1ra-471/2014 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP

1ra-471/2014 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-471/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2013, în cauza penală în

privința lui,

Arnaut Anatolie Nicolae, născut la 05 noiembrie 1971,

originar din s. Delacău, r-l Anenii Noi, domiciliat s. Dubăsarii

Vechi, r-l Criuleni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Sergiu Russ, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Anatolie Arnaut, care a solicitat respingerea recursului.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la

amendă în mărime de 6000 lei.

Acțiunea civilă a fost admisă, cu încasarea de la Arnaut A.N. în beneficiul lui

Calcatinge Oleg, prejudiciul cauzat în mărime de 43.567 lei, dintre care 3000 dolari

SUA, care conform cursului de referință al Băncii Naționale RM constituiau 35.891,70

lei, 340 șekeli israelieni, care conform cursului de referință al Băncii Naționale RM

constituiau 975,97 lei, valoarea unui telefon mobil „NOKIA-3120” de 1200 lei, 3000 lei

prejudiciul moral și 1500 lei cheltuielile de judecată.

06.00, aflîndu-se în s. Dubăsarii Vechi, r-l Criuleni, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, prin acces liber a pătruns în casa lui Calcatinge Oleg, de unde

pe ascuns a sustras 3000 dolari SUA, care conform cursului de referință al Băncii

Naționale RM constituiau 35.891,70 lei, 1000 lei, un telefon mobil de model „NOKIA-

3120" la prețul de 1200 lei, 340 șekeli israelieni, care conform cursului de referință al

Băncii Naționale RM constituiau 975,97 lei și bunuri pe care le-a însușit, cauzîndu-i

părții vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de 39.067, 67 lei.

Acțiunile inculpatului Arnaut A.N. au fost încadrate în baza art. 186 alin.(2) lit.

c),d) Cod penal - furtul săvîrșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

3.1 Partea vătămată, Calcatinge O.I., care a solicitat casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Arnaut A.N. să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de

privațiune de libertate, invocînd blîndețea pedepsei. În motivarea apelului s-a indicat

ignorarea de către instanța de fond a următoarelor circumstanțe: inculpatul anterior a

fost condamnat pentru infracțiuni de sustragere și paguba materială nu a fost restituită.

3.2 Avocatul Russ Sergiu și Rațoi Oleg, în numele inculpatului, care au solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare,

invocând că instanța de fond:

- a ignorat faptul pierderii a bancnotelor - corpuri delicte în valoare de 450 dolari

SUA;

- a ignorat faptul că mostrele de comparație au fost administrate ilegal la faza

urmăririi penale, fapt ce a dus la nulitatea raportului de expertiză nr.1278 din

14.05.2009;

- a ignorat neîntemeiat raportul de expertiză nr. 2823 din 16.10.2007, fără oarecare

argumentare în acest sens;

- nu s-a expus asupra dubiului invocat privind posibilitatea comiterii furtului;

- neîntemeiat a respins declarațiile inculpatului și a soției lui;

- a ignorat faptul că învinuirea este bazată doar pe dubii neînlăturate.

a fost respins apelul părții vătămate și admis apelul părții apărării, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre de achitare a lui Arnaut A.N., în conformitate cu art. 390

alin. (1) pct. 3) CPP, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că, făcînd o analiză

obiectivă asupra declarațiilor soților Calcatinge devine evident faptul că banii dacă și

într-adevăr au fost sustrași, însă cu siguranță nu în intervalul de timp incriminat

inculpatului și anume între orele 02.00-06.00 noaptea.

Astfel, în cadrul urmăririi penale nu au fost verificate alte versiuni, și în special

versiunea comiterii furtului de către oaspeții părților vătămate, care în seara și noaptea

zilei în care s-a comis furtul se aflau în gospodăria pătimiților și aveau acces liber în

casa acestora. În cadrul urmăririi penale nu a fost audiată în calitate de martori nici una

din persoanele, care în seara și noaptea zilei de pe 23.08.2007 spre 24.08.2007 au fost în

ospeție la familia Calcatinge, care i-au ajutat să taie porcul și apoi au stat la masă.

