1ra-201/2014 — art.217 al.4 , 90 CP

1ra-201/2014 — art.217 al.4 , 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-201/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco

Judecători – Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun, Iurie Bejenaru

Cu participarea:

Procurorului – Nicolai Suvac

Avocatului – Anatolie Lupașcu

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Gh. Eremciuc, de avocatul N. Baban în

numele inculpatei Dogotari Eugenia, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 18

martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2013, în

cauza penală privind-o pe

Dogotari Eugenia Vasile, născut la

24 august 1948, originară și locuitore din s.

Viișoara, r-nul Edineț, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13 septembrie 2012- 18 martie 2013;

Instanța de apel: 09 aprilie 2013- 12 iulie 2013;

Instanța de recurs: 06 noiembrie 2013- 15 aprilie 2014.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-au prezentat:

Procurorul, care a solicitat admiterea recursului înaintat în sensul declarat și

respingerea recursului declarat de avocatul Nicolae Baban în numele inculpatei

Dogotari Eugenia, ca fiind neîntemeiat.

Avocatul Anatolie Lupașcu în numele inculpatei Dogotari Eugenia, care a

susținut recursul declarat de avocatul Nicolae Baban în numele inculpatei, solicitînd

admiterea în sensul declarat și respingerea recursului înaintat de procuror.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a

exercita activitatea în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 4

(patru) ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării

pedepsei pe un termen de 4 (patru) ani.

Eugenia, în perioada lunii aprilie 2012 - 12 iunie 2012, a semănat și a cultivat ilegal

pe cotele de teren, ce-i aparțin cu drept de proprietate, cu numărul cadastral

4151204095 și 4151204096, amplasate în extravilanul s. Viișoara, r-nul Edineț, pe o

suprafață de 2,2101 ha plante de cînepă.

La 12 iunie 2012, între orele 16.00 – 21.30, de către colaboratorii de poliție a

Comisariatului de Poliție Edineț, în timpul cercetării terenurilor agricole menționate

au fost depistate 20735 plante asemănătoare cu planta de cînepă, care erau cultivate

ilegal, fără scop de înstrăinare, dintre care 66 plante au fost transmise pentru

efectuarea expertizei.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 486, din 15 iunie 2012,

masa vegetală neuscată, de culoare verde (66 exemplare cu tulpină, frunze și vîrfuri),

ridicată de pe terenul agricol, ce aparține lui Dogotari Eugenia, situată în extravilanul

s. Viișoara r-nul Edineț, sunt plante de cînepă. Aceste plante au fost examinate de

către expertul chimist a CPM în cadrul raportului cu nr. 486, din 15 iunie 2012 și la

20 iunie 2012 au fost anexate la cauza penală în calitate de corpuri delicte.

Conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 79, din 23 ianuarie 2006, plantele de

cînepă în număr de 20735 constituie plante care conțin substanțe narcotice și sunt în

proporții deosebit de mari.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie

condamnată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 2 ani 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a activa în domeniul de circulație a substanțelor narcotice.

În argumentarea apelului declarat procurorul a invocat, că pedeapsa aplicată

în privința inculpatei este prea blîndă în raport cu gravitatea faptei de care a fost

recunoscută vinovată, suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare este

nejustificată, instanța nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, precum și de atitudinea

inculpatei față de consecințele infracțiunii comise, instanța nu a ținut cont de

pericolul social al infracțiunii săvîrșite, de scopurile pedepsei, respectiv nu a ținut

cont de Hotărîrea Curții Supreme de Justiție nr. 16, din 31 mai 2004 „Cu privire la

individualizarea pedepsei”, la acest capitol, procurorul a invocat că instanța nu a ținut

2

cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de motivul și scopul

infracțiunii, de personalitatea vinovatei.

3.1. Împotriva sentinței a depus apel și avocatul Ghenadie Odobescu în

numele inculpatei, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare, pe motiv că inculpata nu a săvîrșit infracțiunea imputată, pe

motiv că lipsește obiectul infracțiunii.

