1ra-179/2014 — art. 207 CP

1ra-179/2014 — art. 207 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-179/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2013, în cauza penală în

privința lui,

Talpalaru Dumitru Grigore, născut la 17 februarie 1983,

originar din r-l Strășeni s. Căpriana, domiciliat mun.

Chișinău, str. Cireșilor 61.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Alexei Croitor, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Dumitru Talpalaru, care a solicitat respingerea recursului.

C O N S T A T Ă:

Talpalaru D.G. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 207 Cod penal,

la 3 ani închisoare, în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa numită i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, cu încasarea de la Talpalaru D.G. în

beneficiul lui Croitoru Elena a prejudiciului material în sumă de 250 Euro.

acționînd împreună și de comun acord cu Budei Savelie și alte persoane nestabilite

1

de organul de urmărire penală, urmărind scopul scoaterii ilegale a copilului din

țară și migrației ilegale a acestuia, precum și obținerii directe împreună cu

persoanele menționate a unui folos financiar în mărime de 3500 Euro, care conform

cursului oficial al BNM constituia 61.355 lei, l-a scos pe cale ilegală din Republica

Moldova pe minorul Bîrdan Nicolae Alexandru, a.n. la 11.05.1992, în baza unor acte

false și fără a fi respectate prevederile art. l alin. (2) al Legii cu privire la ieșirea și

intrarea în R.Moldova nr.269 din 09.11.1994. adică fără a fi însoțit de unul dintre

reprezentanții lui legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către

reprezentantul al cărui semnătură ar fi fost legalizată notarial.

Astfel, la începutul lunii decembrie 2009, Talpalaru D.G. aflîndu-se în mun.

Chișinău, acționînd împreună și de comun acord cu Budei S. și alte persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, întru realizarea intențiilor sale

infracționale de scoatere ilegală a minorului Bîrdan N.A. din R.Moldova în Ucraina,

pentru ulterioara organizare a migrației ilegale a acestuia în Italia, cunoscînd de la

Budei S. despre intenția copilului de a intra și ședea pe teritoriul Italiei, în cadrul

unei convorbiri a convenit să-i organizeze acestuia intrarea și șederea pe teritoriul

țării de destinație, prin tranzitarea ilegală a teritoriului Ucrainei, deși cunoștea cu

certitudine, că ultimul este minor și nu dispune de documente necesare pentru

ieșirea în mod legal din R.Moldova, precum și pentru perfectarea în mod legal a

vizei pentru intrarea și șederea pe teritoriul Italiei.

Ulterior, la începutul lunii ianuarie 2010, Talpalaru D.G. prin intermediul lui

Budei S., a solicitat de la Bîrdan N.A. copia pașaportului național al acestuia și o

fotografie color pentru acte pe un CD. În aceleași circumstanțe, Budei S. i-a explicat

lui Bîrdan N.A., că îi va coordona întîlnirea cu Talpalaru D.G. care îi va organiza

ieșirea din R.Moldova, intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Italiei, prin

tranzitarea teritoriului Ucrainei.

Tot în aceeași perioadă de timp, Talpalaru D.G., prevăzînd urmările

prejudiciabile ale acțiunilor sale, dorind și admițînd în mod conștient survenirea

acestor urmări, acționînd de comun acord cu Budei S. a preluat de la ultimul

acțiunile infracționale de scoatere ilegală a copilului din țară, cu scopul organizării

migrației ilegale.

În continuare, Talpalaru D.G., în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală a confecționat pe numele ultimului pașaportul fals al cetățeanului

României nr. 14760249 în care au fost introduse datele de identitate și fotografia lui

Bîrdan N.A. Cu același scop, Talpalaru D.G. și Budei S. împreună cu persoane

nestabilite au confecționat declarația notarială falsă nr.4273, din numele notarului

privat Isumbeli Elena, conform căreia Talpalaru D.G. era în drept să-l însoțească pe

Bîrdan N.A. în ospeție în Ucraina, Federația Rusă și Italia.

La 28.01.2010, Talpalaru D.G., i-a transmis lui Bîrdan N.A. pașaportul fals al

cet.României nr. 14760249 în care au fost introduse datele de identitate și fotografia

sa. Apoi, în aceleași circumstanțe, Talpalaru D.G. l-a instructat pe Bîrdan N.A.