De asemenea organul de urmărire penală nu a investigat cauza dată în raport cu

alt furt ce a avut loc în casa familiei Calcatinge cu puțin timp mai înainte, ori, potrivit

explicațiilor lui Andrei Ciorbă, unul din vecinii care a participat la tăiatul porcului și la

serbarea ce a urmat, fiind audiat chiar pe data de 24.08.2007 a comunicat că Calcatinge

2

O. i-ar fi spus anterior că din safeu cu o lună în urmă i-au mai fost furați 1000 lei și că o

bănuiește pe soacra sa. În declarațiile date în instanța de fond partea vătămată a

recunoscut ca anterior i-au mai fost furați bani din safeu.

La baza sentinței a fost pus Raportul de expertiză nr. 1278 din 14.05.2009,

obiectivul acestei expertize a fost cercetarea comparativă a ștampilelor cu inscripția NN

de pe bancnotele corpuri delicte de 100 dolari SUA, și mostrele comparative de pe fila

A4, colectate de partea vătămată, în rezultatul cercetării s-a ajuns la o concluzie

probabilă că ștampilele sunt identice.

Instanța de apel a conchis, deoarece mostrele ștampilei de pe fila A4 au fost

ridicate nu de OUP, ci de o altă careva persoană neîmputernicită, aceasta este

inadmisibilă în calitate de probă în procesul penal.

În aceste condiții, consideră instanța de apel, că nu pot fi puse la baza sentinței sau

a altor hotărîri judecătorești datele care au fost obținute de o persoană care nu are

dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală și ca urmare raportul de

expertiză sus menționat nu poate fi pus la baza sentinței de condamnare a inculpatului

Arnaut A.N.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzie, că inculpatul

urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) CP

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

casarea acesteia, cu menținerea sentinței fără modificări, invocînd netemeinicia

concluziei instanței de apel privind achitarea inculpatului, deoarece prin cumulul de

probe administrat la dosar s-a dovedit vina inculpatului în cele incriminate. Alt

argument invocat este constatarea eronată a instanței de apel precum că este prezentă

la caz încălcarea admisă de organul de urmărire penală la colectarea mostrelor,

deoarece modelele de ștampile prezentate de partea vătămată constituie un document

cu înscris simplu, dar nu o mostră.

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul procurorului urmează a fi

admis din următoarele considerente:

Prin recursul declarat de procuror s-a invocat aspectul de ilegalitate privind

greșita achitare a inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe care

Colegiul îl considera ca întemeiat.

Astfel, conform deciziei instanța de apel la adoptarea soluției de achitare a

inculpatului s-a bazat pe 4 temeiuri, și anume:

- În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că: „Făcînd o analiză

obiectivă asupra declarațiilor soților Calcatinge devine evident faptul că banii dacă și într-

adevăr au fost sustrași, însă cu siguranță nu în intervalul de timp incriminat inculpatului și

anume între orele 02.00-06.00 noaptea”.

- Alt temei pentru achitare este: „În cadrul urmăririi penale nu au fost verificate alte

versiuni, și în special versiunea comiterii furtului de către oaspeții părților vătămate, care în

3

seara și noaptea zilei în care s-a comis furtul se aflau în gospodăria pătimiților și aveau acces

liber în casa acestora".

- Următorul temei este: „Organul de urmărire penală nu a investigat cauza dată în

raport cu alt furt ce a avut loc în casa familiei Calcatinge cu puțin timp mai înainte, ori, potrivit

explicațiilor lui Andrei Ciorbă, unul din vecinii care a participat la tăiatul porcului și la

serbarea ce a urmat, fiind audiat chiar pe data de 24.08.2007 a comunicat că Calcatinge O. i-ar

fi spus anterior că din safeu cu o lună în urmă i-au mai fost furați 1000 lei și că o bănuiește pe

soacra sa. În declarațiile date în instanța de fond partea vătămată a recunoscut ca anterior i-au

mai fost furați bani din safeu”.

- Ultimul temei este: „La baza sentinței a fost pus Raportul de expertiză nr. 1278 din

14.05.2009 (f.d. 198), obiectivul acestei expertize a fost cercetarea comparativă a ștampilelor cu

inscripția NN de pe bancnotele corpuri delicte de 100 dolari SUA, și mostrele comparative de pe

fila A4, colectate de partea vătămată, în rezultatul cercetării s-a ajuns la o concluzie probabilă că

ștampilele sunt identice< Astfel, deoarece mostrele ștampilei de pe fila A4 au fost ridicate nu de

OUP, ci de o altă careva persoană neîmputernicită, aceasta este inadmisibilă în calitate de probă

în procesul penal”.

