculpata a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2) lit. d) CP, trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și

adăpostirea persoanelor, fără consimțământul acestora, săvârșită în scop de

exploatare sexuală comercială, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu

este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate și

de mai multe persoane.

Însă, instanța de judecată a ajuns la concluzia că, în ședința de judecată nu s-a

constatat comiterea de către inculpată a acțiunilor de recrutare, transportare și

adăpostire a părții vătămate Leahu R., fără consimțământul acesteia, săvârșite în scop

de exploatare sexuală comercială, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu

este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate și

de mai multe persoane. Or, în ședința de judecată nu a fost aduse probe certe,

pertinente și concludente care ar dovedi comiterea acțiunilor incriminate.

Totodată, în ședința de judecată s-a constatat, cu certitudine, că Cioban (Popa) R.

la sfârșitul lunii iunie 2007, la rugămintea părții vătămate Leahu R. a contactat-o la

telefon pe Caraman A., care locuiește în Turcia. Ulterior, la indicația acesteia, Cioban

(Popa) R. a mers împreună cu Leahu R. la Chișinău, unde au închiriat apartamentul

nr. 2, situat pe str. Ginta Latina, nr. 15/2, pentru o perioadă de trei zile. În aceeași

perioada de timp, Cioban (Popa) R. a primit pe numele ei prin transfer bancar de la

Caraman A. suma de 100 dolari SUA, pentru ca partea vătămată Leahu R. să-și

perfecteze pașaportul național pentru a putea pleca în Turcia.

Instanța a menționat că aceste circumstanțe s-au constatat din declarațiile părții

vătămate Leahu R. și inculpatei Cioban (Popa) R. date în ședința de judecată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) CP, adică proxenetismul, după calificativele

îndemnul și înlesnirea practicării prostituției de către o altă persoană.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cioban (Popa) R. să fie recunoscută

4

vinovată și condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. d) CP, cu stabilirea unei pedepse

sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani și cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei.

În motivarea celor invocate, apelantul a menționat că instanța de judecată la

adoptarea sentinței nu a dat o apreciere obiectivă probelor acuzării examinate în

cadrul ședințelor de judecată. La fel, s-a specificat de apelant, că recalificarea

acțiunilor inculpatei în baza art. 220 alin. (1) CP, este nejustificată, deoarece în

ședință s-a constatat cu certitudine că la determinarea părții vătămate de a pleca în

Turcia, aceasta a fost înșelată că va lucra la market, iar inculpata cunoștea cu

certitudine că partea vătămată va presta servicii sexuale clienților lui Caraman A..

Totodată, procurorul a menționat că în practica judiciară o astfel de situație nu

poate fi calificată ca infracțiune de proxenetism, deoarece victima a fost recrutată

peste hotarele RM și se afla în dependență materială față de autorii infracțiunii.

2013, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, s-a casat sentința Judecătoriei

Criuleni din 27 septembrie 2013 și s-a pronunțat o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpata Cioban (Popa) R., a fost recunoscută

vinovată și condamnată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d)

CP, cu aplicarea prevederilor art. 79 alin. (3) CP, la 4 (patru) ani și 8 (opt) luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a desfășura activități legate de migrația

persoanelor pe un termen de 3 ani.

Conform art. 96 CP, s-a dispus amînarea executării pedepsei pînă la împlinirea

vîrstei de 8 ani a copilului minor Popa D., născută la 25.09.2011, adică pînă la

25.09.2019. Măsura preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea a fost abrogată.

instanță incorect a apreciat probele acumulate la dosar și a adoptat o sentință ilegală și

neîntemeiată în privința lui Cioban (Popa) R., incorect apreciind starea de fapt și de

drept în speța discutată.

Astfel, audiind participanții la proces, cercetînd suplimentar probele administrate

de instanța de fond, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

călăuzindu-se de propria convingere, Colegiul a constatat următoarea stare de fapt.

