1ra-460/2014 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal

1ra-460/2014 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-460/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

08 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,

Vladimir Timofti,

cu participarea:

interpretului - Rusnac Larisa,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin

Miron, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 octombrie 2013 și de avocatul Vornicescu Constantin în numele

succesorului părții vătămate Boțan Vladimir, împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 martie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013, în cauza

penală în privința lui

Bogaticov Maxim Valentin,

născut la 15 februarie 1981, originar și domiciliat

în mun. Chișinău, str. Cornului 3/2, ap.54.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2013 (instanța de fond);

2013 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi care a susținut recursul ordinar,

solicitînd casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare

în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

1

Avocatul Vornicescu Constantin și succesorul părții vătămate Boțan

Vladimir, au susținut recursul ordinar declarat, solicitînd admiterea

acestuia în sensul declarat.

Avocatul Luca Alexandru și inculpatul Bogaticov Maxim, care au

solicitat respingerea recursurilor ordinare declarate, cu menținerea hotărîrii

contestate.

C O N S T A T Ă:

2013, Bogaticov Maxim a fost achitat de sub învinuire a infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Boțan Vladimir a fost lăsată fără

soluționare.

învinuit în faptul că, la 16 mai 2009, aproximativ la ora 21 40, aflîndu-se la

volanul autovehiculului de model „VAZ 2101”, cu n/î CHO 267 și

deplasîndu-se pe str. L. Deleanu din direcția str. Alba-Iulia spre șos.

Balcani, mun. Chișinău, ajungînd în apropierea casei nr.2 din str. L.

Deleanu, nu a manifestat prudență sporită la trafic, ignorînd astfel,

cerințele art. 3, 45 alin. (1), (2) ale Regulamentului Circulației Rutiere,

conform cărora, „participanții la trafic care circulă pe drumurile publice sînt

obligați să se conformeze prezentului Regulament, mijloacelor de semnalizare

rutieră și semnalelor folosite în circulație și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului ..., să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d)

situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului”, și ca urmare a comis tamponarea

(traversarea) pietonului Boțan Pavel, care se afla pe carosabil nemișcat, în

poziție orizontală, perpendicular direcției de deplasare a automobilului.

În rezultatul tamponării, părții vătămate Boțan Pavel, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1016 din 30 iunie 2009, i-au fost

2

cauzate vătămări corporale grave, care se află în legătură cauzală directă cu

survenirea decesului.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Bogaticov Maxim să fie condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Boțan Vl., să fie

admisă integral.

În argumentarea cerințelor solicitate a invocat că probele

administrate la urmărirea penală și cercetate în ședința de judecată sunt

pertinente, concludente și admisibile, care confirmă pe deplin încălcarea de

către Bogaticov M. a prevederilor art. 3, 45 alin.(1) și (2) al Regulamentului

Circulației Rutiere, prin ce a comis din imprudență, prin lipsă de atenție și

neglijență la trajic, infracțiunea incriminată. Consideră, că sentința este

ilegală, fiind adoptată contrar prevederilor art. 101 și 394 Cod de procedură

penală, fiind lăsate fără apreciere probele prezentate de acuzare, însă care

pe deplin demonstrează vinovăția inculpatului și anume: - declarațiile

succesorului părții vătămate Boțan Vl., a martorilor Bogaticov R., Nicolai

G., Coșulean V., Pîrlea V., precum și actele cauzei schița accidentului rutier,

procesul-verbal de cercetare la fața locului și fototabelul, procesul-verbal

de examinare a unității de transport, raportul de expertiză medico-legală

nr. 1016 din 30.06.2009, raportul de expertiză complexă medico-legală auto-

tehnică din 10.10.2011 și raportul de expertiză medico-legală în comisie din

18.07.2012. Totodată, menționează că instanța ilegal l-a achitat pe inculpat,

din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. Invocă că

există temeiul real - fapta prejudiciabilă săvîrșită din imprudență și anume

din neglijență, prin inacțiune de atitudine și deplasarea neregulamentară și

respectiv, temeiul juridic – de atragere la răspundere penală a inculpatului,

pentru săvîrșirea infracțiunii comise. Norma respectivă reflectă săvîrșirea

infracțiunii din imprudență, urmare a neglijării prevederilor

Regulamentului Circulației Rutiere, care de către acuzare a fost

demonstrat.