În argumentarea apelului avocatul a invocat că:

1.sentința instanței de judecată este una neîntemeiată, la baza căreia au fost

puse circumstanțe ce nu au fost constatate in ședința de judecata, iar declarațiile

martorilor au fost schimonosite si interpretate neobiectiv numai in folosul acuzării,

prin ce a fost încălcat principiul prezumpției nevinovăției, garantat in art. 21 din

Constituția RM;

2.la adoptarea sentinței instanța:

- nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 384 alin. (3), 389 alin. (2)

Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința trebuie să fie legală, întemeiată,

motivată; sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, iar vina urmează

sa fie dovedită numai prin probe incontestabile, pertinente, concludente, utile si

veridice;

- nu a ținut cont de prevederile art. art. 1 alin. (1), 7, 8 Cod de procedură

penală, nu a respectat principiului legalității;

- nu a ținut cont de faptul, că de către organele de urmărire penală s-a înaintat

în privința inculpatei o învinuire neclară, iar instanța a preluat această învinuire;

- nu a ținut cont de faptul, că pe cauză este lipsă concluzia expertului precum

că toate plantele ridicate de pe terenurile inculpatei ar fi atribuite la mijloace

narcotice, fiind concluzie doar în raport cu 66 plante, dar și aceasta incompletă, dat

fiind că în concluzie nu se conține informație, dacă acestea conțin substanțe

narcotice;

- a preluat ca probă actul de constatare a specialistului (care nu poate fi ca

proba in condițiile art. 93 Cod de procedură penală), unde se indica că terenurile sunt

in stare bună, sunt afinate, pe rînduri se află plante de cînepă, dar cîte anume

specialistul nu concretizează;

- a reținut ca probă actul de constatare a specialistului, fără a ține cont, că s-a

dispus distrugerea plantelor ce sunt asemănătoare cu cînepa, fără ca ele să fie date la

expertiză pentru a stabili cu certitudine ce fel de plante sunt;

- nu a acordat suficientă eficiență prevederilor art. 314 alin. (1) Cod de

procedură penală, care reglementează caracterul nemijlocit al procesului de judecare

a cauzei, anume instanța este obligată, în cursul judecării cauzei să cerceteze

nemijlocit, sub toate aspectele, probele prezentate de părți sau administrate la cererea

acestora, inclusiv să cerceteze corpurile delicte. Deși corpurile delicte nu au fost

3

prezentate pentru a fi cercetate nemijlocit în proces, instanța a dedus vinovăția

inculpatei.

- nu a ținut cont de faptul, că inițial Dogotari Eugenia este învinuită de faptul

că a cultivat, nu a semănat plante de cînepă care conțin substanțe narcotice, ulterior

fiind modificată învinuirea. La acest capitol, instanța nu a dat eficiență pct. 4 alin. (2)

din Hotărirea Plenului CSJ RM nr. 02 din 26. 12.2011 „Cu privire la practica

judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor si a precursorilor”, care reglementează ca

prin cultivarea plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope se consideră

ansamblul lucrărilor ce țin de îngrijirea, udarea, plivirea, tratarea cu îngrășăminte,

afinarea solului, nimicirea dăunătorilor si alte activități de menținere in bune condiții

a plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, precum si recoltarea

acestora;

- nu a ținut cont de faptul, că pînă la recoltarea cînepii nu s-a ajuns, deoarece

era data de 12 iunie 2012, iar procurorul nici măcar nu a probat faptul ca plantele

depistate au crescut sau nu pe terenul ce aparține inculpatei, în condițiile cînd

Dogotari Eugenia neagă acest fapt, iar învinuirea este contrară cerințelor stipulate la

art. 281 Cod de procedură penală;

- nu a ținut cont de faptul, că procurorul nu a probat faptul cultivării plantelor

de cinepă de către Dogotari Eugenia (ingrijirea, udarea, plivirea, tratarea cu

îngrășăminte, afinarea solului, nimicirea dăunătorilor si alte activități de menținere in

bune condiții a plantelor care conțin substanțe narcotice), nici un martor sau alte

probe nu au dovedit aceste fapte, ceea ce se vede chiar din partea descriptivă a

sentinței;