„Inculpata Cioban (Popa) R., la sfârșitul lunii iunie 2007, aflându-se în r-nul

Criuleni, în scopul exploatării sexuale comerciale, fără consimțământul persoanei,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine

turcă, nestabilite de către organul de urmărire penală, a recrutat-o pe Leahu R., prin

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate a părții vătămate, datorită situației

precare a acesteia din punct de vedere a supraviețuirii sociale, propunându-i

plecarea la un lucru bine plătit în calitate de vânzătoare la un market din Turcia.

5

Ulterior, Cioban (Popa) R., întru realizarea intențiilor sale infracționale,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine

turcă, nestabilite de către organul de urmărire penală, a închiriat apartamentul nr. 2,

situat pe str. Ginta Latina 15/2, unde a transportat-o pe Leahu R. și a adăpostit-o

pentru o perioadă de trei zile, până la transportarea victimei în țara de destinație.

Tot ea, întru realizarea intențiilor sale infracționale, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine turcă nestabilite de către

organul de urmărire penală, i-au perfectat lui Leahu R. actele necesare, și anume

pașaportul, pentru transportarea acesteia în Turcia, suportând din cont personal

toate cheltuielile.

Apoi, la data de 28 iunie 2007, Cioban (Popa) R., acționând împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine turcă, nestabilite de

către organul de urmărire penală, au organizat transportarea părții vătămate Leahu

R. la locul destinației, procurându-i din cont personal bilet de călătorie la ruta

aeriană cu destinația Chișinău - Istambul, pentru data de 28 iunie 2007.

Tot atunci, întru realizarea aceleiași intenții infracționale, inculpata Cioban

(Popa) R. aflându-se lângă agenția turistică „Sunny Travel”, situată pe adresa mun.

Chișinău, str. Gagarin nr. 1, i-a înmânat lui Leahu R. bani în sumă de 1000 dolari

SUA, pentru a fi arătate la necesitate la intrare în Turcia. Ajungând la locul

destinației, Leahu R. a fost întâlnită de o persoană nestabilită de organul de urmărire

penală, de origine turcă pe nume „Selciuc”, care acționând prin înțelegere prealabilă

cu Cioban (Popa) R. și Caraman A., a transportat-o în orașul Kumburgaz, Turcia, a

adăpostit-o în hotelul „Ghenciler”, unde aceasta contrar voinței sale, în scopul

întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, a fost

impusă să acorde servicii sexuale diferitor bărbați, fiind exploatată sexual până la

data de 20 septembrie 2007.”

Prin urmare, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatei urmează a fi

încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. d) CP, trafic de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea persoanelor, fără consimțămîntul acestora, săvîrșită în

scop de exploatare sexuală comercială, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei

mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune, abuz de vulnerabilitate și

de mai multe persoane.

Astfel, în urma cercetării probelor s-a constatat că plecarea părții vătămate Leahu

R. în Turcia a avut loc la insistența inculpatei, dar nu la dorința părții vătămate ceea ce

constituie acțiuni de recrutare a acesteia. Tot ea, a organizat transportarea părții

vătămate în Turcia, fapt recunoscut chiar de către inculpată, iar sosind în or. Istambul,

a fost întîlnită de Caraman A. și concubinul ultimei „Selciuc”, cu care inculpata ținea

legătura permanent și care au dus-o la hotelul în care, ulterior, partea vătămată a

prestat serviciile de prostituată.

6

Totodată, conform declarațiilor părții vătămate, aceasta a dat consimțământul de

a pleca în Turcia, însă nu pentru a practica prostituția, dar pentru a activa în calitate de

vînzătoare într-un market, ceea ce denotă caracterul de înșelăciune în acțiunile

inculpatei. Din probele cercetate instanța de apel a reținut că Cioban (Popa) R. a

acționat de comun acord cu Caraman A. în scopul recrutării lui Leahu R. și ea nu

neagă faptul că a vorbit cu Caraman A., care i-a trimis bani pentru perfectarea actelor

și ulterior i-a cumpărat bilet la avion pătimitei ca să vină în Turcia, trimițîndu-i și

1000 dolari SUA, pentru a fi prezentați la vamă în caz de necesitate, iar acest fapt o

plasează în categoria complicilor la trafic de ființe umane.