- succesorul părții vătămate Boțan V., care a solicitat casarea sentinței

3

și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui Bogaticov Maxim

conform învinuirii înaintate și cu admiterea integrală a acțiunii civile,

invocînd că în baza probelor prezentate în cadrul ședinței de judecată vina

inculpatului a fost dovedită pe deplin în infracțiunea comisă. Prin urmare

inculpatul a ignorat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, nu a

manifestat prudență sporită la trafic. Concluziile date reiese și din

declarațiile lui Bogaticov M. depuse în cadrul urmăririi penale, astfel dacă

inculpatul era atent la volanul automobilului el îl vedea pe pătimit, fie că

acesta traversa strada, sau că căzuse jos. Prin urmare, pietonul este un

obstacol, iar șoferul este obligat să observe acest obstacol, să frîneze și

evident să evite careva tamponare, ceea ce inculpatul nu a făcut. Șoferul

trebuie să aleagă viteza automobilului în dependență de condițiile

climaterice, de timpul de afară, de starea carosabilului și altele. Cît privește

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 60 din 18 iulie 2012,

potrivit concluziei căreia, „la momentul săvîrșirii impactului dintre corpul

pietonului și automobilului „VAZ CHO 267”, cet. Boțan P. era deja decedat“, a

menționat că raportul dat este o probă, în raport cu alte probe prezentate,

iar instanța de judecată urmează să dea aprecierea corespunzătoare

acestora. La fel, instanța urma să dea apreciere tuturor raporturilor de

expertiză care au fost efectuate și anexate ca probe la materialele cauzei.

octombrie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

acuzatorul de stat și succesorul părții vătămate Boțan Vl.

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire

penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia

corectă cu privire la achitarea inculpatului Bogaticov Maxim de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal.

În acest context, instanța de apel, a conchis că nu și-a găsit confirmare

învinuirea adusă inculpatului privind încălcarea regulilor de securitate a

4

circulației sau de exploatare a mijlocului de transport, tamponînd cet.

Boțan Pavel, și în argumentarea acestei concluzii a reținut că reieșind din

declarațiile inculpatului Bogaticov M. concluziile raportului de expertiză

auto-tehnică din 12.06.2009 și raportului de expertiză complexă nr.1716,

258 din 10.10.2011, prin care s-a constatat că șoferul automobilului nu a

dispus de posibilitate tehnică de a evita tamponarea corpului pietonului

prin frînare, de asemenea, prin aceste probe se dovedește că inculpatul

circula regulamentar, or, după cum rezultă din declarațiile inculpatului, la

momentul observării pietonului culcat, cu faza scurtă, șoferul

automobilului VAZ 2101, nu dispunea de posibilitatea tehnică de a evita

tamponarea.

Totodată, Colegiul penal a menționat că probele prezentate de

acuzare în confirmarea vinovăției inculpatului și anume: procesul-verbal

de cercetare la fața locului cu fototabelul, schema accidentului rutier,

procesul-verbal de examinare a unității de transport, raportul de expertiză

medico-legală nr. 1016 din 18.05.2009, nu pot fi reținute ca probe ce ar

demonstra vina inculpatului, deoarece ele doar constată faptul accidentului

rutier și leziunile corporale ale victimei, dar nu vinovăția inculpatului. Or,

probele nominalizate sunt în contradicție cu raportul de expertiză medico-

legală în comisie nr. 60 din 18.07.2012, prin care s-a constatat că, la

momentul impactului dintre corpul pietonului și autoturismului VAZ

2101, cu n/î CHO 267, victima Boțan Pavel era deja decedat, întrucît

anterior de tamponare, aproximativ cu 30-40 min., cet. Boțan P. a fost lovit

de un alt automobil, de tip autoturism.

