1ra-651/2014 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-651/2014 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-651/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, de către

avocatul, Mîrzîncu Aurelia, în numele inculpatei,

Danuța Nadejda Vasile, născută la 24 aprilie 1964,

originară și domiciliată mun. Chișinău com. Sîngera s.

Revaca str. M. Eminescu, 14.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

încetat procesul penal în privința lui Danuța Nadejda Vasile învinuită în baza art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

învinuită, că în luna mai-iunie 2012, a semănat și cultivat în grădina gospodăriei

amplasate pe str. M. Eminescu, 14, s. Revaca, com. Sîngera mun. Chișinău, ce

aparține lui Danuța Ivan, 98 de plante de culoare verde, ce au fost ridicate în urma

percheziției la domiciliu la 19.06.2012 și care conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 149 din 27.06.2012, reprezintă plante de cînepă în cantități

deosebit de mari și se referă la substanțe narcotice neutilizate în scopuri medicinale,

deoarece conțin tetrahidrocannabinol - component narcotic activ.

Acțiunile lui Danuța N.V., de către organul de urmărire penală, au fost

încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal – semănatul și cultivarea ilegală a

plantelor, care conțin substanțe narcotice, în proporții deosebit de mari.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Danuța

N.V. să fie condamnată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare

în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa

1

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, de a-i suspenda condiționat executarea pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani.

În motivarea apelului a invocat, că în cadrul aprecierii probelor instanța de

judecată eronat a exclus caracterul probatoriu al procesului verbal de percheziție

din 19.06.2012, prin care la domiciliul lui Danuța N.V., au fost depistate 98 plante

de cînepă, ulterior apreciind critic probele derivate, iar motivarea excluderii probei

fiind una declarativă și lipsită de temei juridic. Astfel, potrivit faptelor constatate în

sentință, organul de urmărire penală, la efectuarea percheziției în grădina lui

Danuța N.V., nu a dispus de autorizarea judecătorului de instrucție, iar încheierea

din 14.06.2013, emisă de judecătorul de instrucție, s-a admis efectuarea percheziției

doar în domiciliul lui Danuța I. În contextul dat, potrivit art. 6 pct. 11) Cod de

procedură penală, prin noțiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înțelege

și orice teren privat, condiție ce confirmă caracterul asertoric al motivării aplicării

de către instanță a principiului fructele pomului otrăvit.

Pentru a constata dacă probele reprezintă fructele pomului otrăvit, instanța urma

să examineze toate faptele ce rezultă din administrarea inițială a probelor și

acumularea ulterioară de probe. Potrivit practicii CtEDO, administrarea probelor în

cadrul procesului penal se realizează potrivit normelor procedurale prevăzute în

legislația procesual penală a fiecărui stat și că nu întră în competența sa

posibilitatea de a aprecia asupra temeiniciei administrării mijloacelor de probă în

cauză (Van Mechelen ș.a. vs Olanda).

Instanța de fond, neîntemeiat a dat o apreciere critică informației prezentate de

procuratura sect. Botanica mun. Chișinău, referitor la cauza penală nr. 2012420844,

prin care instanței i s-a adus la cunoștință, că ordonanța de suspendare a urmăririi

penale a fost anulată cu dispunerea reluării urmăririi penale și depășind limitele

învinuirii, a solicitat repetat de la organul de urmărire penală, prezentarea în

ședința de judecată a informației asupra cauzei penale nr. 2012420844, care la

momentul solicitării se afla în procedura SUP a IP Botanica, iar refuzul organului

de urmărire penală, fiind interpretat ca lipsa unei astfel de cauze.

Potrivit, probelor prezentate, instanța de judecată urma să dea o apreciere

critică declarațiilor date de către inculpată, deoarece fiind audiată în instanța de

judecată, ultima a comunicat că plantele nu au fost numărate și au fost împachetate

în absența ei, deși potrivit raportului de expertiză nr. 149 din 27.06.2012, expertul la

partea cercetării a menționat că plantele au parvenit spre examinare sigilate cu o

hârtie de culoare albă pe suprafața căreia cu colorant albastru este înscris cu text

continuu și semnăturile participanților, printre care Danuța Ivan și Nadejda, același

fapt este expus și în procesul verbal de percheziție, prin ce se constată că la

efectuarea acțiunilor de percheziție au fost prezenți și Danuța Ivan și Nadejda,

circumstanță ce reflectă intenția inculpatei de a duce în eroare instanța în scopul

evitării pedepsei penale. Aceleași declarații ale inculpatei, au stat la baza aprecierii

ca vădit false a declarațiilor martorilor Balamatiuc V. și Bîrcă E., care erau confirmate

prin celelalte probe ale acuzării.

