2ra-2003/13 — Recuperarea prejudiciului material cauzat, a despăgubirilor pentru prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată.

Dosar nr. 2ra-2003/13

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: Șt. Niță

Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău

Judecători: B. Bîrcă

M. Moraru

M. Ciugureanu

Republica Moldova

Curtea Suprema de Justiție

Î N C H E I E R E

10 iulie 2013 mun. Chișinău

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Vera Macinskaia

Judecătorii: Ion Vîlcov și Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mînza

Virginia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pendea Pavel

împotriva Virginiei Mînza privind recuperarea prejudiciului material cauzat, a

despăgubirilor pentru prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013, prin care apelul

declarat de Mînza Virginia, a fost respins, fiind menținută fără modificări hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 iunie 2012,

A C O N S T A T A T:

La 28 septembrie 2009, reclamantul, Pendea Pavel, a înaintat în instanța de

judecată o acțiune împotriva Virginiei Mînza, privind recuperarea prejudiciului

material cauzat, a despăgubirilor pentru prejudiciul moral și a cheltuielilor de

judecată

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea Judecătoria Centru,

mun. Chișinău din 24 martie 2010 a fost respins ca neîntemeiată acțiunea în cauză.

1

Prin decizia Colegiului Civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 18 noiembrie 2010, hotărîrea nominalizată a fost casată, cu remiterea

cauzei la rejudecare în prima instanță.

Mai menționează reclamantul că, conform hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău nr.2-2439/07 din 19 decembrie 2007, a fost stabilit modul de folosință între

părțile în litigiu a apartamentului nr. 5, din șoseaua Hîncești, nr. 70/4, mun. Chișinău.

Reclamantul i-a transmis benevol pîrîtei cheile de la apartament, iar ultima, în mod

samovolnic a scos din încăperile pe care urma să le folosească conform hotărîrii

judecătorești, mobila lui personală și a lăsat-o în stradă, aceasta fiind ulterior sustrasă

de persoane necunoscute.Pentru acest act samovolnic pîrîta a fost sancționată

contravențional prin hotărîrea irevocabilă a Comisiei administrative pe lingă Pretura

sectorului Centru, mun. Chișinău nr. 5/10 din 12 februarie 2009.

Reclamantul a mai menționat că, prin acțiunile ilegale ale pîrîtei i-a fost cauzat

un prejudiciu material în sumă de 2550 lei, întru-cît el folosea această mobila, chiar

dacă ea era învechită.

De asemenea reclamantul afirmă că a avut de suportat prejudicii morale, legate

de starea de stres la care a fost supus, precum și de distrugerea bunurilor sale.

Solicită reclamantul, recuperarea prejudiciului material în sumă de 2550 lei,

repararea prejudiciul moral cauzat în sumă de 5000 lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 27 iunie 2012, acțiunea înaintată de

Pendea Pavel, a fost admisă parțial, s-a dispus încasarea de la Mînza Virginia în

beneficiul reclamantului Pendea Pavel prejudiciul material în sumă de 2550 lei,

despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 1000 lei și cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 5000 lei, iar în total - 8550 lei și încasarea de la Mînza

Virginia taxa de stat în mărime de 255 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2013, apelul declarat de

Mînza Virginia, a fost respins, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 27 iunie 2012.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 09 aprilie 2013, Mînza Virginia, a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

respinsă.

În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanțe, cît și decizia

instanței de apel, în partea încasării datoriei, au fost adoptate cu aplicarea eronată a

normelor de drept material și au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată,

mai invocă recurentul că, instanțele de judecată nu au constatat și elucidat toate

circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

2

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost

pronunțată la 05 martie 2013, iar recursul a fost declarat la 09 aprilie 2013, astfel prin

prisma art. 434 CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de S.A. „Termocom”, este

inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată

cu respectarea normelor de drept material și procesual, recursul fiind vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs menționează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, la

28 septembrie 2009, reclamantul, Pendea Pavel, a înaintat în instanța de judecată o

acțiune împotriva Virginiei Mînza, prin care a solicitat, încasare din contul pîrîtei în

beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 2550 lei, repararea prejudiciul

moral cauzat în sumă de 5000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

5000 lei.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că, concluzia instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel,

privind admiterea acțiunii înaintate de Pendea Pavel, este întemeiată și legală.

Astfel, instanța de recurs menționează că, pe parcursul judecării pricinii,

instanțele de judecată, analizînd toate probele administrate în sensul soluționării

corecte a pricinii respective, în coraborare cu normele de drept material relevante

speței date, au concluzionat corect că, urmează a fi se încasa din contul Virginiei

Mînza în beneficiul reclamantului Pendea Pavel prejudiciul material în sumă de 2550

lei, despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 1000 lei și cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 5000 lei, iar în total - 8550 lei și încasarea de la Mînza

Virginia taxa de stat în mărime de 255 lei.

Instanța de recurs mai menționează că, atît prima instanță, cît și instanța de apel,

au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

administrate în sensul soluționării corecte a pricinii date, iar argumentele invocate în

recursul declarat de Mînza Virginia, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate

3

atît în prima instanță cît și în instanța de apel, cărora instanțele judecătorești le-au dat

o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare și apreciate conform cerințelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la

art. 433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În același timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, atît prima

instanță, cît și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și

au apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept

material și respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Mînza Virginia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de Mînza Virginia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător /Semnătura/ Vera Macinskaia

Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov

/Semnătura/ Galina Stratulat

Copia corespunde originalului

Judecător: Vera Macinskaia

4