Or, instanța de apel nu a avut niciun temei de a nu da crezare declarațiilor părții

vătămate, care nu avea nici un motiv s-o învinuiască pe Cioban (Popa) R. neîntemeiat.

De asemenea, s-a menționat că, la caz, acuzarea a indicat asupra acțiunilor de

recrutare, transportare și transfer a părții vătămate deși, pentru existența componenței

de infracțiune prevăzute de art. 165 CP, este suficientă doar una din aceste acțiuni

principale și una din cele adiacente. Instanța a reținut, că prin „recrutare” se

presupune racolarea, selectarea persoanelor traficate în vederea deplasării către

punctul destinat și acest component este prezent în acțiunile inculpatei Cioban (Popa)

R. în raport cu partea vătămată Leahu R.. Prin „transportare” se înțelege deplasarea

persoanelor traficate peste frontiera de stat a Republicii Moldova sau în interiorul

Republicii Moldova, în vederea obținerii scopurilor indicate la art. 165 CP.

Referitor la modalitățile acțiunilor de trafic, colegiul a indicat asupra abuzului de

poziție de vulnerabilitate a părții vătămate, care se realizează în folosirea de către

traficant a situației materiale precare a părții vătămate (sărăcie extremă), ceea ce

corespunde cazului. Din declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta se afla într-o

stare materială foarte grea, nu era încadrată în câmpul muncii, neavând nici o sursă de

venit, a acceptat plecarea în Turcia, iar fiind acolo a fost de acord de a se prostitua.

Potrivit dispoziției art. 165 CP, nu contează dacă victima a dat sau nu consimțământul

de a fi exploatată sexual, deoarece acordul ei nu a fost dictat de libera alegere, dar de

starea ei de vulnerabilitate.

În consecință, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă instanța de apel a

ținut seama de prevederile art. 61, 75-78 CP, menționînd că inculpata Cioban (Popa)

R. a comis o infracțiune din categoria celor deosebit de grave, pentru care legea

prevede ca pedeapsă doar închisoare de la 7 la 15 ani, însă ea la moment este fără

antecedente penale, se caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii mici, dintre

care unul de o vîrstă foarte fragedă, născut în a. 2011, circumstanță pe care instanța o

apreciază ca excepțională, deoarece copilul la așa o vîrstă are necesitatea primordială

de a fi îngrijit de mamă. Instanța de apel a mai reținut că nu sunt careva informații

precum că ea nu-și onorează obligațiile părintești și nu are grijă de copii. Din aceste

considerente, la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de interesul major al copiilor minori

și s-a aplicat normele art. 79 alin. (3) CP.

7

Totodată, instanța de apel a conchis că în privința inculpatei sunt aplicabile și

prevederile art. 96 CP privind posibilitatea amânării executării pedepsei cu

închisoarea de cel mult cinci ani pentru mamele care au copii în vârstă de până la opt

ani.

Referitor la cererea părții vătămate privind încasarea prejudiciului moral,

colegiul penal a reținut că Leahu R. a fost recunoscută în calitate de parte civilă la

propria cerere, invocînd cauzarea ei a prejudiciului de 100000 lei de către Caraman A.

și Cioban (Popa) R.. În același timp, ea nu a înaintat o acțiune civilă cu indicarea

sumei prejudiciului cauzat, mai ales că prin sentință nu a fost încasate în beneficiul ei

careva sume, iar dînsa sentința nu a atacat-o, iar apelul înaintat de către acuzatorul de

stat a declarat că nu-1 susține. În astfel de circumstanțe, instanța de apel nu se va

expune asupra cerințelor de încasare a careva sume, ceea ce nu o lipsește pe Leahu R.

de dreptul de a înainta acțiune civilă în ordinea procedurii civile.