2

2013, a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin care,

Danuța N.V., a fost condamnată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de circulația legală a

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 1 an.

Dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte au fost menținute.

soluția instanței de fond privind încetarea procesului penal intentat împotriva lui

Danuța N.V., în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece

aceste prevederi au fost aplicate formal, indicînd că există circumstanțe care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Instanța de apel a menționat că, circumstanțele care exclud urmărirea penală

sunt prevăzute la art. 275 Cod de procedură penală, iar la etapa judecării cauzei în

instanța de judecată procedura de încetare a procesului penal este reglementată de

prevederile art. 332 Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel a notat, că la art. 391 Cod de procedură penală

sînt prevăzute cazurile în care se adoptă sentința de încetare a procesului penal, așa

dar legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a procesului penal și

numai în pct. 6) se face trimitere la o normă de blanchetă există alte circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Însă,

pct. 6) repetă conținutul pct. 9) al art. 275 Cod de procedură penală, dar cu o

importanță de concretizare, și anume că acele circumstanțe care exclud sau

condiționează desfășurarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de lege. Astfel

de situații de drept pot exista atunci când instanța de judecată va constata că

persoana pusă sub învinuire de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin.

(4) Cod penal sau art. 206 alin. (4) Cod penal este victima traficului de ființe umane,

ori infracțiunea este săvârșită de reprezentanții corpului diplomatic ai statelor

străine sau de alte persoane care, potrivit art. 11 alin. (4) Cod penal, nu se supun

jurisdicției penale a Republicii Moldova.

Prin existența altor circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală, pot fi reținute și cazurile prevăzute de art. 57-

58, art. 217 alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd expres liberarea

persoanei de răspundere penală în cazul prezenței anumitor circumstanțe.

Din cele menționate, instanța de apel a conchis, că încălcările legii procesuale

penale constatate de instanța de fond, nu cad sub incidența dispoziției „altor

circumstanțe prevăzute lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală", prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a considerat greșită concluzia instanței de fond,

precum că în cauză nu este posibil de a adopta o hotărîre de condamnare, iar

probele administrate la cauză sînt lovite de nulitate și nu pot fi admise, în

conformitate cu art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece reieșind

3

din materialele cauzei, la finisarea urmăririi penale, când inculpata și apărătorul

său au luat cunoștință de materialele dosarului, aceștia n-au invocat despre

nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce

prezumă că au fost de acord cu legalitatea lor.

5.1 Dat fiind faptul, că instanța de fond a admis o gravă eroare de fapt și de

drept ca urmare a aprecierii incorecte a materialului probator din dosar, instanța de

apel a constatat că, Danuța N.V. aproximativ în luna mai-iunie 2012, a semănat și

cultivat în grădina gospodăriei amplasată pe str. M. Eminescu, 14 s. Revaca, com.

Sîngera mun. Chișinău, ce aparține lui Danuța Ivan, 98 de plante de culoare verde,

ce au fost ridicate în urma percheziției la domiciliu la 19.06.2012 și care conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 149 din 27.06.2012, reprezintă plante

de cînepă în cantități deosebit de mari și se referă la substanțe narcotice neutilizate

în scopuri medicinale, deoarece conțin tetrahidrocannabinol - component narcotic

activ.

În opinia instanței de apel, vina inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate

este dovedită prin declarațiile martorilor Onița L. (f.d. 23 și 131), Danuța I. (f.d. 24),

Bîrcă E. (f.d. 25 și 132), Balamatiuc V. (f.d. 26 și 133), de asemenea și de materialele

cauzei penale și anume: procesul verbal de percheziție din 19.06.2012 (f.d. 11-12),

raportul de expertiză nr. 149 din 27.06.2012 (f.d. 15-17), înregistrarea video din

cadrul percheziției din 19.06.2012.

Evaluând ansamblul de probe administrate, instanța de apel a constatat că

vinovăția inculpatei a fost dovedită pe deplin, iar versiunea ei precum că plantele

au fost numărate și au fost împachetate în absența ei se infirmă prin datele

raportului de expertiză nr. 149 din 27.06.2012, din conținut căruia rezultă că Danuța

N.V. a făcut cunoștință cu acesta si nu a avut obiecții asupra lui.

Instanța de apel nu a stabilit careva temeiuri pentru a aprecia critic

declarațiile martorilor, deoarece nu s-au constatat împrejurări ce ar dovedi

nepărtinirea acestora sau faptul urmăririi a careva scopuri pentru a incrimina pe

nedrept o persoană nevinovată.