Astfel, în acțiunile inculpatului nu au fost stabilite încălcări prevăzute

la art. 45, 46 ale RCR, fapt care, nu a fost confirmat în cadrul cercetrii

judecătorești prin nici o probă.

acuzatorul de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală solicită, casarea deciziei instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță în alt complet de

judecată.

Recurentul a menționat că instanța de apel a dat o apreciere greșită

probelor administrate pe dosar, fapt ce a adus la achitarea nefondată a lui

Bogaticov Maxim, deoarece vina lui este dovedită prin probele acumulate

5

și prezentate de partea acuzării, și anume: prin declarațiile martorilor

Pîrlea V., Coșulean V., schema și procesul-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier, raportul de expertiză medico-legală a cadavrului nr.

1016 din 18.05.2009, raportul de expertiză complexă (auto-tehnică și

medico- legală) nr.1716, 258 din 10.10.2011, procesul-verbal de examinare și

verificare a stării tehnice a unității de transport, raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 60 din 18.07.2012.

Astfel, probele prezentate în confirmarea vinovăției inculpatului

Bogaticov Maxim urmau a fi apreciate de către instanțele judecătorești din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, din

punct de vedere al coroborării lor.

6.1. Recurs ordinar împotriva hotărîrilor nominalizate în temeiul art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a declarat și avocatul

Vornicescu Constantin în numele succesorului părții vătămate Boțan

Vladimir, care solicită admiterea recursului, casarea hotărîrilor contestate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a

inculpatului Bogaticov Maxim în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu

admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.

Recurentul a menționat că instanțele de judecată își motivează

sentința pe probele care au fost cercetate în ședințele de judecată, astfel

acestea urmau să dea aprecierea tuturor probelor anexate la materialele

cauzei, atît a înscrisurilor, raporturilor de expertiză, cît și declarațiilor

martorilor. Însă, instanțele inferioare s-au bazat în exclusivitate pe

concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 60 din

18.07.2012, potrivit căruia la momentul impactului victima Boțan P. era

deja decedat, necătînd la faptul că anterior au fost efectuate încă 2 expertize

medico-legale din 18.05.2009 și 10.10.2011, concluziile cărora experții nu au

constatat că victima la momentul impactului era decedat. Astfel, apar dubii

în concluziile raportului de expertiză în comisie din 18.07.2012, unde, peste

o perioadă de timp și anume de 3 ani, să se constate, că cet. Boțan P. era

decedat la momentul loviturii.

Totodată, martorul Coșuleanu V. a declarat că a auzit zgomotul

loviturii, a unui strigăt, apoi zgomot, unde, s-a apropiat și a văzut o

persoană jos și un automobil de model „VAZ” la cîțiva metri de el. Alte

automobile nu a văzut ca să circule cu careva timp înainte de lovitură sau

6

la acel moment, luminile la automobilul implicat în accident erau slabe, iar

afară era un timp cînd ziua de îngîna cu noaptea. Suplimentar, fiind audiat

în instanța de apel a comunicat că s-a apropiat de persoana care se afla jos,

l-a palpat, acesta era călduț. Prin urmare, instanțele nu au dat aprecierea

corespunzătoare acestor declarații, or, raportul de expertiză este aceiași

probă, care trebuie să fie cercetată și apreciată în ansamblu cu alte probe.