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea în

vigoare a sentinței judecătorie Criuleni din 27.09.2013, prin care Cioban (Popa) R. a

fost recunoscută vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) CP,

cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

În susținerea motivelor din recurs, recurentul a menționat că nevinovăția

inculpatei Cioban (Popa) R. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit.

d) CP, se demonstrează reieșind din declarațiile martorilor: Gori O., Țăran A. și

Lazovscaia R., care au relatat că nu cunosc în ce circumstanțe a ajuns partea vătămată

Leahu R. în Turcia și nu cunosc dacă inculpata Cioban (Popa) R. este implicată în

careva acțiuni sau relații legate de partea vătămată.

De asemenea, nevinovăția inculpatei Cioban (Popa) R. se mai dovedește în mare

parte și prin declarațiile părții vătămate Leahu R., care coincid cu declarațiile

inculpatei și care a declarat că, cu Cioban (Popa) R. despre cele întâmplate în Turcia

nu a discutat, iar careva pretenții de ordin material față de aceasta nu are.

Astfel, recurentul consideră că, atît învinuirea înaintată lui Cioban (Popa) R., cât

și decizia instanței de apel sînt declarative, nu conțin probe care ar confirma prezența

laturii obiective și laturii subiective a componenței de infracțiune prevăzute de art.

165 alin. (2) lit. d) CP, iar în ședința de judecată nu s-au constatat comiterea de către

inculpată a acțiunilor de recrutare, transportare și adăpostire a părții vătămate, fără

consimțământul acesteia, săvârșite în scop de exploatare sexuală comercială, în scopul

întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate și de mai multe persoane. Or, în ședința

de judecată nu au fost aduse probe certe, pertinente și concludente care ar dovedi

comiterea acțiunilor încriminate.

Totodată, apărătorul a invocat că, modalitatea de motivare a soluției adoptate de

instanța de apel pe cauza dată, denotă faptul că instanța nu a apreciat probele la justa

8

valoare, per ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, luând la bază doar

declarațiile părții vătămate Leahu R., iar în atare situație, instanța de apel unilateral s-

a atârnat față de aprecierea probelor, dând prioritate doar la o parte de probe și pripit a

ajuns la concluzia despre vinovăția lui Cioban (Popa) R..

De asemenea instanța de apel, nu a apreciat fiecare probă separat, nu s-a expus în

mod convingător de ce respinge probele cercetate de către instanța de fond, dar s-a

expus în mod general asupra acestora.

Toate aceste erori menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în

pct. 6) alin. (1) art.427 CPP, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Recurentul își întemeiază recursul declarat, în drept, pe dispozițiile art. 420, 421,

422, 425, 427 alin. (1) pct. 6) și 8), 428, 429, 430 și 435 CPP.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi respins ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente.

13.1. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) CPP, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de avocatul Popescu I., în

numele inculpatei, acesta invocă drept temei pct. 6) din alin. (1) al art. 427 CPP,

potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar; instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția.

Așadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) al art. 427 CPP,

menționînd că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde o motivare corespunzătoare, iar

instanța a examinat unilateral probele și a dat prioritate declarațiilor părții vătămate.

Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea

apelului declarat de acuzatorul de stat, precum și, motivele adoptării soluției

respective coincid cu dispozitivul acesteia.

9

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței instanței de apel și

conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează a fi

casată, cu pronunțarea unei hotărîri noi în latura penală, expusă în pct. 10 al prezentei

decizii.

Instanța de apel rejudecînd cauza în fapt și în drept, a audiat inculpata Cioban

(Popa) R., partea vătămată Leahu R., a cercetat toate probele prezentate de părți și

actele cauzei și, în conformitate cu prevederile 101 CPP, a examinat complet și

obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia

despre admiterea apelului declarat de procuror, să fie una corectă și întemeiată.