- nu a ținut cont de faptul, că nu au fost prezentate probe, că anume inculpata

ar fi semănat, îngrijit plantele de cînepă, mai ales în condițiile, cînd aceasta nu a

recunoscut fapta, iar la terenurile ce le are în proprietate Dogotari Eugenia sau

membrii familiei acesteia, are acces orice persoană ce putea semăna cînepa.

fost respinse apelurile declarate, ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la

aplicarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de prevederile art. art. 7, 75, 61 Cod

penal, numindu-i inculpatei o pedeapsă coraportată la persoana ei, la caracterul și

gradul de pericol social al celor săvîrșite, ținînd cont de toate circumstanțele atît

atenuante cît și agravante, care în speță sunt lipsă, cît și de datele ce configurează

personalitatea ei.

Colegiul penal a considerat, că suspendarea condiționată a executării pedepsei

în privința inculpatei a fost dispusă de către prima instanță cu respectarea cerințelor

art. 90 Cod penal. Totodată, instanța de apel a menționat, că în apelul depus de

procuror nu s-a invocat care circumstanțe ce au stat la baza aplicării art. 90 Cod penal

4

de către instanța de fond și nu ar corespunde prevederilor legale, sau că pe cauză sunt

prezente alte circumstanțe, care ar fi în defavoarea inculpatei, cît și în defavoarea

criteriilor de individualizare utilizate la stabilirea pedepsei acesteia.

Astfel, Colegiul penal a considerat, că instanța de fond corect a concluzionat,

că nu este rațional ca inculpata să execute pedeapsa stabilită real, iar pedeapsa

condiționată este una echitabilă.

Mai mult, instanța de apel a menționat, că instanța de fond reieșind din

gravitatea infracțiunii, i-a numit inculpatei o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani (în condițiile cînd sancțiunea infracțiunii, prevăzută de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoare de la 1 la 6 ani), pe cînd în

apelul depus, procurorul deși invocă, că motivul depunerii apelului este blîndețea

pedepsei numite inculpatei, în același timp, prin cererea de apel solicită numirea unei

pedepse de închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni, fapt ce denotă, că de facto se

pledează pentru diminuarea pedepsei numite inculpatei, poziție, care, de altfel, a fost

susținută și de către procurorul participant în ședința instanței de apel.

Referindu-se la apelul avocatului, instanța de apel a menționat că, vinovăția

inculpatei a fost dedusă de către instanța de fond reieșind din totalitatea de probe,

prezentate și administrate în ședința de judecată ca: declarațiile martorilor audiați, cît

și a probelor scrise. Aceste probe, cercetate de către instanța de fond și reținute ca

fiind relevante, sunt într-adevăr suficiente pentru a deduce vina inculpatei pentru

infracțiunea ce i s-a încriminat.

Totodată, Colegiul penal a reiterat că, în ședința instanței de apel inculpata deși

inițial nu și-a recunoscut vina, după vizionarea înregistrării video a cercetării la fața

locului, nu a negat faptul, că într-adevăr loturile de pe care se strîngeau plantele de

cînepă îi aparțin cu titlu de proprietate. La fel, dînsa nu a negat faptul, că loturile

respective au fost prelucrate de către ea personal, iar timp de o lună nu a mai fost pe

la deal, considerînd că cineva special a făcut lucrul dat, în scop de răfuială. A auzit,

că prin sat au mai fost depistate plante de cînepă și pe alte terenuri.

Instanța de apel a dat apreciere critică afirmațiilor inculpatei cum că ea nu ar

fi cultivat plantele de cînepă, ci cineva, care ar fi vrut să le facă rău. Or, tot ea, în

același timp în instanța de apel, a menționat că a prășit cu vre-o lună înainte lanul de

porumb, unde au fost depistate plantele de cînepă și precum că la acel moment pe

lotul de pămînt ce-i aparține nu erau plante de cînepă, declarații ce se combat prin

actul de constatare a specialistului din 12 iunie 2012 (f.d. l3).