Bogaticov Maxim l-a tamponat pe partea vătămată, martorul a auzit strigăt,

apoi zgomot, alte automobile pe traseu nu erau la momentul impactului,

vizibilitatea fiind redusă, amurgise și acest timp este cel mai periculos

pentru conducătorii auto, iar la automobilul „VAZ” lumina farurilor era

slabă, neatenția conducătorului auto și în rezultat impactul comis, aceste

circumstanțe și dovezi, demonstrează legătura cauzală între încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere și decesul pătimitului. Astfel, atît

instanța de fond, cît și cea de apel, eronat a interpretat circumstanțele

cauzei și nu a dat aprecierea tuturor probelor prezentate de acuzatorul de

stat, în consecință fiind pronunțată o sentință de achitare.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

7

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel în cauza dată nu a

respectat aceste stricte prevederi legale și nu a făcut analiza tuturor

probelor prezentate de procuror în expunerea argumentelor sale.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursurilor, în raport cu

actele cauzei, constată că judecînd apelurile, instanța de apel n-a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție pripită de

respingerea apelurilor declarate de procuror și succesorul părții vătămate,

prin ce a comis eroarea de drept prescrisă la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

Or, soluția de respingere a apelurilor declarate este insuficient

motivată și necorespunzătoare cumulului de probe administrate și

nemijlocit verificate în ședințele de judecată atît a primei instanțe, cît și a

celei de apel, în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, iar

instanța de apel fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate de acuzatorul de stat și succesorul părții vătămate, a

adoptat soluția contestată.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța

de apel a respins apelurile declarate, decizia trebuia să cuprindă analiza

probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să

indice din care motive ele urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar

și poate administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră

necesare, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Astfel, pornind de la motivele recursurilor ordinare declarate de

procuror și avocatul Vornicescu C. în numele succesorului părții vătămate,

care au fost indicate de către aceștia și în apelurile sale rezultă următoarele:

Potrivit declarațiilor martorului Pîrlea Vitalie probă prezentată de

procuror în confirmarea învinuirii lui Bogaticov M., s-a reținut că, „la 16

mai 2009, după orele 2100, petrecînd oaspeții care fuseseră la el în vizită, s-a oprit

și împreună cu cumătrul său Nicolae, se uita la o îndoitură la ușa și aripa din

partea stîngă din spate a automobilului său de model “Mitubishi”. În acel

moment, a observat cum din direcția casei nr.4 mergea un bărbat în stare

8

de ebrietate avansată, se vedea după mersul clătinat. A mai stat afară și au

mai discutat, apoi a hotărît să se întoarcă la oaspeți. Apropiindu-se de str.

Deleanu, aproximativ la 15 m. a observat în lumina farurilor unui

automobil ce se deplasa din direcția str. N. Costin spre str. A. Iulia, cetățeanul

care trecuse pe alături, culcat pe partea carosabilă mai aproape de bordura

din dreapta, cu picioarele spre str. Deleanu 2. S-a gîndit că poate cineva din

șoferi să-l calce și imediat a auzit o șuerătură de frînă, după care de la stînga

spre dreapta, a apărut un autovehicul de model “VAZ” de culoare

întunecată, care s-a deplasat peste persoana dată, tîrîndu-l pe sub

autovehicul. Automobilul s-a oprit peste cîțiva metri de la locul unde a tamponat

pietonul, corpul acestuia rămînînd în spatele automobilului la vre-o 2 m. S-a

apropiat de locul accidentului și personal i-a controlat pulsul, care nu se simțea.

Persoana era fără puls, dar călduț. În stradă era întuneric, lipsea lumina rețelei

orașului. La fel, a concretizat că din momentul mișcării pietonului pe alături de el,

pînă cînd l-a observat pe carosabil nu a fost nici o lovitură. Cu certitudine a

afirmat că persoana nu stătea în picioare, cînd a trecut automobilul”.

