1ra-731/2014 — art. 145 alin. 2 lit. i CP

1ra-731/2014 — art. 145 alin. 2 lit. i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-731/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Ialoveni din 18 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, de către avocatul, Lazari Constantin,

în numele inculpaților,

Ciurlan Andrian Ilia, născut la 06 iunie 1983, originar și

domiciliat r-l Ialoveni s. Țîpala.

Zmeu Nicolae Vasile, născut la 29 ianuarie 1977,

originar și domiciliat r-l Ialoveni s. Țîpala.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 12 ani

închisoare, în penitenciar de tip închis.

Cauza penală în privința lui Zmeu N.V. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 323 alin. (1) Cod penal, a fost încetată în temeiul art. 323 alin. (2) Cod penal.

servit bere împreună cu Zmeu N.V. și Sîrbu Alexandr Alexandr, toți fiind în stare de

ebrietate gravă, aflându-se în apropierea stației de autobuse din centrul s. Țîpala, r-l

Ialoveni, în rezultatul unui conflict spontan apărut cu Sîrbu A.A., având scopul

inițial de a-i cauza leziuni corporale, i-a aplicat lui Sîrbu A.A., în prezența lui Zmeu

N.V. care a încercat să-i despartă, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 926 din 29.06.2012 l) traumă toraco-abdominală închisă, echimoze, excoriații pe

torace, hemoragii în țesuturile moi ale spatelui, hemoragii în diafragmă, ce au fost

produse prin acțiunea traumatică cu corpuri contondente și la lovirea de acesta care

nu au legătură cauzală cu decesul și în comun se califică ca vătămare corporală

ușoară, 2) traumă cranio-cerebrală închisă, echimoze, excoriații plăgi contuze,

hemoragii pericraniene, fractura oaselor nazale, hemoragii subarahnoidiene și în

ventricolii cerebrali, ce au fost produse prin acțiunea traumatică cu corpuri

contondente cu suprafața de interacțiune limitată și la lovirea de acesta care nu au

legătură cauzală cu decesul și în comun se califică ca vătămare corporală gravă,

după care Ciurlan A.I. continuându-și acțiunile sale criminale îndreptate spre

1

omorul lui Sîrbu A.A., prin comprimarea organelor gâtului între braț și antebraț l-a

asfixiat mecanic în rezultatul cărui fapt ultimul a decedat pe loc.

Acțiunile lui Ciurlan A.I. au fost reîncadrate de către instanța de fond din

prevederile art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal în cele ale art. 145 alin. (1) Cod penal –

omorul unei persoane, iar acțiunile lui Zmeu N.V. din art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal

în art. 323 alin. (1) Cod penal – favorizarea dinainte nepromisă a unei infracțiuni deosebit

de grave.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Ciurlan A.I. și Zmeu N.V. să fiu recunoscuți

vinovați în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal și condamnați în baza acestei legi:

Ciurlan A.I. la 17 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

Zmeu N.V. la 12 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, invocînd netemeinicia reîncadrării acțiunilor inculpaților, constatarea eronată

a instanței de fond că Zmeu N.V. nu este pasibil de răspundere penală pentru

infracțiunea de favorizare, deoarece acesta este ruda inculpatului Ciurlan A.I.,

precum și aprecierea eronată a probelor administrate la dosar.

3.1 Împotriva sentinței a declarat apel și partea vătămată Sîrbu Tatiana, prin

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciurlan A.I. și Zmeu N.V.

să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal,

invocînd argumente similare cu cele ale procurorului.

3.2 Apel au declarat și avocatul Lazari Constantin și inculpatul Ciurlan A.I.,

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare în privința lui Ciurlan A.I., din considerentul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, invocînd că instanța de fond nu a reținut probele

apărării, aprecierea eronată a probelor administrate la caz, în instanța de fond nu a

fost demonstrată latura obiectivă, latura subiectivă, legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și decesul victimei, vinovăția inculpatului nu a fost dovedită prin probe,

rapoartele de expertiză nr. 926 și nr. 2091,2092 nu pot fi menținute ca probe.

2013, a fost respins apelul avocatului și inculpatului, admise apelurile declarate de

către partea vătămată și procuror, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin

care Ciurlan A.I. și Zmeu N.V. au fost recunoscuți vinovați de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, stabilindu-le pedeapsa: lui Zmeu N.V.

12 ani închisoare și lui Ciurlan A.I. 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei pentru

ambii în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a constatat că Ciurlan A.I. și Zmeu N.V. la 07 mai 2012, în jurul

orei 24.00, aflându-se în apropierea stației de autobuze din centrul s. Țipala, r-l

Ialoveni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict apărut

spontan, în participație simplă cu Zmeu N.V., din motive huliganice, având scopul

de a-l lipsi de viață pe cet. Sîrbu A.A., după ce au întrebuințat în comun băuturi

2

alcoolice, ambii i-au aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și picioarele timp

îndelungat peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală Nr. 926 din 29 iunie 2012 traumă cranio-cerebrală închisă

(echimoze, excoriații, plăgi contuze, hemoragii pericraniene, fractura oaselor nazale,

hemoragii subarahnoidiene și în ventricolii cerebrali ce se califică ca vătămare

corporală gravă); traumă toraco-abdominală închisă (echimoze, excoriații pe torace,

hemoragii în țesuturile moi ale spatelui, hemoragii în diafragmă ce se califică ca

vătămare corporală ușoară), după care, continuându-și acțiunile sale criminale

îndreptate spre omorul cet. Sîrbu A.A., prin comprimarea organelor gâtului între

braț și antebraț l-au asfixiat, în rezultatul cărui fapt, ultimul a decedat pe loc.