2

referitor la modalitatea cum va fi scos din R.Moldova în Ucraina, cum să se

comporte și ce trebuie să declare la trecerea frontierelor.

În aceeași zi, Talpalaru D.G., cu automobilul de model Opel Astra cu n/î ST

AQ 070 condus de către Iurco Dumitru, fără a-i comunica ultimului despre

intențiile sale infracționale de scoatere ilegală a copilului din țară, folosind

pașaportul fals al cet.României nr. 14760249 pe numele lui Bîrdan N.A., l-a scos pe

ultimul pe cale ilegală din R.Moldova, tranzitînd teritoriul regiunii Transnistrene și

întrînd la 29.01.2010 pe teritoriul Ucrainei prin punctul de trecere a frontierei

Cuciurgani.

În cadrul controlului de frontieră la intrarea în Ucraina, acționînd conform

indicațiilor primite de la Talpalaru D.G., Bîrdan N.A. a prezentat pașaportul fals al

cet.României nr. 14760249, în care au fost introduse fotografia și datele sale de

identitate. Astfel, minorul a fost scos din R.Moldova de către Talpalaru D.G. care

acționa de comun acord cu Budei S. și alte persoane nestabilite, fără a fi respectate

prevederile art. l alin. (2) al Legii cu privire la ieșirea și intrarea în R.Moldova

nr.269 din 09.11.1994, adică fără a fi însoțit de unul dintre reprezentanții lui legali

sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul legal a cărui

semnătură ar fi fost legalizată notarial.

La 29.01.2010, Talpalaru D.G., aflîndu-se în or.Kiev, Ucraina, l-a însoțit pe

minorul, la agenția de turism „Orbita", unde au procurat pentru el și Birdan N.A.

bilete avia la ruta nr. 311 Kiev-Milan. În aceeași zi, Talpalaru D.G. l-a însoțit pe

minorul, Bîrdan N.A. la trecerea de stat a Ucrainei în sensul de ieșire, prin punctul

de trecere a frontierei din Aeroportul „Borispoli" or.Kiev, însă autoritățile

competente ale Ucrainei nu i-au permis minorului Bîrdan N.A. și lui Talpalaru D.G.

trecerea frontierei, fiind depistat caracterul fals al pașaportului cet. Romîniei nr.

14760249.

La 30.01.2010, Budei S. contribuind la comiterea infracțiunii de către Talpalaru

D.G., pentru a obține folosul financiar de la Elena Croitoru, sora minorului Bîrdan

N.A., a organizat o întîlnire cu ea în incinta centrului comercial „Sun city" din

Chișinău, unde a cerut să-i transmită suma de 2400 Euro, după ce va fi informat de

către Talpalaru D.G. despre decolarea ultimului împreună cu Bîrdan N.A. din

Aeroportul „Borispoli" or. Kiev.

Astfel, acțiunile inculpatului Talpalaru D.G. au fost calificate în baza art. 207

Cod penal, adică – scoaterea ilegală din țară a copilului, în baza unor acte false, în scopuri

altele decît cele indicate la art. 206.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de

încetare a cauzei penale, invocînd faptul condamnării lui pentru aceeași faptă a

doua oară, deoarece există o hotărîre judecătorească asupra aceleași persoane,

pentru aceeași faptă.

3

3.1 Sentința a fost contestată cu recurs și de către avocatul Croitor A., în

numele inculpatului, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri privind încetarea procesului penal, în conformitate

cu art. 275 pct. 7), 332 alin. (1) CPP, invocînd faptul dublei condamnări pentru

aceeași faptă a doua oară, deoarece există o hotărîre judecătorească pentru aceeași

faptă.

apelurile declarate au fost admise, casată sentința și pronunțată o hotărâre nouă

potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care în baza art. 391 alin. (1) pct.