În continuare, martorul Coșuleanu Vasile, o altă probă a

procurorului, a comunicat, că „la 16 mai 2009, aproximativ la ora 2140, fiind

afară la colțul casei nr. 4 din str. L. Deleanu, stînd de vorbă cu Pîrlea Vitalie a

auzit o șuerătură de frînă scurtă, după care a urmat o lovitură din direcția

carosabilului, apoi peste cîteva minute a urmat o altă șuerătură de frînă mai

scurtă. Privind spre drum a observat un automobil de model VAZ-2101 de

culoare verde, care s-a oprit la mijlocul drumului, iar în spatele acestuia,

la distanța aproximativ 1,5-2,0 m. se afla culcat pe carosabil un bărbat de

vîrsta aproximativ 50 ani, îmbrăcat în pantaloni de culoare închisă și cămașă de

culoare deschisă. Din direcția carosabilului a auzit numai o lovitură, iar

persoana accidentată n-a văzut-o să traverseze partea carosabilă, posibil în

momentul tamponării era culcat pe asfalt. În locul unde se afla cadavrul era o

bîltoacă de sînge, un pantof se afla la vre-o 6 m. pînă la cadavru. S-a apropiat de

pătimit și i-a palpat pulsul, care nu-l avea. Cînd a palpat victima temperatura

a considerat-o mai joasă ca de obicei, acesta era călduț. În stradă era

întuneric”.

Ca probe, acuzatorul de stat s-a mai referit și la schema și procesul-

verbal de cercetare la fața locului a accidentului rutier din 16.05.2009, în care este

9

indicat locul comiterii accidentului rutier, direcția de deplasare a

automobilului cît și a părții vătămate, locul impactului, care în coroborare

cu declarațiile martorilor Pîrlea V. și Coșuleanu V. demonstrează în opinia

acestuia direct încălcările comise de inculpat, raportul de expertiză medico-

legală nr. 1016 din 30.06.2009, potrivit căruia, moartea cet. Boțan Pavel a

survenit în rezultatul traumatismului asociat a capului, toracelui, bazinului

și membrelor, la examinarea medico-legală a cadavrului au fost depistate

mai multe leziuni: - traumă cranio-cerebrală deschisă, - traumă închisă a

toracelui, - traumă închisă a bazinului, - traumă a membrelor superioare și

inferioare, - revărsate sangvine în țesuturile moi în regiunea lombară.

Toate leziunile enumerate au fost produse prin acțiune traumatică cu corp

contondent sau la lovire cu acesta, cu puțin timp pînă la deces și au

legătură cauzală direct cu survenirea decesului. Fractura coloanei

vertebrale, fractura apofizelor spinoase a vertebrelor toracale, fractura

patelei, pete pergamentate pe membrele inferioare, lezarea splinei și

ficatului, fracturi costale – au fost produse prin acțiunea traumatică cu corp

contondent sau la lovirea de acesta, posibil postmortem, procesul-verbal de

examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport, unde sunt stabilite

și fixate deteriorările rezultate a accidentului rutier și anume: pe partea

stîngă a parbrizului este crăpat 6-7 m, fusta față, semnalizatorul stîng, bara

de protecție – lipsește, care sunt caracteristici tamponării pietonului,

raportul de expertiză complexă medico-legală auto-tehnică nr. 1716, 258 din

10.10.2011 conform căruia, suplimentar datelor din prima expertiză s-a

stabilit că, reieșind din investigațiile efectuate, se poate de constatat că la

momentul impactului automobilului cu corpul lui Boțan P., acesta se afla în

poziție orizontală, mai multe din leziunile depistate la cadavrul sau

produs în urma loviturii cu partea față-inferioară a automobilului model

VAZ 2101, urmat de traversarea acestuia. Reieșind din circumstanțele

indicate, la momentul observării pietonului culcat cu faza scurtă, șoferul

automobilului VAZ 2101, nu dispunea de posibilitatea tehnică de a evita

tamponarea, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 60

din 18.07.2012, conform cărora, suplimentar datelor din expertizele

efectuate anterior, s-au stabilit următoarele, concluziile referitor la leziunile