În opinia instanței de apel vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate este dovedită prin: declarațiile părții vătămate, martorilor Carauș A.,

Bușmaciu A., Blanari M., Groza N., Ciuntu G., Matuș A., și prin materialele cauzei:

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08 mai 2012, raportul de expertiză

medico-legală nr.926 din 29.06.2012, raportul de expertiză medico-legală nr. 2092 din

14.05.2012, raportul de expertiză medico-legală nr. 2091 din 14.05.2012, raportul de

expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.273 a-2012 și 286 a-2012, raportul de

expertiză medico-legală nr. 471 din 12.06.2012, procesul verbal de confruntare între

Zmeu N.V. și Carauș A., procesul verbal de confruntare din 17.07.2012.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, cumulul de probe

pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii și enumerate mai sus

dovedesc în întregime vinovăția inculpaților, careva temei de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu se atestă deoarece ele au fost obținute cu respectarea

normelor de procedură penală, care în ansamblu racorda între ele și pe deplin

confirmă vinovăția ultimilor în fapta imputată, art. 145 alin.(2) lit. i) Cod penal -

omorul unei persoane săvârșit de către două persoane.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii,

care face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de persoana

inculpaților care prin infracțiunea comisă au atentat la una din valorile primordiale

apărate de legea penală - viața persoanei, drept circumstanțe atenuante în cazul lui

Ciurlan A.I. s-a constatat recunoașterea vinovăției, săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni, circumstanțe agravante reținute în privința ambilor inculpați sunt

comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, în conformitate cu prevederile art. 61 Cod

penal, ținând cont de circumstanțele invocate mai sus totodată și de faptul că Ciurlan

A.I. se caracterizează negativ, instanța de apel a considerat că corectarea inculpaților

Ciurlan A.I și Zmeu N.V. este posibilă doar cu izolarea lor de societate, cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare, cu dispunerea executării pedepsei conform

prevederilor art. 72 alin. (l) lit. c) Cod penal în penitenciar de tip închis.

Constantin, în numele inculpaților, în care solicită casarea acestora, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, invocînd:

- aprecierea eronată a probelor administrate pe caz;

3

- rapoartele de expertiză nr. 926 și nr. 2091, 2092 nu pot fi menținute ca probe;

- la inculpați nu au fost depistate careva leziuni corporale;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor apelului;

- nu sunt întrunite elementele infracțiunii;

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare greșită;

- a fost încălcat principiul individualizării pedepsei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât

și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Ciurlan A.I și Zmeu

N.V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. i) Cod penal, să fie

legală.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Zmeu N.V., în opinia instanței

de recurs just a fost apreciată critic de către instanța de apel, fiind combătută prin

declarațiile martorului Ciuntu G., care a indicat că după oprire a observat trei

persoane. Două din ele erau în picioare, iar a treia era culcată la pământ, nu vorbea

nimic nici nu se mișca, a mai declarat că erau aceleași glasuri de la terasa barului.

Totodată potrivit declarațiilor martorului Blanari M., rezultă că până la urmă victima

a rămas împreună cu Zmeu N.V. și Ciurlan A.I. care se deplasau spre oprire, iar ora

era trecută de 23.20.

În acord cu instanța de apel, Colegiul constată netemeinicia argumentului

apărării, precum că, la inculpați nu au fost depistate careva leziuni corporale, ori

potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.2091 și nr. 2092 din 08.05.2012,

adică în următoarea zi după comiterea infracțiunii, la inculpați au fost depistate

leziuni corporale: excoriații pe brațul drept și stîng, cu vechime de aproximativ 1-2

zile, de unde rezulta participarea acestora la altercație fizică.

Colegiul menționează că afirmația inculpatului Ciurlan A.I., precum s-a bătut

cu partea vătămată dar nu a dorit să-l omoare, de asemenea, întemeiat nu a fost

reținută de către instanța de apel, ori în speță intenția de a lipsi de viață victima a

fost realizată imediat, deoarece loviturile aplicate victimei nu sunt compatibile cu

viața, prin urmare, se conchide că moartea biologică a victimei a fost cauzată de

asfixie mecanică prin comprimarea organelor gâtului, posibil braț și antebraț ceea ce

demonstrează faptul că inculpatul a dorit survenirea morții victimei, manifestată

prin acțiune cu carter fizico-mecanic si anume strivire.