În speța dată, instanța de apel a reținut fapta, semănatul și cultivatul ilegal al

plantelor ce conțin substanțe narcotice în proporții deosebit de mari reieșind din

numărul plantelor depistate și ridicate - 98 fire, cât și a faptului că din înregistrarea

video este vădită îngrijirea acestor plante, nefiind prezente buruieni, pământul era

prelucrat și erau amplasate în rânduri și nu haotic.

În atare împrejurări, instanța de apel, a considerat că prin probele

administrate și cercetate în instanța de judecată a fost înlăturat dubiul comiterii

infracțiunii imputate, iar vinovăția inculpatei fiind dovedită prin probe certe,

pertinente, concludente, veridice și acțiunile acesteia se califică în baza art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal - semănarea și cultivarea ilegală a plantelor care conțin substanțe

narcotice în proporții deosebit de mari.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșită de Danuța N.V., care se clasifică, conform

4

art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă; de personalitatea inculpatei, care nu are

antecedente penale, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află; de

prezența copilului minor, invalid de gradul I, la întreținerea acesteia (f.d. 76);

neconștientizarea faptei comise; de lipsa circumstanțelor cauzei, care atenuează sau

agravează răspunderea; de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatei precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia.

Reieșind din circumstanțele enunțate, instanța de apel a apreciat că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate, în cauza dată, nu poate fi atins decât prin

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 1 an și cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții ce țin de circulația legală a substanțelor narcotice pe un termen de 5

ani. Totodată, instanța de apel a conchis, că nu este rațional să execute inculpata

pedeapsa cu închisoare și a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia

pe un termen de probă de 1 an, conform art. 90 Cod penal.

Mîrzîncu Aurelia, în numele inculpatei, care solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei, cu menținerea sentinței, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele, pe care se întemeiază

soluția. În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor părții apărării și

nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal

la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți;

- instanța de fond și-a argumentat clar și motivat soluția și circumstanțele

cauzei, care au dus la încetarea procesului penal;

- decizia instanței de apel este absolut ilegală și neîntemeiată, bazată pe

aprecierea eronată a tuturor probelor anexate la dosar și nu le-a dat o apreciere

corespunzătoare prin prisma art. 101 Cod de procedură penală;

- percheziția din grădina inculpatei s-a efectuat pînă la pornirea urmăririi

penale;

- percheziția din grădina inculpatei, s-a efectuat fără autorizarea judecătorului

de instrucție și în lipsa ordonanței motivate a procurorului;

- procesul verbal de percheziție din 19.06.2012 și raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 149 din 27.06.2012, nu pot fi admise ca probe, deoarece au fost

obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Reieșind din textul recursului, acesta este întemeiat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Temeiul pentru recurs, invocat de autorul acestuia – hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, poate fi aplicat în cazul cînd nu s-a motivat întemeiat

5

hotărîrea judecătorească. La fel, important este ca hotărîrea pronunțată să fie

motivată atît în fapt, cît și în drept.

Colegiul penal, analizînd textul deciziei atacate în coraport cu materialul

probator al prezentei cauze reține, că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, ce

cuprinde temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele care au dus în prezenta

speță, la adoptarea soluției de condamnare a inculpatei în baza art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal și anume – semănarea și cultivarea ilegală a plantelor care conțin substanțe

narcotice, în proporții deosebit de mari.

Concluzia instanței de apel, precum că soluția primei instanțe de încetare a

procesului penal intentat împotriva inculpatei, este greșită și formală, Colegiul

penal o consideră întemeiată, deoarece sentința de încetare a procesului penal cînd

există alte circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, se

adoptă în cazurile expres prevăzute în dispozițiile normelor Codului penal, fapt

constatat și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07.05.2013 privind examinarea

recursului în interesul legii nr. 4-1ril-1/2013 (pag. 5-6) și nicidecum în cazurile de

neadmitere a probelor ce au stat la baza învinuirii persoanei de săvîrșirea unei

infracțiuni.