Astfel, din actul de constatare a specialistului din 12 iunie 2012, întocmit de

inspectorul control semincer Z. Roșca, rezultă că s-a constatat, că printre rîndurile de

porumb sunt observate plante de cînepă. Planta de cînepă avea înălțimea de pînă la

0,6 m., ea este în faza de vegetație și pe unele plante se observă infloriscențele.

Terenul se află într-o stare bună, este afînat la timp. Cînepă și porumbul au fost

semănate împreună, or, fiind semănate împreună, conform concluziei specialiștilor, se

deduce, că inculpata, ce a afirmat, că ea personal a prășit lanul de porumb, a prășit în

5

acel timp și plantele de cînepă, acțiune, ce potrivit explicațiilor date în pct. 4 alin. (2)

din Hotărârea Plenului CSJ RM nr. 02 din 26.12.2011" Cu privire la practica

judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor for si a precursorilor" se înțelege cultivarea

lor, or, prin cultivarea plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope se

consideră ansamblul lucrărilor ce țin de îngrijirea, udarea, plivirea, tratarea cu

îngrășăminte, afinarea solului, nimicirea dăunătorilor si alte activități de menținere

in bune condiții a plantelor, care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, precum si

recoltarea acestora.

Astfel, instanța de apel a specificat că cele menționate mai sus atestă univoc

prezența laturii obiective a infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatei și prezența

obiectului infracțiunii, ce demonstrează că anume 20 735 plante de cînepă au fost

depistate pe pe lotul ce aparține inculpatei, că anume toate aceste plante au fost

recunoscute ca corp delict, că din ele au fost verificate 66 plante, care conform

concluziei expertului au fost atribuite la mijloace narcotice, concluziile fiind valabile

și pentru celelalte plante ridicate la fața locului /prin extindere/, toate aceste plante

fiind supuse lichidării.

Colegiul penal nu a reținut și susținerile apelantului precum că, la adoptarea

sentinței instanța nu a acordat destulă eficiență prevederilor art. 384 alin. (3), 389

alin. (2) Cod de procedură penală. Or, instanța și-a motivat sentința, a indicat pentru

care motive a admis unele probe și le-a respins pe altele, și-a argumentat poziția

legată de soluția adoptată în sensul respectiv, concluziile instanței sunt bazate pe

probe concrete, dar nu pe presupuneri, după cum susține autorul apelului.

Judecînd cauza, instanța de apel a reținut că pe parcursul urmăririi penale de

către organul de urmărire penală au fost admise unele încălcări procesuale, ce au dus

la atingerea unor drepturi ale inculpatei, însă aceste încălcări nu pot afecta sentința

instanței de fond, nu pot duce la desființarea și achitarea acesteia de sub învinuirea

adusă.

În această ordine de idei s-a specificat, că organul de urmărire penală, contrar

cerințelor art. 158 Cod de procedură penală, nu a recunoscut ca corp delict CD cu

înregistrarea video a cercetării la fața locului, și nu a dispus atașarea acestuia la

materialele cauzei din f.d. 12, nu a luat măsuri în vederea păstrării și prezentării la

expertiză a celor 66 plante de cînepă, luate ca mostre de la fața locului, în ordinea

stabilită de art. 159 alin.(3) Cod de procedură penală, astfel zădărnicind posibilitatea

efectuării expertizei în ordinea stabilită atît în cadrul urmăririi penale, cît și al

instanței de judecată, după cum și a cercetării acestora în ședința de judecată, prin ce

nu s-a asigurat exercitarea deplină a dreptului la apărare a inculpatei.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță în alt

complet de judecată.

6

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, atît prima instanță cît și

instanța de apel nu au dat apreciere cuvenită circumstanțelor cauzei și anume:

caracterului și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise,

personalitatea și corectarea vinovatului.

Totodată, recurentul e reiterat că stabilirea pedepsei inculpatei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este nefondată.

5.1. Recurs ordinar împotriva hotărîrilor menționate a declarat avocatul

Nicolae Baban în numele inculpatei, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,.