Analizînd temeiurile menționate, instanța de recurs specifică că la baza deciziei de

achitare Curtea de apel a pus doar: declarațiile părții vătămate, martorilor Calcatinge

V., Ciorbă A. și raportul de expertiză nr. 1278 din 14.05.2009.

În același context, Colegiul atestă că deși în decizie instanța de apel menționează

că: „De asemenea la baza sentinței de condamnare de către instanța de fond au fost puse

următoarele înscrisuri: plîngerea părții vătămate Calcatinge O. din 24.08.2007, în care sunt

consemnate circumstanțele infracțiunii savîrșite (f.d.2 v. I); procesul - verbal de cercetare la fata

locului din 24.08.2007 în cadrul căruia s-a stabilit că pătrunderea în casa Calcatinge O. s-a

efectuat prin acces liber și s-au stabilit locurile concrete de unde au fost sustrase bunurile (f.d.3

v. I); proces-verbal de ridicare din 28.08.2007, în cadrul căruia de la Agreci G. s-au ridicat

patru bancnote cu valoare fiecăreia de 100 dolari SUA cu aceiași serie și numere consecutive

unul după altul, iar pe verso, cîte o impresiune de ștampilă rotundă cu diametrul de 5 mm

(f.d.30 v. I); procesul - verbal de recunoaștere a obiectelor din 28.08.2007 în cadrul căruia

Calcatinge V., a recunoscut bancnotele prezentate spre recunoaștere ca bancnote aduse de către

dînsa din Israel, după faptul că au serie unică, numerele sînt consecutive unul după altul și cu

cele indicate pe biletul de călătorie din Israel în Moldova, și că pe verso au imprimate cîte o

ștampilă identică cu ștampila de pe bancnotele aduse de către ea din Israel (f.d.31 voi. I); proces-

verbal de ridicare din 30.08.2007, în cadrul căruia de la Calcatinge O. a fost ridicată o foaie de

hîrtie primită prin fax cu imaginile a patru impresiuni identice de ștampilă (f.d.52 v. I); proces-

verbal de ridicare din 10.09.2007 în cadrul căruia de la Calcatinge O. a fost ridicat un plic

poștal în care au fost găsite cinci cărți cu diferite imagini și o bancnotă cu valoarea de 50 dolari

SUA, pe care este imprimată o ștampilă de formă rotundă cu diametrul de 6 mm în centru

acesteia sunt două litere „NN" (f.d.81 v. I); Raport de expertiză nr.1278 din 14.05.2009 din

care rezultă că, pot fi identice ștampila de pe bancnotele ridicate de la Agreci G. cu cea de pe

modelele de ștampilă aplicate pe foaie A4, bancnotele prezentate de către partea vătămată

4

Calcatinge O. (f.d.198-199 v. I)”, însă acest cumul de probe a fost totalmente ignorat de

către instanța de apel.

Mai mult ca atît, conform procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de

apel din 04.11.2013 (f.d.105-106, v.2), acest cumul de probe a fost cercetat de către

instanța de apel.

În acest context, Colegiul, menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală, și invocînd doctrina juridică penală, remarcă că,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei

sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cît și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludenta

și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea

acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele

în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de recurs consideră că instanța de apel incorect a interpretat

prevederile legale menționate, deoarece soluția sa de achitare și-a bazat-o selectiv pe

căteva probe, ignorînd un cumul de probe administrate la dosar, care urmau a fi

apreciate, fiecare în parte din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, ca

apoi să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective,

expunînd temeiul respectiv în decizia sa. Ca urmare, probele enunțate au fost ignorate

și nu au primit o apreciere la justa lor valoare, cu conchiderea eronată că: “<declarațiile

părții vătămate și martorilor acuzării sus menționați de rînd cu materialele dosarului nu

5

confirmă prin nimic comiterea de către Arnăut Anatolie a celor incriminate prin rechizitoriu,

așadar, probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate

lipsesc”, fapt ce a dus la admiterea greșită a apelului părții apărării și adoptarea unei

hotărîri de achitare.

La acest capitol Colegiul fiind în acord cu instanța de fond, evidențiază că

analizînd cumulul de probe redat mai sus, se demonstrează pe deplin vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c),d) Cod penal -

furtul săvîrșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de fond, a ținut cont în deplină

măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate

aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere

justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în

ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului.