Soluția adoptată, la caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin ansamblul

de probe expuse și analizate în hotărîrea atacată, iar probatoriul administrat

coroborînd în ansamblul, confirmă vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) CP.

La baza condamnării lui Cioban (Popa) R. au fost puse declarațiile părții

vătămate Leahu R., declarațiile martorilor: Gori O., Țaran A., Lazovscaia R., precum

și informația parvenită de la întreprinderea de Stat „Aeroport” nr. 12/1309 din 19

septembrie 2008, ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 27 iunie 2009, procesul-

verbal de examinare a obiectului și ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 27 ianuarie 2009 și procesele-verbale de recunoaștere a

persoanelor după fotografie din 11 martie 2010.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii

judecătorești. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe

nu s-au stabilit.

13.2. Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere

eronată a probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

decizia adoptată, dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate

doar unor probe, în consecință, ajungînd pripit la concluzia de condamnare a lui

Cioban (Popa) R., în baza art. 165 alin. (2) lit. d) CP, instanța de recurs reține

următoarele.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura

de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă

din dispozițiile art. 427 alin. (1) CPP, prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

10

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza dată, în

conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele

ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția

inculpatei Cioban (Popa) R., de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2)

lit. d) CP, să fie una legală și întemeiată.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit art. 24 alin. (2) CPP, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar în ceea ce privește

criticele recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor, dînd

prioritate doar unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind combătute de

materialele dosarului și rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel.

În privința argumentului invocat în recurs privitor la neaudierea în instanța de

apel, conform regulilor generale de examinare a cauzei în prima instanță, a

persoanelor a căror declarații date în prima instanță sunt contradictorii, Colegiul

precizează că art. 414 alin. (3) CPP, prevede că: „ în cazul în care declarațiile

persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la

solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel

conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță”. Conform

procesului-verbal al ședinței de judecată din 28 noiembrie 2013 (f.d. 42-44, vol. III),

inculpata și avocatul acesteia, Popescu I., în instanța de apel au declarat că: „cereri și

demersuri nu sunt” și „probe suplimentare nu sunt. Solicit a fi cercetate probele care

au stat la baza sentinței”. Astfel, în lipsa din partea părților pe dosar a solicitării de

audiere a persoanelor în instanța de apel, Curtea de Apel a respectat procedura de

rejudecare, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală.

În același context, Colegiul constată că nu-și găsește confirmare nici argumentul

privind neaudierea inculpatei în instanța de apel în ordinea stabilită pentru prima

instanță, deoarece potrivit materialelor cauzei (f.d. 39, vol. III), inculpata a fost

audiată în instanța de apel, unde ea a susținut declarațiile sale date la urmărirea penală

și în instanța de fond, menționînd că completări la aceste declarații nu are. Declarațiile

ei date la urmărirea penală și în instanța de fond au fost cercetate de către instanța de

apel, ea a răspuns la întrebările părților și a instanței, astfel Colegiul consideră că

argumentul recursului privitor la neaudierea de către instanța de apel a inculpatei este

neîntemeiat.

13.3. În continuare, privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de

apel la judecarea apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul

penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor

11

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amânunt, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită

cu o situație de fapt, instanțaa de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie

încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căreia Cioban (Popa) R., a fost

învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) CP, traficul de

ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea persoanelor, fără

consimțămîntul acestora, săvîrșită în scop de exploatare sexuală comercială, în

scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin

înșelăciune, abuz de vulnerabilitate și de mai multe persoane.

13.4. În continuare, în recurs, avocatul critică decizia instanței de apel din

considerentul că în mod neîntemeiat a fost admisă ca probă și s-a pus la baza decizie

de condamnare a inculpatei Cioban (Popa) R., doar declarațiile părții vătămate Leahu

R..

