1reab-20/14 — art. 58-1a CP

Prin sentința Tribunalului militar al armatei mecanizate din 19 martie 1948, Butenco Vladimir Stepan a fost condamnat în baza art.58-1 „a" Cod penal al RSFSR la 25 ani privațiune de libertate, cu interdicție în drepturi pe termen de 5 ani și confiscarea obiectelor de preț.

Butenco Vladimir a fost declarat vinovat și condamnat pentru faptul, că locuind în județul Chișinău, teritoriu temporar ocupat de armata germano-română, în septembrie 1941 a trădat patria și s-a încadrat benevol la școala de contraspionaj român, care pregătea agenți pentru desfășurarea activității pe teritoriul Uniunii Sovietice. După instruirea corespunzătoare, în octombrie 1941, inculpatul Butenco V., ca agent al serviciului de contraspionaj, condus de un colonel al armatei române, a fost trimis în or. Odesa. Executând dispozițiile autorităților de ocupație, Butenco V. a fost preocupat de depistarea persoanelor, care aveau o atitudine ostilă față de regimul de ocupație, de colectarea informației privind dislocarea unităților militare sovietice, înzestrarea tehnică a acestora și despre starea de spirit a populației. După război, Butenco V. a evitat întoarcerea acasă și a rămas permanent să trăiască în România. 1

Adjunctul Procurorului General, Serbinov Igor, a declarat recurs în anulare, în care, invocînd prevederile art. 452 alin. (1), 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Tribunalului militar al armatei mecanizate din 19 martie 1948, cu încetarea procesului penal în privința lui Butenco Vladimir în baza art. 58-1 „a" Cod penal al RSFSR și reabilitarea lui.

Verificînd argumentele invocate în recursul în anulare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat urmează a fi admis. Atît organul de urmărire penală cît și instanțele judecătorești au reținut, că Butenco Vladimir prin acțiunile sale, a trădat patria și a cauzat prejudiciu potențialului militar, independenței statale și inviolabilității teritoriale ale URSS. În acest sens, Colegiul lărgit menționează, că sentința de condamnare a fost bazată doar pe declarațiile inculpatului, care nu au fost confirmate prin alte probe pertinente, concludente și obiective, întrucît martorii în cadrul ședinței judiciare nu au fost audiați. Mai mult, instanța de judecată a încălcat flagrant dreptul inculpatului la apărare, examinînd cauza penală în lipsa apărătorului. Astfel, conform art. 3 lit. a) din Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992, cu modificările ulterioare, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, inclusiv cele care au fost condamnate pentru trădare de patrie. Prin urmare, procesul penal în privința lui Butenco Vladimir urmează a fi încetat pe învinuirea în baza art. 58-1 „a" Cod penal al RSFSR, cu reabilitarea lui potrivit art. 3 lit. a) al Legii Republicii Moldova din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Din aceste motive, în temeiul art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,