4) CPP a fost încetat procesul penal în privința lui Talpalaru D.G., învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 207 CP, în legătură cu faptul existenței unei

hotărîri judecătorești definitive asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Instanța de apel a menționat că prin sentința din 07 iunie 2010 a instanței

judecătorești din Ucraina, inculpatul Talpalaru D.G. a fost găsit vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 332 Cod penal al Ucrainei, însă această

sentință a fost casată și cauza remisă la o nouă examinare în fond. Ulterior, prin

sentința Judecătoriei orașului Borispoli, regiunea Kiev, Ucraina, din 19.10.2010 din

nou este adoptată o hotărîre de condamnare a lui Talpalaru D.G. în baza aceleiași

norme. Aceiași faptă, în Republica Moldova a fost calificată în baza art. 207 Cod

penal RM - scoaterea ilegală a copiilor din țară în baza unor acte false sau pe altă

cale ilegală, în scopuri altele decît cele indicate la art. 206.

În viziunea instanței de apel este necesar a pune accentul pe „elementele

esențiale" ale celor două infracțiuni, în hotărîrea Curții Europene pentru Drepturile

Omului Franz Fischer c. Austriei (nr. 37950/97, 29.05.2001), Curtea a confirmat că

art. 4 al Protocolului nr. 7 a tolerat urmărirea penală pentru mai multe infracțiuni

care decurg dintr-un act criminal unic. Totuși, deoarece ar fi incompatibil cu această

dispoziție ca un reclamant să poată fi judecat sau pedepsit din nou pentru

infracțiunile care au fost pur și simplu „nominal diferite", Curtea a statuat că

trebuie să examineze suplimentar dacă astfel de infracțiuni au avut sau nu aceleași

„elemente esențiale".

In cauza examinată, în opinia instanței de apel „trecerea ilegală" a frontierei și

„scoaterea ilegală" de pe teritoriu au avut aceleași „elemente esențiale": acțiuni -

traversarea frontierei neavând acte necesare, prevăzute de legislația comunitară

pentru persoana minoră pe care o însoțea inculpatul; intenția și scopul; metoda etc.

Toate elementele componente ale ambelor infracțiuni se contrapun. Diferă doar

denumirea și calificarea acțiunilor în dreptul național al ambelor state.

In consecință, Curtea consideră că art. 4 al Protocolului nr. 7 trebuie să fie

înțeles în sensul că interzice urmărirea penală sau judecarea a celei de-a doua

"infracțiuni" în măsura în care aceasta decurge din fapte identice sau fapte care sunt

în mod substanțial aceleași.

4

Ca urmare instanța de apel în baza art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură

penală a admis apelurile declarate cu pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a

procesului penal în privința inculpatului în legătură cu faptul că există o hotărîre

judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

în baza temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, deoarece apelul a fost greșit

admis.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, infracțiunile pentru care este

condamnat inculpatul în Ucraina și cea care este obiectul de discuție a prezentei

cauze, se disting prin faptul că, au fost comise la locuri diferite, la ore diferite și

prin încălcarea legislației a două state diferite, din care considerente acțiunile

inculpatului nu pot fi calificate ca fiind aceiași faptă, astfel, fiind ilegală hotărîrea de

încetare a procesului penal.

al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să mențină hotărîrea

primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Lecturînd textul recursului declarat, Colegiul atestă că, argumentul principal

invocat de procuror este constatarea ilegală a instanței de apel precum că deja

există o hotărîre judecătorească definitivă asupra inculpatului pentru aceeași faptă.

Instanța de apel în motivarea acestei soluții, a conchis că: “…anterior adoptării

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09.11.2012 în privința inculpatului în

baza art. 207 CP, la 19.10.2010 Judecătoria r-lui Borispoli, regiunea Kiev, Ucraina, a

adoptat hotărârea de condamnare tot a inculpatului Talpalaru D.G. pentru aceleași acțiuni -

organizarea transportării ilegale ale minorului Bîrdan N.A., a.n. 11.05.1992, peste hotarele

Ucrainei. Astfel, inculpatul în 2010 este condamnat în Ucraina pentru faptul trecerii ilegale

pe teritoriul Ucrainei cu minorul Bîrdan N.A., fapta pentru care în prezent ispășește

pedeapsa sub forma de 4 ani închisoare cu termen de probă de 3 ani. Și respectiv, în 2012

este condamnat pentru scoaterea minorului Bîrdan N.A. de pe teritoriul R.Moldova și

condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea pedepsei pe 2 ani de probă”.

Reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs

reține că Talpalaru D.G. de către organul de urmărire penală a fost învinuit, iar de

instanța de fond a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

207 Cod penal – scoaterea ilegală din țară a copilului, în baza unor acte false, în scopuri

altele decît cele indicate la art. 206. Însă, instanța de apel a rejudecat cauza și a

pronunțat o nouă hotărîre, prin care în baza art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, a fost încetat procesul penal, în legătură cu faptul existenței unei

hotărîri judecătorești definitive asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

5

Ca temei pentru adoptarea acestei hotărîri de încetare, instanța de apel a

invocat existența hotărîrii Judecătoriei r-lui Borispolski, regiunea Kiev, Ucraina, din

19.10.2010, menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel regiunii Kiev

din 26.01.2011, prin care Talpalaru D.G. a fost condamnat pentru aceeași fapta, care

a stat și la baza condamnării în prezenta cauză.

Pentru a constata existența sau lipsa dublei condamnări a inculpatului pentru

aceeași faptă, instanța de recurs va purcede la analiza hotărîrilor adoptate de

instanțele judecătorești ale Ucrainei în cumul cu cele adoptate de instanțele

judecătorești naționale.

Prin sentința Judecătoriei r-lui Borispolski, regiunea Kiev, Ucraina, din

19.10.2010, Talpalaru D.G. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 332

alin. (2) Cod penal al Ucrainei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel regiunii Kiev din 26.01.2011,

sentința Judecătoriei r-lui Borispolski, regiunea Kiev, Ucraina, din 19.10.2010 a fost

menținută fără schimbări.

Potrivit acestor hotărîri, acțiunile inculpatului au fost calificate conform art.

332 alin. (2) Cod penal al Ucrainei, ca comiterea infracțiunii prin acord preventiv a unui

grup de persoane, participînd în organizarea transportării ilegale a unei persoane peste

hotarele de Stat al Ucrainei pe calea predispunerii de sfaturi, îndrumări, mijloace și

înlăturarea impedimentelor.

În același context Colegiul remarcă faptul că, prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 09 noiembrie 2012 Talpalaru D.G. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 207 Cod penal RM, adică, scoaterea ilegală din țară a copilului,

în baza unor acte false, în scopuri altele decît cele indicate la art. 206.

Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de invocat doctrina penală și

prevederile legale:

În conformitate cu art. 11 al Convenției cu privire la drepturile copilului,

statele-părți (inclusiv Republica Moldova) vor lua măsuri pentru a combate

acțiunile ilegale de deplasare și de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în (din)

străinătate. Tocmai în vederea creării unor garanții ponderabile ale protecției,

acordate de Republica Moldova cetățenilor săi minori, oriunde s-ar afla aceștia, a

fost adoptată norma de la art. 207 din Cod penal RM.

Obiectul juridic special al infracțiunii de scoatere ilegală a copiilor din țară îl

constituie relațiile sociale cu privire la ieșirea din Republica Moldova și aflarea în

străinătate, în condiții de legalitate, a minorului (copilului).

Victimă a infracțiunii prevăzute la art. 207 Cod penal RM este minorul,

indiferent dacă are calitatea de cetățean al Republicii Moldova, cetățean al unui alt

stat, polipatrid sau apatrid.

Latura obiectivă a infracțiunii analizate se exprimă în fapta prejudiciabilă care

se concretizează în: acțiunea de scoatere a copilului din țară sau inacțiunea de

abandonare a copilului în străinătate.

6

Scoaterea copilului din țară reprezintă strămutarea (trecerea) de facto a

copilului peste frontiera de stat a Republicii Moldova într-o oricare altă țară străină.

Pentru ca scoaterea copilului din țară să fie susceptibilă de a fi calificată potrivit art.

207 Cod penal, această scoatere a copilului trebuie să fie ilegală. Caracterul de

ilegalitate a acțiunii de scoatere a copilului din țară se datorează mijloacelor sau

metodelor de săvîșire a infracțiunii: acte false sau o oarecare cale ilegală.