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza dată, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet

și obiectiv probele administrate, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît cele ale apărării, cît și ale acuzării. Totodată, Colegiul consideră că

soluția adoptată, la caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin

ansamblul de probe expus și analizat în hotărîrea atacată și redat în pct. 5.1 al

prezentei decizii, iar probatoriul administrat coroborând în ansamblu, confirmă

vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Examinînd critica formulată de recurent, Colegiul reține ca un argument de

bază invocat, că percheziția în grădina inculpatei a fost efectuată fără autorizarea

judecătorului de instrucție, fiindcă colaboratorii de poliție au avut doar autorizarea

judecătorului de instrucție, pentru percheziția numai a domiciliului soților Danuța,

în scopul depistării unor bunuri sustrase, în rezultatul săvîrșirii unei infracțiuni de

furt. Acest argument, însă nu poate fi reținut de către instanța de recurs, deoarece

potrivit art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală, prin noțiune de domiciliu se

înțelege - locuință sau construcție destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a

unei sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă

maritimă sau fluvială), precum și încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o

parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin

noțiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înțelege și orice teren privat, automobil,

navă maritimă și fluvială privată, birou. Astfel, în sensul articolului enunțat, grădina

inculpatei se încadrează în noțiunea de domiciliu, fiind obiect al percheziției

autorizate de către judecătorul de instrucție prin încheierea din 14.06.2012.

6

Din lucrările dosarului, Colegiul constată, că potrivit procesului verbal de

percheziție din 19.06.2012, la domiciliul lui Danuța N.V., nu au fost depistate

bunurile sustrase în rezultatul săvîrșirii furtului, însă au fost depistate 98 plante de

cînepă, ce ar conține substanță narcotică.

Referitor la argumentul recurentului, precum că judecătorul de instrucție prin

încheierea din 14.06.2012 a autorizat percheziția în scopul depistării unor bunuri

sustrase în rezultatul unei infracțiuni de furt și nicidecum nu a autorizat percheziția

privind depistarea și ridicarea plantelor de cînepă, Colegiul penal menționează, că

în conformitate cu prevederile alin. (6) art. 128 Cod de procedură penală, obiectele

și documentele descoperite în timpul percheziției sau ridicării, a căror circulație

este interzisă de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul dacă au sau nu legătură

cu cauza penală.

În acest sens, instanța de recurs notează, că legea procesual penală obligă

ridicarea obligatorie a obiectelor pentru a căror confecționare, comercializare sau

păstrare este prevăzută răspunderea penală. Dintre acestea fac parte substanțele

narcotice, psihotrope, otrăvitoare, radioactive, explozive etc. În astfel de

circumstanțe, Colegiul statuează, că nu era necesară o altă autorizare a

judecătorului de instrucție, întru depistarea plantelor ce ar conține substanțe

narcotice, deoarece colaboratorii de poliție deja erau obligați prin lege să ridice

aceste plante interzise de lege.

În rezultatul percheziției efectuate, ofițerul de urmărire penală al SUP a CPs

Botanica, mun. Chișinău, Damir V., a întocmit la 03.07.2012, raport de autosesizare

privind infracțiunea depistată (f.d. 4), acțiune ce se încadrează în conformitate cu

prevederile art. 262 alin. (3) Cod de procedură penală, care stipulează, că în cazul

depistării infracțiunii nemijlocit de către lucrătorul organului de urmărire penală,

acesta întocmește un raport în care expune circumstanțele depistate și dispune

înregistrarea infracțiunii.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile alin. (1) art. 274 Cod de procedură

penală, prin ordonanța din 06.07.2012, a fost dispusă începerea urmăririi penale, în

baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pe faptul cultivării substanțelor narcotice

fără scop de înstrăinare.

În astfel de împrejurări, faptul că s-a efectuat percheziția la domiciliul

inculpatei, fără a fi intentată urmărirea penală în baza art. 217 alin. (4) Cod penal,

nu constituie derogare de la prevederile legale și sînt neîntemeiate, în acest sens,

alegațiile recurentului.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că procesul verbal de

percheziție din 19.06.2012 și raportul de expertiză nr. 149 din 27.06.2012, constituie

probe obținute în rezultatul efectuării unei acțiuni de urmărire penală (percheziția),

cu încălcarea legii procesual penale, în opinia Colegiului penal, la acest capitol

instanța de apel just a menționat, că la momentul finisării urmăririi penale și

prezentării pentru cunoștință a materialelor dosarului inculpata și apărătorul său,

nu au invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi

penale, ceea ce prezumă că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale

7

(f.d. 52). Această concluzie este susținută de instanța de recurs, avînd ca reper

reglementările alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală, ce stipulează că încălcarea

oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Totodată, instanța de recurs menționează, că recurentul nu a precizat în

recursul său asupra căror argumente a inculpatei și apărătorului său nu s-a expus

instanța de apel, din care considerent apreciază aceste invocări ca declarative și

nefondate.

Astfel, Colegiul atestă, că în fapt decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, iar soluția adoptată cuprinde motivele pe

care a fost întemeiată.

Instanța de recurs în baza art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, de către avocatul, Mîrzîncu

Aurelia, în numele inculpatei, Danuța Nadejda Vasile, în cauza penală în privința

acesteia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

8