În acest context fiind corectă concluzia instanței de fond: „Instanța apreciază critic

declarațiile inculpatului despre nevinovăția sa în fapta imputată ca comportând un caracter de

apărare în vederea evitării răspunderii penale... Instanța apreciază critic și declarațiile

martorului Arnăut Aurelia, care este soția inculpatului și are interesul de apărare a acestuia,

mai mult ca atît că declarațiile acesteia se combat cu argumentele conținute în probele

acuzării< Vinovăția inculpatului rezultă atît din declarațiile părții vătămate, a martorilor, cît

și din probele materiale la caz”.

În privința altui argument invocat de procuror în recursul declarat, și anume că,

instanța de apel eronat a constatat încălcarea de către organul de urmărire penală a

procedurii de colectare a mostrelor comparative a ștampilelor cu inscripția „NN” de pe

bancnotele a corpurilor delicte – dolari SUA și mostrele comparative de pe fila A4,

prezentată de partea vătămată, Colegiul conchide că critica dată este întemeiată, pentru

următoarele considerente.

Prin raportul de expertiză nr. 1278 din 14.05.2009 (f.d.198-199, v.1), s-a efectuat

cercetarea comparativă a „Corpului delict o bancnotă de 100 dolari SUA cu nr. FB

199447185 C și o foaie cu impresiunile a patru ștampile identice”. În rezultatul acestei

expertize s-a constatat posibilitatea identicității ștampilei de pe bancnota ridicată de la

Agreci G. cu cea de pe modelele de ștampilă aplicată pe foaia A4.

Instanța de apel analizînd acest raport de expertiză a constatat că la colectarea

modelelor de ștampilă aplicată pe foaia A4, s-au încălcat prevederile art. 154 alin. (2),

(5), (6) și art. 156 Cod de procedură penală, adică doar organul de urmărire penală

poate efectua acțiunea procesuală de colectare a mostrelor pentru cercetare

comparativă. Partea vătămată sau altă parte în proces nu dispun de dreptul să

efectueze acțiunea procesuală de colectare a mostrelor comparative. Astfel, instanța de

apel a conchis că: „În aceste condiții nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

judecătorești datele care au fost obținute de o persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni

procesuale în cauza penală și ca urmare raportul de expertiză sus menționat nu poate fi pus la

baza sentinței de condamnare a inculpatului Arnăut Anatolie”.

6

Colegiul atestă că prevederile legale indicate de către instanța de apel în

susținerea concluziei sale se referă la procedura coletării mostrelor pentru cercetare

comparativă, astfel, filei A4 cu impresiunile a patru ștampile cu inscripția „NN” (f.d.53,

v.1), care au stat la baza expertizei, i s-a dat statutul de mostră, prevăzut în art. 155 Cod

de procedură penală, constatare ce în opinia instanței de recurs este nejustificată.

Colegiul, la acest argument specifică faptul că „foaia de hîrtie albă A4 cu patru

impresiuni” a fost ridicată de la cet. Calcatinge O., în baza procesului-verbal din

30.08.2007, de către OUP SUP CPR Criuleni Cotînță Boris (f.d. 52, v.1).

Conform art. 157 Cod de procedură penală, (1) Constituie mijloc material de probă

documentele în orice formă (scrisă, audio, video, electronică etc.) care provin de la

persoane oficiale fizice sau juridice dacă în ele sînt expuse ori adeverite circumstanțe

care au importanță pentru cauză. (3) Documentele se prezintă de către persoanele fizice

și juridice la demersul organului de urmărire penală făcut din oficiu sau la cererea altor

participanți la proces ori la demersul instanței făcut la cererea părților, precum și de

către părți în cadrul urmăririi penale sau în procesul judecării cauzei.

Invocînd doctrina, Colegiul menționează că documentele conțin date care pot fi

recunoscute ca probe derivate. Documentele sunt întocmite în afara procesului penal

de persoane care pot să nu fie subiecți ai procesului penal. Documentele sunt

recunoscute ca mijloc de probă dacă sunt respectate cerințele de admisibilitate,

pertinență, concludență și utilitate a acestora.