Referitor la faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept, Colegiul

menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) CPP, declarațiile parții vătămate, a

martorilor și ale inculpatei se consideră probe egale, legea nu stipulează că dispozițiile

date de partea vătămată au prioritate față de cele ale inculpatei. Instanța de judecată,

avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor

circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să

le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată,

Colegiul a statuat că instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod

obiectiv atît declarațiile părții vătămate Leahu R., cît și ale inculpatei Cioban (Popa)

R.. Declarațiile date de partea vătămată și-au găsit confirmarea și prin alte probe

recercetate în cadrul ședinței instanței de apel. După cum rezultă din textul deciziei,

instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în care dînsele au relatat

informațiile cunoscute de ele, referitor la infracțiunea de trafic de ființe umane

imputată inculpatei și le-a dat o apreciere obiectivă și corectă.

Cu referire la faptul că inculpata nu și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii

respective, instanța de recurs apreciază că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpata Cioban (Popa) R., nu echivalează cu achitarea acesteia, sau cu dispunerea

recalificării faptei în baza art. 220 CP, așa cum solicită apărătorul Popescu I., dat fiind

că din materialul probator administrat în cauză, se conchide indubitabil vinovăția ei în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) CP.

Prin urmare, Colegiul constată că niciuna din condițiile art. 427 alin. (1) pct. 6)

CPP, la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicate din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de casare a deciziei pronunțate de

12

instanța de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

13.5. Din textul recursului declarat, instanța constată că recurentul invocă că, atît

învinuirea înaintată lui Cioban (Popa) R., cât și decizia instanței de apel sînt

declarative, nu conțin probe care ar confirma prezența laturii obiective și laturii

subiective a componenței de infracțiune prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) CP, iar în

ședința de judecată a instanței de apel, nu s-au constatat comiterea de către inculpată a

acțiunilor de recrutare, transportare și adăpostire a părții vătămate, fără

consimțământul acesteia, săvârșite în scop de exploatare sexuală comercială, în scopul

întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate și de mai multe persoane. Or, în ședința

de judecată nu au fost aduse probe certe, pertinente și concludente care ar dovedi

comiterea acțiunilor încriminate.

Aceste critici ale recurentului se încadrează în eroarea prevăzută de pct. 8) alin.

(1) art. 427 CPP, potrivit căreia hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blînde.

Însă, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului dat, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în

cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția

inculpatei în baza art.165 alin.(2) lit. d) CP, trafic de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea persoanei, fără consimțămîntul acesteia, săvîrșită în

scop de exploatare sexuală comercială, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei

mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune, abuz de vulnerabilitate și

de mai multe persoane.

De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța de apel, invocînd corect

comentariile din literatura juridică de specialitate, la analiza elementelor componente

ale infracțiunii de trafic de ființe umane, și anume, noțiunea de recrutare, transportare

și abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei, întemeiat a ajuns la concluzia că, în

acțiunile inculpatei sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art. 165 alin. (2) lit. d) CP.

13

Instanța de recurs consideră întemeiată și aprecierea instanței de apel, că la

emiterea sentinței de condamnare în privința lui Cioban (Popa) R., în baza art. 220

alin. (1) CP, instanța de fond eronat a invocat faptul că, acuzarea nu a demonstrat

existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) CP, descriind obiectul

juridic principal și secundar al componenței de infracțiune respective, cu toate că în

cadrul examinării procesului dat au fost prezentate probe care demonstrează că

inculpata a profitat de poziția de vulnerabilitate a părții vătămate, care din start i-a

comunicat că nu are surse de existență, intenționat a înșelat-o, propunîndu-i să o ajute

să plece în Turcia, unde o va întîlni Caraman A., însă, de fapt, cunoscînd cu

certitudine care este specificul serviciilor ce vor fi prestate de partea vătămată în țara

respectivă.