Potrivit art. 1 al Legii nr. 269 din 09.11.94 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova, (1) Cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a ieși și intra în

Republica Moldova în baza pașaportului, iar apatrizii, refugiații și beneficiarii de

protecție umanitară - în baza documentului de călătorie, eliberate de organele

competente. (2) Minorii au dreptul de a ieși și de a intra în Republica Moldova

numai însoțiți de unul dintre reprezentanții lor legali sau de un însoțitor, desemnat

prin declarație de către reprezentantul legal a cărui semnătură se legalizează

notarial. În declarație se indică scopul călătoriei, durata acesteia și țara de

destinație.

Pentru a constitui mijloacele de comitere a infracțiunii prevăzute la art. 207

Cod penal RM, actele trebuie să fie false, adică să aibă modificată, în mod ilegal, o

parte din conținutul lor sau să fie fabricate pe cale ilegală în întregime.

În calitate de metode de săvîrșire a scoaterii ilegale a copiilor din țară pot fi

menționate următoarele căi ilegale: scoaterea copiilor din țară în lipsa unor

documente obligatorii sau cu folosirea unor documente nule, cu termenul expirat,

străine etc., ascunderea copiilor în locuri special pregătite sau adaptate din

mijloacele de transport etc.

Infracțiunea prevăzută la art. 207 Cod penal RM este o infracțiune formală. Ea

se consideră consumată din momentul trecerii de facto a copilului peste frontiera

de stat a Republicii Moldova sau din momentul părăsirii copilului pe teritoriul unui

străin, atunci cînd făptuitorul nu intenționează să-l readucă pe teritoriul Republicii

Moldova.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 207 Cod penal RM se exprimă,

în primul rînd, în vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele acestei

infracțiuni pot fi dintre cele mai diverse: răzbunare, interesul material, năzuința de

a se debarasa de copil etc.

Cît privește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 206 Cod penal

RM, și anume scopul infracțiunii, acesta se poate exprima în oricare din

următoarele forme: exploatarea sexuală, comercială și necomercială, în prostituție

sau în industria pornografică; exploatarea prin muncă sau servicii forțate;

practicarea cerșetoriei sau în alte scopuri josnice; exploatarea în sclavie sau în

condiții similare sclaviei, inclusiv în cazul adopției ilegale; folosirea în conflicte

armate; folosirea în activitate criminală; prelevarea organelor, țesuturilor și/sau

celulelor umane; abandonarea în străinătate; vînzarea sau cumpărarea.

7

Conform învinuirii înaintate „Talpalaru D.G. în perioada decembrie 2009 -

ianuarie 2010, acționînd împreună și de comun acord cu Budei Savelie și alte persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul scoaterii ilegale a copilului din

țară și migrației ilegale a acestuia, precum și obținerii directe împreună cu persoanele

menționate a unui folos financiar în mărime de 3500 Euro, care conform cursului oficial al

BNM constituia 61.355 lei, l-a scos pe cale ilegală din Republica Moldova pe minorul

Bîrdan Nicolae Alexandru, a.n. la 11.05.1992, în baza unor acte false și fără a fi respectate

prevederile art. 1 alin. (2) al Legii cu privire la ieșirea și intrarea în R.Moldova nr.269 din

09.11.1994, adică fără a fi însoțit de unul dintre reprezentanții lui legali sau de un însoțitor,

desemnat prin declarație de către reprezentantul al cărui semnătură ar fi fost legalizată

notarial”.

Colegiul penal lărgit menționează că organul urmăririi penale la învinuirea

înaintată inculpatului Talpalaru D.G., s-a bazat pe semnul calificativ prevăzut de

art. 207 Cod penal RM, scoaterea ilegală a copilului din țară, în baza unor acte false,

contrar prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii nr. 269-XIII din 09.11.1994 cu privire la

ieșire și intrare în R.Moldova, adică fără a fi însoțit de unul dintre reprezentanții lui

legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul al cărui

semnătură ar fi fost legalizată notarial”.

Raportînd doctrina și normele legale menționate la învinuirea înaintată

inculpatului, instanța de recurs constată întemeiată încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului de către instanța de fond: „Instanța reține că, în cadrul ședinței de

judecată, de către partea acuzării a fost demonstrat ferm faptul că, inculpatul a comis

acțiuni de scoatere ilegală din țară a minorului Bîrdan Nicolae, în baza unor acte false, în

scopuri altele decît cele indicate la art. 206, și anume în scopul organizării migrației

ilegale”.

