1ra-741/14 — art. 145 al.2 lit.j CP

1ra-741/14 — art. 145 al.2 lit.j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-741/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2013, declarat de avocatul

Mancevschi Oleg, în numele inculpatului

Stroici Dumitru Dumitru, născut la

07 decembrie 1961 în sat. Bănești, r-nul Telenești, domiciliat

în s. Pitușca, r-nul Călărași și în mun. Chișinău, or. Dobruja,

str. I. Creangă 9, ap. 25, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 23 decembrie 2008 – 24 martie 2011,

în instanța de apel: 17 mai 2011 – 27 februarie 2012,

în instanța de recurs: 17 august 2012 – 20 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 17 decembrie 2012 – 11 decembrie 2013,

în instanța de recurs: 04 martie 2014 – 16 aprilie 2014;

C O N S T A T Ă :

absolvit de pedeapsă penală pentru fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 145 alin. (2) lit.

j) Cod penal, fiindu-i aplicată măsura de constrîngere cu caracter medical - internarea

într-o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă.

Stroici Dumitru, fiind în stare de epilepsie care-l lipsea de capacitatea de a-și da seama

de acțiunile sale și de a le delibera, fiind astfel iresponsabil, aflîndu-se în casa proprie

din s. Pitușca, r-nul Călărași, în urma relațiilor ostile apărute în timpul unei cerți, a

doborît-o pe un pat pe soția sa, Stroici Zinaida și, cu o deosebită cruzime, fără a-și da

seama că-i provoacă victimei suferințe, a apucat-o cu mîinile de gît și a strangulat-o,

cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora aceasta a

decedat.

Instanța a reținut că vina inculpatului a fost integral dovedită prin probele

administrate, inclusiv: raportul de expertiză medico-legală nr. 63 din 14.07.2008,

conform cărui cauza decesului lui Stroici Zinaida a fost asfixia mecanică prin

strangulare; rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice nr. 80 s-2008 din

1

09.09.2008, nr. 150 sn-2008 din 17.11.2008 și nr. 143 a-2010 din 16.03.2010, din care

rezultă că Stroici Dumitri suferă de epilepsie cu modificări moderate de personalitate,

crize convulsive generalizate de frecvență joasă, fapt care în perioada comiterii crimei

ce i se impută îl lipsea de capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și de a le

delibera, fiind iresponsabil. Corespunzător stării psihice în prezent și crimei comise i se

recomandă tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă.

Instanța a statuat că, prin acțiunile sale, fiind în stare de iresponsabilitate, Stroici

Dumitru a săvîrșit o faptă prejudiciabilă prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal,

ca omorul săvîrșit cu o deosebită cruzime

Deoarece inculpatul a săvîrșit fapta prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate, el

urmează a fi absolvit de pedeapsa penală, cu aplicarea în privința lui a măsurii de

constrîngere cu caracter medical - internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere

riguroasă.

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul

să fie achitat, pe motiv că fapta incriminată nu a fost săvîrșită de el.

Apelantul a invocat că concluziile despre vinovăția inculpatului sunt întemeiate

pe presupuneri, iar în procesul examinării cauzei în fond nu a fost stabilit timpul

săvîrșirii faptei și a fost încălcat termenul judecării cauzei cu menținerea inculpatului în

stare de arest, deoarece inculpatul bolnav se află în Spitalul Republican de Psihiatrie

fără prelungirea termenului de spitalizare.

Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare deoarece nu s-a expus asupra

probelor apărării, nu a fost stabilit cine anume a constatat decesul victimei, nu s-a ținut

cont de materialul administrativ nr.4-1169/07, care se atestă faptul conflictului între

soții Stroici care a avut loc la 07.07.2007, declarațiile succesorului victimei și a

martorilor nu corespund adevărului și sunt combătute prin descifrările convorbirilor

telefonice, instanța nemotivat a refuzat anexarea la dosar a proceselor-verbale de

audiere a martorilor apărării Cherdivară M. și Cherdivară G.

3.1. La 05 mai 2011, succesorul legal al victimei, Livițcaia Uliana, și avocatul său

Ștefan Balmuș, la fel au declarat apel, cerînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145 alin.

(2) lit. j) Cod penal.