corporale postmortem este confirmată și prin rezultatele investigațiilor

suplimentare histopatologice a materialului necroptic, de asemenea prin

10

lipsa acumulărilor de sînge în cavitățile pleurale în prezența rupturilor de

pulmoni. Din considerentele expuse, se poate afirma cu cea mai mare

probabilitate că – la momentul impactului dintre corpul pietonului cu

automobilul VAZ CHA 267, cet. Boțan Pavel era deja decedat. Anterior, de

tamponare, aproximativ cu 30-40 min., cet. Boțan P. probabil a fost lovit

de un alt automobil de tip autoturism, după care, instanța de apel a

concluzionat că probele enumerate mai sus, nu confirmă vinovăția

inculpatului Bogaticov Maxim în comiterea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a argumentat

la general faptul că probele respective nu confirmă vinovăția inculpatului,

fără să aprecieze fiecare probă în parte și să se pronunțe asupra

admisibilității sau inadmisibilității acesteia, și deși, instanța de apel a

menționat prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a respectat anume

aceste prevederi la adoptarea deciziei recurate.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel pripit și-a

motivat soluția de menținere a achitării inculpatului Bogaticov Maxim, din

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

Instanța de recurs constată că atît instanța de fond, cît și cea de apel

nu a apreciat raportul de expertiză complexă auto-tehnică și medico-legală

nr.1716, 258 din 10 octombrie 2011, concluziile căreia sunt atît în favoarea

inculpatului, cît și în defavoarea acestuia, instanțele de judecată s-au limitat

doar la transcrierea concluziilor din raport, fără a le analiza și a le raporta

la fapta comisă. Potrivit raportului de expertiză nominalizat, la momentul

observării pietonului culcat, la faza scurtă, șoferul automobilului nu

dispunea de posibilitatea tehnică de a evita tamponarea prin frînare,

deoarece distanța de oprire a automobilului care se deplasa cu viteza de 60

km/oră este mai mare decît distanța vizibilității obstacolului (pietonului) în

faza scurtă de 25 metri.

Astfel, distanța de oprire a automobilului care se deplasa cu viteza de

60 km/oră pe carosabilul neiluminal – este de 36 metri.

11

Inculpatul Bogaticov Maxim confirmă că se deplasa cu viteza de

aproximativ 50 km/oră, iar potrivit experimentului efectuat la locul

accidentului rutier, șoferul a putut observa obstacolul (pietonul culcat) la

vizibilitatea luminii în faza scurtă de la distanța de 25 metri, iar în faza

lungă de 35 metri.

Potrivit materialelor cauzei și anume procesului-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier și schemei, semnată de către inculpat, se constată

că, de la locul tamponării (călcării) pietonului, acesta a fost tîrît 11,6 metri,

și doar de la cadavrul acestuia se observă urmă de frînare la o distanță de

2,8 metri.

Prin urmare, instanța urma să verifice a avut destul timp și

posibilitatea tehnică ca șoferul automobilului să oprească automobilul prin

frînare de la momentul vizibilității obstacolului?

Totodată, care a fost motivul că Bogaticov Maxim nu a întreprins

careva măsuri (acțiuni) în vederea efectuării careva manevre de ocolire

pentru a evita tamponarea, în cazul în care pe carosabil alte automobile nu

circulau.

La fel, instanța de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare

declarațiilor martorilor Pîrlea V., Coșuleanu V. referitor la perioada de

timp a accidentului rutier – vizibilitatea fiind redusă (ora 21 40), la data de

16 mai 2009, că afară începea să se însereze, acest timp fiind cel mai

periculos pentru conducătorul auto, iar la automobilul „VAZ 2101”, cu n/î

CHO 267, lumina farurilor era slabă, însă în Regulamentul Circulației

Rutiere se menționează că, „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”.