Astfel, acțiunile exercitate de inculpatul Talpalaru D.G., au fost corect reținute

de instanța de fond și întemeiat s-a stabilit prezența elementelor componente ale

infracțiunii prevăzute de art. 207 Cod penal RM.

Mai mult, instanța de fond la stabilirea vinovăției inculpatului a luat în

considerație și «materialele cauzei penale obținute prin comisiile rogatorii efectuate la

cererea RM, intentată în privința inculpatului de către organele de drept din Ucraina și

sentința de condamnare a acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin.

(2) Cod penal al Ucrainei adică complicitate la organizarea transportării ilegale peste

frontiera de stat a Ucrainei a minorului Bîrdan Nicolae ».

Astfel, Colegiul atestă faptul că, prima instanță la momentul adoptării sentinței

sale, cunoscînd de existența sentinței de condamnare a inculpatului pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (2) Cod penal al Ucrainei, corect și

întemeiat nu a stabilit în cazul supus judecării prezența a unei hotărîri judecătorești

definitive anterioare pentru aceeași faptă.

Însă, contrar acestei circumstanțe, instanța de apel la examinarea apelului

părții apărării în același caz, a conchis că: “Instanța a făcut referire la sentința de

8

condamnare a inculpatului pentru complicitatea la organizarea transportării ilegale peste

frontiera de stat a Ucrainei minorului Bîrdan N.A. Pentru ca în continuare, în aceiași

sentință, să-l recunoască vinovat pentru scoaterea ilegală a copilului din țară, în realitate a

dublat condamnarea pentru aceeași faptă”. La baza acestei concluzii instanța de apel a

pus „<prezența unei singure acțiuni continue de trecere ilegală a persoanei de pe teritoriul

unui stat pe teritoriul altuia, faptă pentru care inculpatul este condamnat de două ori”.

Astfel, instanța de recurs constată că instanța de apel la adoptarea soluției sale,

invocînd principul non bis in idem, art. 7 alin. (2) Cod penal RM, art. 22 alin. (1) Cod

de procedură penală RM, art. 4 din Protocolul 7 alin. (1) CEDO, greșit a stabilit că

„infracțiunile penale în baza cărora a fost condamnat Talpalaru D.G. sunt similare.

Condamnarea inculpatului în temeiul legislației penale ai Ucrainei pentru „trecerea ilegală"

a frontierei s-a întemeiat pe fapte separate și ulterioare în timp celor pe care a fost bazată

condamnarea din R.Moldova pentru "scoaterea ilegală". Pe de altă parte, acuzația de

"scoaterea ilegală" adusă inculpatului în temeiul articolului 207 Cod penal al RM s-a

referit la aceleași fapte care au stat și la baza condamnării sale în temeiul articolului 332

Cod penal al Ucrainei. Având în vedere că infracțiunea de „trecerea ilegală" a frontierei

după cum este definită în art. 332 Cod penal al Ucrainei și cea privind "scoaterea ilegală"

de pe teritoriu traversând frontiera, în temeiul art. 207 Cod penal al RM conțin aceleași

elemente esențiale, și anume - trecerea frontierei de stat de pe teritoriul R.Moldova pe

teritoriul Ucrainei. Astfel, se conchide că inculpatul a fost judecat pentru o infracțiune

pentru care a fost deja condamnat anterior în Ucraina”.

În acest context instanța de recurs observă că instanța de apel neîntemeiat a

constat că la baza infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul în Ucraina

și în R.Moldova stă o faptă unică, deoarece inculpatul a fost recunoscut vinovat de

instanța judiciară din R.Moldova pentru "scoaterea ilegală a copilului din țară, în baza

unor acte false", adică scoaterea ilegală a copilului din Republica Moldova, iar de

către instanța judiciară a Ucrainei inculpatul a fost recunoscut vinovat pentru

„participarea la organizarea transportării ilegale peste frontiera de stat a Ucrainei a

minorului Bîrdan Nicolae”, dar nu de „trecerea ilegală a frontierei” cum a fost

interpretat de către Curtea de Apel Chișinău. Astfel, Colegiul conchide că urmează

de diferențiat aceste infracțiuni, ele fiind distincte.