Apelanții au indicat că unele probe au fost falsificate în favoarea inculpatului, nu

au fost depistate careva date cu referire la adresările inculpatului la medicul narcolog

sau la psihiatru, acesta nefiind luat la evidență ca o persoană cu dereglări/boli mintale.

Instanța de fond nu a verificat versiunea că Stroici Zinaida a fost omorîtă de mai

multe persoane, iar expertizele psihiatrice nu au dat răspuns la toate întrebările

formulate de către instanță.

2012, toate apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a verificat complet, obiectiv și sub

toate aspectele circumstanțele cauzei, probatoriul a fost apreciat legal din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității și corect l-a absolvit pe

inculpat de pedeapsa penală, cu internare într-o instituție psihiatrică cu supraveghere

riguroasă, necesitatea măsurii de constrîngere fiind confirmată prin rapoartele expertizei

psihiatrice.

hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

2

inculpatul să fie achitat, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de el.

Recurentul a specificat că instanța de apel nu s-a pronunțat la toate motivele

invocate în apel, greșit a statuat că vinovăția inculpatului se dovedește prin probele

administrate.

5.1. Succesorul legal al părții vătămate, Uliana Livițcaia, și avocatul acesteia,

Ștefan Balmuș, la fel au declarat recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Recurenții au indicat că instanțele incorect au apreciat probele administrate pe caz

și au pus la baza sentinței de condamnare unele date denaturate ce nu corespund

realității.

noiembrie 2012, recursurile ordinare au fost admise, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate.

2013, toate apelurile au fost respinse ca depuse peste termen, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a reținut că sentința instanței de fond a fost pronunțată la 24

martie 2011, însă, apelul avocatului Mancevschi Oleg a fost depus la 19.04.2011, iar

apelul succesorului părții vătămate, prin intermediul avocatului Balmuș Ștefan, a fost

depus la 16.04.2011, adică peste termenul de 15 zile de la pronunțarea sentinței

integrale.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 24.03.2011, la pronunțarea

sentinței motivate au participat avocatul Oleg Mancevschi, succesorul părții vătămate,

Livițcaia Uliana și avocatul Balmuș Ștefan (f.d. 166, 167, 178-180, vol. 2), or aceștia urmau

să depună apel în termen de 15 zile, calculat de la data pronunțării sentinței, adică nu

mai tîrziu de 07.04.2011.

Astfel, depunerea de către avocatul Mancevschi Oleg a apelului la data de

19.04.2011 și de succesorul părții vătămate cu reprezentantul său la 16.04.2011,expediat

prin poștă (f.d. 183-193, 198-203,vol. 2) s-a efectuat cu omiterea termenului legal, ori

potrivit art. 402 alin. (1) CPP, în redacția legii care era în vigoare la data pronunțării

sentinței, termenul de apel era de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Prin urmare, la declararea apelului nu s-a ținut cont de prevederile art. 402 - 404

CPP și n-au fost invocate careva motive întemeiate, dovedite prin probe, care ar fi

determinat ratarea termenului de depunere a apelului din cauze motivate.

deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a indicat că la 24 martie 2011, ședința de judecată a instanței de fond a

continuat la ora 14.30 cu deplasarea în s. Pitușca, r-nul Călărași la domiciliu lui Stroici

Dumitru, unde au fost interogați martorii Popa A., Corjan P., Cherdivară M. și

Cherdivară G.

Ulterior, instanța de fond s-a deplasat la domiciliu lui Tataru M., pentru audierea

martorului Gușan A. În ograda cet. Tataru M., în s. Pitușca, r-nul Călărași, s-a petrecut

dezbaterile judiciare și instanța s-a retras pentru deliberare.

După revenire din deliberare, instanța de fond a pronunțat numai dispozitivul

sentinței din 24.03.2011, care nu a fost înmînat participanților la proces.

3

La fel, în ograda cet. Tataru M., judecătorul a fost lipsit de utilajul tehnic pentru

tipărirea sentinței, pe cînd sentința este integrală.

Mai mult, la 24.03.2011, din clădirea Judecătoriei Călărași, instanța de judecată și

participanții la proces a pornit spre s. Pitușca la ora 14.30. Audierea martorilor a început

după ora 15.00. Deplasarea la domiciliu lui Tataru M., pentru audierea martorului

Gușan A. a fost după ora 16.00.