În viziunea instanței de recurs, în acțiunile ce i se incriminează lui Cioban (Popa)

R., se regăsesc elementele laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzute

anume de art. 165 alin. (2) lit. d) CP, care se formează din două categorii de acțiuni de

sine stătătoare legate între ele. Prima categorie poate avea următoarele varietăți:

recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea, primirea unei persoane. Acțiunile

infracționale din a doua categorie pot fi realizate prin: amenințarea cu aplicarea

violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei,

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate sau abuz de putere. Pentru realizarea

laturii obiective a traficului de ființe umane este necesară existența cel puțin a unei

varietăți din prima categorie de acțiuni infracționale și cel puțin a uneia din a doua

categorie de acțiuni menționate.

Astfel, Cioban (Popa) R. a recrutat-o pe Leahu R. în scop de exploatare sexuală

prin abuz de poziție de vulnerabilitate. Or, în acțiunile inculpatei sunt prezente

elementele:

- Recrutarea victimei, care presupune racolarea, selectarea persoanelor traficate

în vederea deplasării către punctul destinat și acest component este prezent în

acțiunile inculpatei în raport cu partea vătămată Leahu R.. Acțiunile de recrutare se

dovedesc prin convorbirile telefonice dintre inculpata Cioban (Popa) R. cu Caraman

A. în scopul recrutării lui Leahu R. Mai mult, inculpata nici nu neagă faptul că a

vorbit cu Caraman A., care i-a trimis bani pentru perfectarea actelor și ulterior i-a

cumpărat bilet la avion părții vătămate, pentru ca aceasta să plece în Turcia,

transmițîndu-i și suma de 1000 dolari SUA, pentru a fi prezentați la vamă în caz de

necesitate.

- Transportarea, prin care se înțelege deplasarea unei persoane dintr-un loc în

altul în perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind diferite mijloace de transport

ori pe jos. La caz, din declarațiile atît a inculpatei, cît și a părții vătămate se constată

că, Cioban R., întru realizarea intențiilor sale infracționale, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Caraman A. și alte persoane de origine turcă, nestabilite de către organul

de urmărire penală, a închiriat apartamentul nr. 2, situat pe str. Ginta Latina 15/2,

14

unde a transportat-o pe Leahu R. și a adăpostit-o pentru o perioadă de trei zile, până la

transportarea victimei în țara de destinație.

- Abuzul de poziția de vulnerabilitate poate fi condiționată de diferiți factori cum

ar fi: izolarea victimei, situația ei economică grea, psihică, afectarea familială sau

lipsa de resurse sociale și altele. Abuzarea de situația de vulnerabilitate a victimei

constituie element al traficului. Prin situația de vulnerabilitate a victimei urmează de

înțeles orice tip de vulnerabilitate, fie ea psihică, afectivă, familială, socială sau

economică. Se are în vedere ansamblul de situații disperate care poate face un om să

accepte exploatarea sa.

Astfel, starea de vulnerabilitate este prezentă și în speța discutată, deoarece

inculpata la momentul comiterii infracțiunii cunoștea despre situația materială grea a

familiei părții vătămate, fapt care se confirmă prin declarațiile date de inculpată, cît

din cele ale părții vătămate. Din declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta se afla

într-o stare materială foarte grea, nu era încadrată în câmpul muncii, neavând nici o

sursă de venit, a acceptat plecarea în Turcia, iar fiind acolo a fost de acord de a se

prostitua. Potrivit dispoziției art. 165 CP, nu contează dacă victima a dat sau nu

consimțământul de a fi exploatată sexual, deoarece acordul ei nu a fost dictat de libera

alegere, dar de starea ei de vulnerabilitate.

Latura subiectivă a infracțiunii menționate, se caracterizează prin vinovăția lui

Cioban (Popa) R. în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta fiind interesul

material.