Mai mult ca atît, elementele constitutive ale acestor două infracțiuni sunt

diferite. Astfel, de către autoritățile R.Moldova inculpatul este tras la răspundere

pentru încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii cu privire la ieșirea și intrarea

în Republica Moldova nr. 269 din 09.11.1994 care indică: „Minorii au dreptul de a ieși

și de a intra în Republica Moldova numai însoțiți de unul dintre reprezentanții lor legali

sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul legal a cărui

semnătură se legalizează notarial. In declarație se indică scopul călătoriei, durata acesteia și

țara de destinație”. După cum se observă în textul Legii menționate, se face referire la

regimul de intrare-ieșire anume pe/de pe teritoriul Republicii Moldova care a fost

încălcat de către inculpat, infracțiune consumată la momentul ieșirii de pe teritoriul

9

Republicii Moldova, iar ulterior a încălcat și legislația Ucrainei prin acțiuni pentru

care a fost condamnat de instanțele din Ucraina.

La încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Talpalaru D.G., instanțele de

judecată ale Ucrainei au argumentat că: „Participarea lui Talpalaru D.G. în organizarea

traficului ilegal a minorului Birdan M.O. peste hotarele de Stat al Ucrainei s-a manifestat

prin faptul că inculpatul i-a transmis minorului mijlocul de comitere a infracțiunii -

pașaportul falsificat al cetățeanului României pentru plecare peste hotare, i-a oferit indicații

pentru prezentarea acestui pașaport în timpul controlului pașaportului și la întrebarea

angajaților serviciului de grăniceri să răspundă, că el pleacă în Republica Italiană la rudele

sale împreună cu verișorul lui. Pe lângă acestea inculpatul l-a sfătuit în particular pe

minorul să procure bilet de întoarcere pentru a confirma intenția sa de întoarcere în

R.Moldova, și la întrebarea angajaților speciali ai serviciului de grăniceri să răspundă că nu

este la curent despre circumstanțele de emitere a pașaportului pentru plecare peste hotare.

Talpalaru D.G. prin prezența sa și cu ajutorul procurii, în care el era împuternicit să-l

însoțească pe minor, a creat o impresie legală de transportare a acestuia peste hotarele de

Stat a Ucrainei, cu aceasta participând la comiterea infracțiunii pe calea înlăturării

impedimentelor. Inculpatul, ca persoană cu studii superioare în domeniul de drept, era

conștient de caracterul social periculos al acestor acțiuni, a prevăzut consecințele lor social

periculoase și a vrut în mod deliberat să le înfăptuiască. Acest lucru confirmă prezența

intenției directe în acțiunile lui Talpalaru D.G.” (f.d. 106 v.3).

Aceste argumente se coraportează cu concluziile instanței de fond, și anume:

că ele sunt două infracțiuni distincte, și ca urmare nu se constată comiterea unei

singure fapte, iar inculpatul nu a fost supus urmăririi penale pentru aceeași faptă,

urmând să poarte răspundere pentru fiecare infracțiune în parte.

De asemenea se atestă faptul că, infracțiunile comise de inculpat se disting

prin faptul că au fost comise la locuri diferite, la ore diferite și prin încălcarea

legislației a două state diferite, din care considerente acțiunile inculpatului nu pot fi

calificate ca fiind aceeași faptă.

În asemenea circumstanțe Colegiul lărgit consideră că instanța de apel a dat o

interpretare greșită prevederilor menționate mai sus, ceea ce a avut ca consecință

adoptarea unei decizii ilegale și neîntemeiate prin care a fost casată sentința de

condamnare.

Rezumând cele expuse, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, fiind stabilite prezente erorile de drept invocate de către recurent,

deoarece decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Concluzionând cele relatate mai sus, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide asupra necesității casării deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței instanței de fond.

10

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Talpalaru

Dumitru Grigore, cu menținerea sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

09 noiembrie 2012.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 30 aprilie 2014, ora

09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11