Întocmirea procesului-verbal referitor la audierea martorului Gușan A., care era

grav bolnavă, a continuat pînă la ora 17.00 și, ulterior, sa purces la dezbaterile

judecătorești și la retragerea instanței în deliberare care a durat nu mai mult de 5 minute.

Prin urmare, instanța de fond nu a avut timpul necesar pentru întocmirea sentinței

integrale.

Sentința integrală a fost înmînată la data de 04.04.2011, din care urmează a se

calculeze declararea apelului.

Despre datele menționate s-a indicat în cererea de apel, care a fost trimisă în

adresa instanței cu scrisoare recomandată la 18.04.2011 și înregistrată în instanța de

fond la 19.04.2011.

Aceste fapte dovedesc cu certitudine că apelul părții apărării a fost înaintat cu

respectarea prevederilor legislației procesual-penale și în termenul stabilit de lege.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În

corespundere cu art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 8 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

care ar fi esența circumstanțelor că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței,

adică că instanța ar fi stabilit eronat faptele, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens,

cu indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat.

Este de menționat că, potrivit prescripțiilor din art. 6 pct. 11/1 Cod de procedură

penală, chestiunea privind termenul de declarare a apelului nici nu cade sub incidența

4

eroriii grave de fapt, or, circumstanța nominalizată prevede doar stabilirea eronată a

faptelor incriminate inculpatului.

Rezultă, că recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut în această

parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentul recurentului că apelul părții apărării a

fost înaintat cu respectarea prevederilor legislației procesual-penale și în termenul

stabilit de lege, se reține că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală (în

redacția de pînă la 27.10.2012), termenul de apel era de 15 zile de la data pronunțării

sentinței integrale. În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen. În conformitate cu art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală a calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în

care acesta se împlinește. Potrivit art. 232 alin. (1) Cod de procedură penală, actul depus

în cadrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este

considerat ca făcut în termen. Recipisa oficiului poștal despre actul primit pe actul

depus, servește drept dovadă a datei depunerii actului. Conform art. 336 alin. (6) și (7)

Cod de procedură penală, în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării

procesului-verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui,

indicînd inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la

procesul-verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată. Rezultatul

examinării obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe

textul obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și

încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal.

Aceste prescripții de drept au fost cu strictețe respectate de instanța de apel ( pct. 7

din decizie).

Or, potrivit procesulului-verbal al ședinței de judecată, sentința primei instanțe a

fost pronunțată integral la 24 martie 2011, în prezența reprezentantului legal al

inculpatului, Stroici Gheorghe și a avocatului Mancevschi Oleg (f.d. 166-167, vol. 2).

Deci, termenul de 15 zile pentru depunerea apelului urma să expire la finele zilei

de 08 aprilie 2011.

Totodată, conform datei de pe plic și ștampila de înregistrare a apelului apărării în

cancelaria Curții de Apel Chișinău, acesta a fost depus la oficiul poștal la 18 aprilie

2011 și înregistrat la 19 aprilie 2011, adică peste termenul prevăzut de lege (f. d. 183, 196,

v. 2, pct. 3 din decizie).

Pe lîngă aceasta, argunetul recurentului că instanța de fond a pronunțat la 24

martie 2011 doar dispozitivul senteinței nu poate fi luat în considerare, deoarece

5

contravine procesului-verbal al ședinței de judecată a primei instanțe, asupra cărui

apărarea nu a formulat obiecții în condițiile legii, adică a fost de acord cu conținutul

acestui act procedural.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța de apel legal și

întemeiat a respins apelul apărării ca depus peste termen ( pct. 7 din decizie), că decizia

atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este și

unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mancevschi Oleg

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2013,

în privința inculpatului Stroici Dumitru Dumitru, pe motiv că nu îndeplinește cerințele

legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 07 mai 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

6

Dosarul nr. 1ra-741/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V U L

16 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2013, declarat de avocatul

Mancevschi Oleg, în numele inculpatului

Stroici Dumitru Dumitru, născut la

07 decembrie 1961 în sat. Bănești, r-nul Telenești,

domiciliat în s. Pitușca, r-nul Călărași și mun. Chișinău,

or. Dobruja, str. I. Creangă 9, ap. 25, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mancevschi Oleg

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2013,

în privința inculpatului Stroici Dumitru Dumitru, pe motiv că nu îndeplinește cerințele

legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 07 mai 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

7