Așadar, Colegiul penal reține, ca fiind corectă concluzia instanței de apel

referitor la faptul că consimțămîntul victimei nu înlătură răspunderea penală a

făptuitorului, această împrejurare nu poate constitui temei de recalificare a acțiunilor

inculpatei în proxenetism, or existența consimțămîntului la exploatarea sexuală nu

exonerează inculpata de răspundere penală pentru infracțiunea de trafic de ființe

umane, de vreme ce dispoziția normei penale a traficului de ființe umane expres

prevede „cu sau fără consimțămîntul victimei”.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, nu poate fi susținută poziția

apărării privitor la recalificarea faptelor comise de inculpată din prevederile art. 165

CP, în cele ale art. 220 CP și în susținerea acestei poziții, se reiterează prevederile din

pct. 151 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 22.11.2004, nr.37 - Cu privire la practica

aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii

//Buletinul CSJ a RM 8/4, 2005, care stipulează că delimitarea dintre infracțiunea de

trafic de ființe umane și cea de proxenetism, constă în:

a) Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării

sexuale ori practicării prostituției, prevăzută de art.165 CP, și cea de proxenetism,

prevăzută de art.220 CP, constă în obiectele juridice generice diferite ale celor două

incriminări, respectiv în valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele

incriminatorii: în cazul traficului de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la

15

libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul proxenetismului – apărarea

bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor

de existență;

b) În raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate în art.220 CP, pe de o

parte, și art.165 CP, pe de altă parte, infracțiunea de trafic de persoane se poate realiza

numai prin acte de constrîngere ori asimilate acestora;

c) În cazul cînd o persoană, fără a recurge la mijloace de constrîngere, îndeamnă

sau înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării

prostituției, aceasta săvîrșește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art.220 CP;

d) În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau

primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, înșelăciune, abuz de

autoritate, de starea de vulnerabilitate sau prin alte forme de constrîngere, ori profitînd

de imposibilitatea altei persoane de a-și exprima voința, sau prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțămîntului

persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei

persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane, prevăzute de art.165 CP;

e) Proxenetismul se poate manifesta separat. El poate să se transforme în trafic

de persoane ori să existe în cumul cu ultimul;

f) În cazul cînd acțiunile subiectului încep ca proxenetism, iar ulterior acesta

acționează asupra aceleiași persoane prin modalitățile specificate la lit. d) al

prezentului punct, se va constata săvîrșirea atît a infracțiunii prevăzute de art. 220 CP,

cît și a infracțiunii prevăzute de art.165 CP, în concurs real de infracțiuni.

Așadar, traficul este o infracțiune contra persoanei, impusă prin constrîngere în

diversele ei forme. Proxenetismul este o infracțiune contra sănătății publice și

conviețuirii sociale. În fond, prin aceasta se delimitează traficul de persoane de

proxenetism (există și alte particularități specifice fiecărei componențe de

infracțiune).

13.6. În consecință, instanța de recurs ține să mai menționeze și faptul că,

instanța de apel, la stabilirea măsurii pedepsei și mărimii acesteia în privința

inculpatei, în vederea corectării și reeducării ei, a ținut seama în deplină măsură de

motivul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celei vinovate, de

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatei, aplicîndu-i o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a desfășura activități legate de migrația persoanelor pe un termen de 3 ani.

Conform art. 96 CP, s-a dispus amînarea executării pedepsei pînă la împlinirea vîrstei

de 8 ani a copilului minor Popa D., născută la 25.09.2011, adică pînă la 25.09.2019.

Pedeapsă, pe care instanța de recurs o consideră legală, întemeiată, și echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei.

16

În atare situație, Colegiul penal apreciază că corect s-a conchis asupra faptului că

scopul pedepsei penale prevăzute la art. 61 alin. (2) CP, în speță, poate fi atins doar

prin aplicarea față de inculpată a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea

reală.

Or, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP,

instanța de recurs concluzionează că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărârii

recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat de

avocatul Popescu I. în numele inculpatei Cioban (Popa) R., ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popescu Ion, în numele

inculpatei, Cioban (Popa) Raisa, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 noiembrie 2013, în cauza penală privind-o pe Cioban (Popa) Raisa

Eugen, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 10 aprilie 2014 și pronunțată integral la 07 mai

2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

17