Una din condițiile obligatorii ce ține de admisibilitatea documentelor ca mijloc de

probă este existența în dosarul penal a datelor referitoare la modul în care documentul

a fost inclus în materialele dosarului (proces-verbal de anexare, proces-vebal al unei

acțiuni procesuale etc.)

Ca mijloace de probă sunt recunoscute și documentele care parvin de la cetățeni,

întocmite atît la cererea organului de urmărire penală și a instanței, cît și care nu au

legătură cu dosarul (diferite scrisori, cereri etc.)

Nu se admite respingerea anticipată a documentului din motivul că parvine de la

o persoană sau alta. Verificarea și aprecierea documentului are loc în baza regulilor

generale.

Raportînd cele menționate la cazul supus judecării Colegiul consideră că partea

vătămată folosindu-se legal de dreptul de a prezenta probe la orice etapă a procesului

penal, a prezentat organului de urmărire penală la initiativa sa „foaia de hîrtie albă A4

cu patru impresiuni”, care nu este mostră prevăzută de art. 155 Cod de procedură

penală, ci un document cu înscris simplu, dobîndit în conformitate cu prevederile art.

157 Cod de procedură penală, care a servit drept mostră la efectuarea expertizei

menționate mai sus.

În consecință, Colegiul atestă concluzia eronată a instanței de apel privind

ridicarea mostrelor ștampilei de pe fila A4 nu de către organul de urmărire penală, ci

de o persoană neîmputernicită, fapt ce a dus la inadmisibilitatea unei probe importante

- raportul de expertiză efectuat în cauză.

7

De asemenea, Colegiul consideră necesar de indicat o circumstanță ignorată de

către instanța de apel, consecutivitatea numerelor ai aceiași serii a bancnotelor sustrase

de la partea vătămată, astfel 4 bancnotele ridicate de la Agreci Ghenadie în baza

procesului-verbal din 28.08.2007 (f.d.30, v.1), sunt de seria B2 FB și cu numerele:

19847183C, 19847184C, 19847185C, 19847186C. Bancnotele în cauză fiind recunoscute

de către Calcatinge V., în baza procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din

28.08.2007 (f.d.31-32, v.1), „recunoaște bancnotele prezentate spre recunoaștere drept bancnote

pe care le-a adus din Israiel și care mai apoi în noaptea spre 24.08.2007 i-au fost furate din casă

după faptul că numerele sunt consecutive unul după altul și pe verso, toate bancnotele au cîte o

ștampilă identică cu ștampilele aplicate pe bancnotele aduse de ea din Israel”. După cum a

declarat martorul Agreci G., cu aceste 4 bancnote a cîte 100 dolari SUA la data de

24.08.2007, Arnaut A.N. s-a achitat cu el pentru împrumutul anterior (f.d.53, v.2).

Astfel, Colegiul conchide că circumstanța dată în cumul cu probele menționat mai

sus și ignorat de către instanța de apel, confirmă vinovăția inculpatului în cele

incriminate.

Deci, după cum rezultă din verificarea actelor dosarului de prima instanță, în baza

evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor

readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa

cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, în această fază procesuală, a reținut corect starea de fapt, vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta și pentru care s-a

dispus întemeiat condamnarea acestuia în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul menționează că prima instanță a pronunțat o sentință

legală, întemeiată și motivată.

Astfel, lecturînd textul deciziei contestate, se evidențiază că instanța de apel nu a

respectat prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece decizia

instanței de apel nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

admiterea apelului apărării, precum și motivele adoptării soluției de achitare a

inculpatului.

Instanța de recurs conchide că motivele invocate de procuror la pct. 5 al prezentei

decizii, referitor la constatarea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal sunt întemeiate, deoarece instanța de apel nu a stabilit integral starea de

fapt și de drept pe infracțiunea în cauză, ignorînd un cumul de probe dobîndite

conform procedurii stabilite de legislația în vigoare, ceea ce contravine prevederilor art.

394 Cod de procedură penală.

Rezumând cele expuse, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

fiind stabilite prezente erorile de drept invocate de către procuror.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide asupra necesității

casării deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, așa cum prevede art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, potrivit căruia judecând recursul instanța

8

admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei instanțe,

când apelul a fost greșit admis.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Arnaut

Anatolie Nicolae, cu menținerea sentinței Judecătoriei Criuleni din 30 aprilie 2013.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 06 mai 2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9