4

Cu referire la argumentul apărării precum că, raportul de expertiză medico-

legală nr.926 din 10.05.2012 conține o inexactitate și din acest motiv nu poate fi pus la

baza învinuirii, Colegiul conchide justificată nereținerea acestuia de către instanța de

apel, deoarece potrivit prevederilor art. 94 Cod de procedură penală, acesta nu

constituie o încălcare esențială, respectiv poate fi pusă la baza susținerii învinuirii.

Instanța de apel, în viziunea Colegiului, just a considerat că nu are temei de a

aprecia critic declarațiile părții vătămate și a martorilor, or acestea au fost depuse

sub jurământ și avertizare de răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal, fiind

elocvente, consecutive și în coroborare cu materialele cauzei, astfel, neconfirmîndu-

se versiunea apărării de urmărire a scopului de încriminare pe nedrept și

condamnării a unei persoane nevinovate. Mai mult ca atît, pe caz nu s-a stabilit

existența anumitor relații ostile între părțile vătămate, martori și inculpați.

La argumentul apărării precum că lipsesc în acțiunile inculpaților elementele

infracțiunii incriminate, Colegiul menționează temeinicia concluziei instanței de apel

unde s-a constatat existența legăturii cauzale dintre acțiunile inculpaților și decesul

victimei, care este stabilită în baza cumulului de probe prezent la dosar, în mod

direct confirmată prin declarațiile inculpatului Ciurlan A.I. date în cadrul ședinței de

judecată, care a menționat că l-a strâns de gât cu mînile pe Sîrbu A.A., ori potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr.926 din 29.06.2012, moartea cet. Sîrbu A.A.

a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin comprimarea organelor gâtului.

În acest context Colegiul constată întemeiată încadrarea de către instanța de

apel a acțiunilor inculpatului Ciurlan A.I. în art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, -

omorul unei persoane săvîrșit de două persoane.

Totodată, Colegiul reține că, instanța de apel în mod just a considerat

recalificarea incorectă a acțiunilor inculpatului Zmeu N.V. din art. 145 alin. (2) lit. i)

Cod penal, în art. 323 alin.(l) Cod penal, or potrivit declarațiilor lui date în cadrul

procesul verbal de confruntare cu Carauș A. potrivit căruia, ultimul a indicat că

Zmeu N.V. a recunoscut că împreună cu Ciurlan A.I. l-au bătut pe Sîrbu A.A. și l-au

lăsat fără cunoștință, (f.d. 236), totodată potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 471 din 12.06.2012 conform căruia pe scurta în care a fost îmbrăcat Zmeu

N.V. în seara de 07.05.2012, a fost găsit sânge de om.

Colegiul indică și corectitudinea aprecierii critice de către instanța de apel, a

argumentului instanței de fond, precum că procesul încetează deoarece Zmeu N.V.

și Ciurlan A. sunt în relații de rudenie, cumnați, invocînd prevederile alin.(4) art. 134

Cod penal, unde este menționat expres, „rude apropiate sunt părinții copii, înfietorii,

copiii înfiați, frații și surorile, bunicii și nepoții lor”.

Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

bine stabilită de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului

ansamblu probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect fiind apreciate de către instanța de apel, că

sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților Zmeu

5

N.V. și Ciurlan A. sub aspectul infracțiunii art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, - omorul

unei persoane săvîrșit de două persoane.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul constată că recurentul, invocînd

temeiurile de casare, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, solicită o hotărîre nouă, însă nu precizează de care anume, nefiind clară

solicitarea recurentului de reîncadrare a acțiunilor sau de achitare.

Astfel, unul din temei invocat de recurent este art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, „instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor apelului”. Însă

Colegiul analizînd decizia recurată, constată că prevederile pct. 6) al normei vizate

nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că

instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate.

În privința temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, „nu sunt întrunite elementele infracțiunii”, instanța de recurs consideră că

temeiul dat nu este incident la cazul supus judecării, acesta fiind analizat detailat în

pct. 6 al prezentei decizii, precum și deoarece instanța de apel a examinat cauza

penală fără careva abateri de la normele materiale și de procedură, corect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, încadrînd corect acțiunile

inculpaților.

Iar în legătură cu temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare greșită”, Colegiul evidențiază că

temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare

juridică greșită, iar în cazul supus judecării recurentul invocă temeiul dat nefiind de

acord nici cu o încadrare juridică a faptei, efectuată pe caz de către instanțele de fond

și de apel. Astfel, invocarea concomitentă a temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, Colegiul o consideră alogică.

De asemenea, Colegiul menționează iraționalitatea invocării temeiului „a fost

încălcat principiul individualizării pedepsei”, ce este prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, în cazul cînd recurentul nu este de acord nici cu

încadrarea juridică a faptei acțiunilor nici cu prezența elementelor infracțiunii în

acțiunile inculpaților.

Mai mult ca atît, argumentul privind aprecierea eronată a probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept, fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești

adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

6

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Ialoveni din 18 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 decembrie 2013, de către avocatul, Lazari Constantin, în numele inculpaților,

Ciurlan Andrian Ilia și Zmeu Nicolae Vasile, în cauza penală în privința acestora,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

7