De asemenea, la argumentarea necesității respingerii apelurilor

declarate, instanța de apel nu a apreciat în totalitate concluziile raporturilor

de expertiză medico-legale nr.1016 din 30.06.2009 și complexă nr.1716, 258

din 10.10.2011, potrivit cărora experții nu au constatat că victima Boțan P.

la momentul tamponării era decedat, nici în una din ele nu se afirmă cu

certitudine faptul tamponării pietonului de către un alt mijloc de

transport, urmele de sînge au rămas la fața locului anume în locul unde

12

corpul pietonului a rămas intact în urma traversării de către automobilul

VAZ, cu n/î CHA 267 condus de inculpatul Bogaticov M., precum și nu

sunt careva martori sau date care ar afirma faptul că pietonul în cauză a

fost lovit și de un alt automobil sau că corpul pietonului s-a aflat careva

timp nedeterminat, de pînă la 30-40 min., amplasat pe traseu care este în

vizorul atît a pietonilor, cît și a șoferilor, inclusiv în jurul orei 2140, a lunii

mai (16.05.2009).

Astfel, raportul de expertiză în comisie nr.60 din 18.07.2012 vine în

contradicție cu datele din expertizele nominalizate mai sus, în care s-au

stabilit că,„concluziile referitor la leziunile corporale postmortem este confirmată

și prin rezultatele investigațiilor suplimentare histopatologice a materialului

necroptic, de asemenea și prin lipsa acumulărilor de sînge în cavitățile pleurale în

prezența rupturilor de pulmoni. Din considerentele expuse, se poate afirma cu cea

mai mare probabilitate că – la momentul impactului dintre corpul pietonului cu

automobilul VAZ CHA 267, cet. Boțan Pavel era deja decedat (fapt demonstrat cu

certitudine prin lezarea post-mortem a organelor interne vitale ficatul și splina).

Anterior, de tamponare, aproximativ cu 30-40 min., cet. Boțan P. probabil a fost

lovit de un alt automobil, de tip autoturism. Decesul cet. Boțan P. a survenit în

urma traumatismului contuz asociat, intravital, al craniului, coloanei vertebrale,

toracelui, bazinului, membrelor superioare și inferioare, rolul cel mai important

în tanatogeneză aparținînd traumei cranio-cerebrale”.

N-au fost verificate și apreciate în acest sens și declarațiile depuse de

Bogaticov Maxim în calitate de bănuit la 25 mai 2009 (f.d.61-62, vol.I), unde

acesta a declarat că, „la locul accidentului s-au apropiat persoane, i-au

controlat pulsul și au spus că este încă viu, mai tîrziu a înțeles că pietonul a

decedat”.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel nu a dat

careva apreciere declarațiilor inculpatului Bogaticov Maxim depuse pe

parcursul urmăririi penale, care, imediat după accident a susținut faptul că,

„a fost orbit de farurile automobilelor care veneau în întîmpinare”, depoziții care

au fost modificate în cadrul audierii sale în calitate de bănuit, unde a

declarat că la momentul traversării de către automobil peste pieton, din

partea opusă venea alt mijloc de transport, la care lumina farurilor era

slabă, dar pe el (Bogaticov M.) nu l-a orbit, iar la întrebarea de ce în prima

13

explicație depusă personal de el în scris, a declarat contrariul, nu a putut

răspunde (f.d.22, 62, vol.I).

Instanța de apel pripit, a susținut poziția instanței de fond în ce

privește aprecierea probelor, acceptînd niște concluzii de ordin general, cu

privire la conținutul declarațiilor martorilor Coșuleanu V. și Pîrlea V.,

precum și probele materiale.

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de

vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în

cererile de apel, în baza evaluării proprii, juste, a probelor administrate în

cursul urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de oralitate,

nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a celor

administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază

procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de

Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a deciziei

instanței de apel cu remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecată în cadrul căreia urmează a fi apreciate de instanța de

apel în cumul cu toate probele la justa lor valoare pentru adoptarea unei

soluții juste și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate de procuror și succesorul părții vătămate

în apel, și cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture

14

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron și de avocatul

Vornicescu Constantin în numele succesorului părții vătămate Boțan

Vladimir, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Bogaticov Maxim

Valentin și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință

publică la 30 aprilie 2014, ora 0950.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

15