Recurentul a invocat în recursul declarat că inculpata a fost condamnată

neîntemeiat, nefiind stabilit motivul, iar cauza dată a fost examinată superficial,

bazîndu-se doar pe presupuneri, în rest, recursul a fost motivat cu aceleași argumente

ca și în apel.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse

din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

6.1. Referitor la recursul declarat de procuror, Colegiul penal lărgit reține că,

s-a invocat ca temei pentru recurs faptul, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, prevederi stipulate în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală,

Însă, instanța de recurs constată, că aceste prevederi la care se referă

procurorul-recurent nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de

drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar

critică această hotărîre numai referitor la pedeapsa închisorii, stabilită cu suspendarea

condiționată a executării ei pe un termen de probă.

7

Instanța de recurs reține, că pedeapsa numită inculpatei este una echitabilă, la

numirea căreia s-a ținut cont de circumstanțele atenuante, de personalitatea acesteia,

de lipsa agravantelor, astfel încît pedeapsa corespunde prevederilor art. 7, 61, 75

Cod penal și este în limitele sancțiunii prevăzute în art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

fiind respectate cu strictețe prevederile art. 90 Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră, că argumentele

invocate de procuror nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate, or

acestea au fost obiectul judecării în instanța de apel, concluzia fiind una legală,

întemeiată și absolut motivată, și decizia instanței de apel corespunde prevederilor

art. 414, 417 Cod de procedură penală.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de avocat, Colegiul menționează că,

instanța de apel judecînd cauza și verificînd probele administrate legal de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, a ajuns la concluzia că instanța de fond corect a stabilit

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 90

Cod penal.

Totodată, Colegiul menționează, că criticile formulate de recurent în recurs și

anume faptul că inculpata a fost condamnată neîntemeiat, nefiind stabilit motivul, iar

cauza dată a fost examinată superficial, bazîndu-se doar pe presupuneri, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, dîndu-li-se o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, reiterînd că vinovăția inculpatei a

fost dedusă de către instanța de fond reieșind din totalitatea de probe, prezentate și

administrate în ședința de judecată ca: declarațiile martorilor audiați, cît și a probelor

scrise. Aceste probe, cercetate de către instanța de fond și reținute ca fiind relevante,

sunt într-adevăr suficiente pentru a deduce vina inculpatei pentru infracțiunea ce i s-a

încriminat.

Mai mult ca atît, instanța de apel a făcut referire și la faptul că în ședința de

judecată, inculpata nu a negat faptul, că loturile respective au fost prelucrate de către

ea personal, a menționat că a prășit cu vre-o lună înainte lanul de porumb, iar

conform actului de constatare a specialistului din 12 iunie 2012, rezultă că s-a

constatat, că printre rîndurile de porumb sunt observate plante de cînepă. Planta de

cînepă avea înălțimea de pînă la 0,6 m. Planta de cînepă este în faza de vegetație și pe

unele plante se observă inflorescențele. Terenul se află într-o stare bună, este afînat la

timp. Cînepă și porumbul au fost semănate împreună, or, fiind semănate împreună,

conform concluziei specialiștilor, se deduce, că inculpata, ce a afirmat, că ea personal

a prășit lanul de porumb, a prășit în acel timp și plantele de cînepă.

8

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Această dispoziție

legală definește natura juridică a recursului ca fiind o cale de atac devolutivă de drept.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit nu constată comiterea erorilor de

drept la judecarea cauzei, care ar servi drept temei pentru casarea hotărîrilor recurate,

deoarece instanța de fond, a adoptat o hotărîre legală și întemeiată, ulterior menținută

de către instanța de apel, astfel recursurile ordinare declarate de procuror și de avocat

în numele inculpatei, urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrilor

atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Gh. Eremciuc, de avocatul N. Baban în

numele inculpatei Dogotari Eugenia, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 18

martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2013, în

cauza penală privind-o pe Dogotari Eugenia Vasile, cu menținerea hotărîrilor

contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală semnată la 08 mai 2014 și pronunțată în ședință publică la 13

mai 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

9