1ra-647/14 — Art. 264 al.3 lit. a, b CP

Instanța de fond din 03.01. - pînă la 06.03.2012;

Curtea de Apel Bender din 19.03. - pînă la 28.06.2012;

Curtea Supremă de Justiție din 22.11.2012 pînă la 29.01.2013;

Curtea de Apel Bender din 23.02. - pînă la 13.11.2013; 3. Curtea Supremă de Justiție din 26.02. - pînă la 02.04.2014. Asupra recursului ordinar, Colegiul penal CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 06 martie 2012, Pereverzov Vladislav a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa numită cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani. S-a dispus încasarea de la Pereverzov Vladislav în beneficiul lui: Toacă Ioana prejudiciul material în sumă de 2400 lei; Petrov Alexandra prejudiciul material în sumă de 2000 lei și prejudiciul moral în sumă de 300 lei; Cojocari Elena prejudiciul moral în sumă de 1500 lei; Popova Elena prejudiciul material în sumă de 65000 lei și prejudiciul moral în sumă de 35000 lei. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Pereverzov Vladislav la 16 octombrie 2011, în jurul orei 02.00, conducînd automobilul de model „BMW 520 i”, cu n/î C PP 569, care aparținea cet. Popov Oleg, se deplasa cu viteză excesivă pe traseul dintre sat. Șerpeni și sat. Delacău, r-nul Anenii Noi și încălcînd prevederile Regulamentului circulației rutiere aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 713 din 27.07.1999 și anume: - pct. 2 „În Republica Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul circulației”; - pct. 42 al. (1) Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau 1 indicatoarele rutiere 5.28 - 5.32.3, iar în lipsa acestora – de către conducătorii vehiculelor, ținînd cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare; - pct. 42 al. (3) Pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus; - pct. 45 al. (1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră; - pct. 47 al. (2) Limitele maxime de viteză pe drumurile publice sunt de 90 km/pe oră”, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și a derapat de pe traseu, lovindu-se într-un copac. În rezultatul accidentului, pasagerului Oleg Popov i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumă asociată închisă toraco-abdominală cu hemoragii difuze în țesuturile moi ale cutiei toracice la nivelul fracturilor costale, multiple leziuni costale pe stînga, ruptura plămînilor în regiunea hilului, ruptura biafragmei, ficatului și stomacului, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 216/D-2011 din 07.11.2011, se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață și care au legătură directă cu survenirea decesului lui Oleg Popov, iar pasagerei Toacă Iana i-a fost cauzată fractura osului femural 1/3 superioare pe stînga cu deplasarea fragmentelor, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 212 D-2011 din 01.11.2011, se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, pasagerei Petrov Alexandra i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumă cranio- cerebrală închisă cu contuzia cerebrală gr. II, traumă vertebromedulară în regiunea cervicală, fractură a oaselor bazinului pe dreapta fără deplasare, fractură multifragmentală a corpurilor vertebrelor Ch3, Ch4, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 218/D-2011 din 07.11.2011, se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață și pasagerei Cojocari Elena i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 213/D-2011 din 01.11.2011, plagă contuză în regiunea capului și se califică ca vătămare corporală ușoară. 3. Procurorul și succesorul părții vătămate Popova Elena au atacat cu apeluri sentința instanței de fond, care au solicitat casarea acesteia, cu condamnarea lui Pereverzov Vladislav la 7 ani închisoare, invocînd că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă și că prima instanță nu a ținut cont de faptul că acesta a recunoscut vinovăția doar în prima instanță, nu a reparat prejudiciul material, nici moral, de faptul că consecințele grave survenite au provocat suferințe persoanelor apropiate părților vătămate, în cauză au avut de suferit persoane minore. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 iunie 2012, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de succesorul părții vătămate Popova Elena, cu menținerea sentinței primei instanțe. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Pereverzov V. în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, iar la individualizarea 2 pedepsei, instanța de fond a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal, astfel stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de procuror, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) CPP, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, din motiv că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța greșit a interpretat și aplicat prevederile art. 75 și 90 Cod penal; - instanța de apel nu a reținut că inculpatul nu a restituit daunele materiale cauzate părților vătămate și nici nu a încercat să repare măcar parțial daunele cauzate prin infracțiune; - motivarea instanței de apel cu referire la personalitatea inculpatului este eronată, or, în cauză nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a întreprins acțiuni cinice în vederea coruperii succesorului părții vătămate Popova Elena, intimidînd-o în vederea renunțării la dreptul de atac.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2013, a fost admis recursul procurorului, casată decizia instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. La adoptarea soluției date, instanța de recurs a statuat că, la aplicarea pedepsei lui Pereverzov Vladislav pentru infracțiunea comisă, instanțele ierarhic inferioare nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, astfel nu au argumentat convingător care au fost motivele, ce ar permite aplicarea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blîndă. La fel, instanța de recurs a mai reținut, că decizia instanței de apel este contrară art. 414, 417 CPP, or, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de procuror.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, au fost admise apelurile declarate de procuror și de succesorul părții vătămate Popova Elena, casată parțial sentința primei instanțe, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui Pereverzov Vladislav în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În rest, sentința a fost menținută. 7.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, probele pe cauza dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, care confirmă vinovăția inculpatului Pereverzov Vladislav în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, însă, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61, 75 Cod penal și neîntemeiat a aplicat art. 90 Cod penal. În acest context, instanța de apel soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsă, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea altor persoane, de 3 restabilirea echității sociale, astfel a conchis a-i aplica inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului Pereverzov Vladislav, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Pereverzov Vladislav să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, din motivul asprimii pedepsei, invocînd că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului nu a luat în considerație prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră pentru infracțiunea săvîrșită, inculpatul pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina și s-a căit pentru cele săvîrșite, a recuperat prejudiciul cauzat parțial, circumstanțe, care în opinia recurentului, în privința inculpatului poate fi stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt stabilite de către instanțele ierarhic inferioare, însă, critică hotărîrea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate lui Pereverzov Vl., însă, nu aduce argumente concrete în raport cu temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP. Astfel, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 8 al prezentei decizii, prin care se susține că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și nejustificat i-a înăsprit pedeapsa, - instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 7.1, astfel decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. 414, 417 CPP, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune. În acest context, instanța de recurs, menționează că argumentele recurentului, precum că, - „…la individualizarea pedepsei inculpatului Pereverzov Vladislav, instanța de apel neîntemeiat a înăsprit pedeapsa, că aceasta pedeapsă nu este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, inculpatul pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina și s-a căit pentru cele săvîrșite, a recuperat prejudiciul cauzat parțial”, - au fost obiect de examinare și, în acest aspect, instanța de apel just a ținut cont de totalitatea circumstanțelor menționate supa, însă, acestea nefiind suficiente întru aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate, iar careva circumstanțe esențiale ce ar indica la aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate în temeiul art. 90 CP, - nu au fost stabilite în prezenta cauză. 4 De asemenea, instanța de recurs menționează, că instanța de apel a rejudecat cauza prin prisma prevederilor art.436 CPP, astfel a îndeplinit indicațiile instanței de recurs privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, - DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului Pereverzov Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Pereverzov Vladislav Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Semnată la data de 10 aprilie 2014. Pronunțată integral la 23 aprilie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Liliana Catan 5